|
Acasa » AGENDA MEDICALA » GILURYTMAL
GILURYTMAL
Gilurytmal prospect
Ajmalinum Tartras
Prezenta:re farmaceutica: Fiole cu 2 ml solutie apoasa (inj. i.m. sau în perfuzie endovenoasa) continând 50 mg ajmalina (ambalaj cu 5 sau 25 buc); fiole cu 10 ml solutie apoasa (inj. i.v.) continând 50 mg ajmalina (ambalaje cu 3 buc).
Actiune terapeutica: Alcaloid din Rauwolfia serpentina, antiaritmic din clasa I (Vanghan-Williams), blocant al canalelor rapide de sodiu, cu actiune batmotrop si dromotrop negativa. Dozele terapeutice nu influenteaza automatismul nodului sinusal, inotropismul, tensiunea arteriala iar fluxul coronarian este usor îmbunatatit. Dupa administrare i.m. efectul apare la 20-25 minute. Dupa administrare i.v. efectul apare la 2-3 minute. Efectul este de scurta durata, t1/2=5-8 minute.
Indicatii: Tahicardii paroxistice, extrasistole, tahicardii ventriculare (si din infarct.de miocard), aritmii din intoxicatia digitalica, tahicardia paroxistica din sindrom WPW, diagnostic diferential al sindromului WPW cu endomiocardite. Tratamentul initial al extrasistolelor atriale sau ventriculare neinfluentate de administrare orala sau rectala de antiaritmice.
Mod de administrare: Dozele si calea de administrare depind, de diagnostic. Pentru copii nu se depaseste 1 mg/kilocorp. La începutul terapiei cu ajmalina se prefera injectarea i.m. (fiole a 2 ml). Se injecteaza 50 mg profund i.m., la pacient în clinostatism, care va ramâne culcat pâna la instalarea efectului (15-20 minute). Se poate repeta doza dupa 30 minute si daca se impun mai multe administrari, se prefera perfuzarea endovenoasa. Pentru cateterism cardiac se injecteaza i.m. 50 mg, cu 15 minute înainte de începerea investigatiei. Daca apar aritmii (E.C.G.) sau durata cateterismului se prelungeste, se administreaza în perfuzie. Injectarea i.v. (numai fiole de 10 ml) se alege în cazul tahicardiilor paroxistice. Doza maxima este de 1 pg/kilocorp. în cazul miocardului fara leziuni preexistente se administreaza maximum 10 mg/minut (astfel ca 1 fiola cu 50 mg sa fie injectata în nu mai putin de 5 minute). Durata injectarii va fi mai lunga, 15-20 minute pentru cazurile cu miocard afectat anterior aritmiei. Se urmaresc alura ventriculara, pulsul, E.C.G. Se poate repeta la 30 minute, la nevoie se administreaza în perfuzie. Daca apare o tahiaritrnie se administreaza lactat de sodiu, solutie molara, 20-80 ml în 2-3 minute, în caz de bradiaritmie - Alupent lent i.v. sau Dopamina în p.e.v. - 200-250 ^g/min. Perfuzia endavenoasa este indicata în cazuri refractare Ia terapie, tahiarit-mii din infarctul de miocard, pentru stabilizarea unei electroconversii. Doza recomandata: 1 mg/kilocorp/h, pâna la 1 000 mg în 24 h, sub control E.C.G. (alungirea PQ sau QRS impune reducerea vitezei de perfuzie). Pot fi folosite fiolele de 10 sau 20 ml.
Reactii adverse: Dozele mari sau injectarea rapida i.v. întârzie conducerea a.v. si intraventriculara. Asocierea cu alte antiaritmice potenteaza efectul dromotrop si inotrop negativ. Nu se administreaza în aceeasi seringa sau lichid de perfuzie cu Furosemid i.v.
Contraindicatii: Bradicardii, tulburari de conducere, tahicardii din insuficienta cardiaca. In tahiaritmiile din infarctul de miocard se administreaza numai în perfuzie lenta (peste 15-20 minute).
Sinonime: Aritmina, Tachmalin, Tachxaldor.
|
|
