|
Acasa » AGENDA MEDICALA » INSULINA BIOSINTETICA UMANA
INSULINA BIOSINTETICA UMANA
Insulina biosintetica umana Lyli, soluţie injectabilă
Insuline
Humulin Regular, Insulină umană (origine ADN recombinat)
Humulin NPH, Insulină umană suspensie de isophan (origine ADN recombinat)
Humulin 10/90,10% insulină umană regular (origine ADN recombinat) şi 90% insulină umană NPH suspensie de isophan (origine ADN recombinat)
Humulin 20/80, 20% insulină umană regular (origine ADN recombinat) şi 80% insulină umană NPH suspensie de isophan (origine ADN recombinat)
Humulin 30/70, 30% insulină umană regular (origine ADN recombinat) şi 70% insulină umană NPH suspensie de isophan (origine ADN recombinat)
Humulin 40/60, 40% insulină umană regular (origine ADN recombinat) şi 60% insulină umană NPH suspensie de isophan (origine ADN recombinat)
Humulin 50/50, 50% insulină umană regular (origine ADN recombinat) şi 50% insulină umană NPH suspensie de isophan (origine ADN recombinat)
Humulin L, Insulină umană (origine ADN recombinat) suspensie zinc.
Descrierea produsului: Humulin este sintetizat de către o tulpină nepatogenă de Escherichia coli obţinută în laborator şi modificată genetic prin adăugarea genelor umane responsabile de producerea insulinei. Profilul de acţiune a oricărui tip de insulină poate varia semnificativ, în diferite momente, la acelaşi individ. Durata de acţiune a Humulinului, la fel ca a celorlalte preparate de insulină, depinde de: doza, locul injecţiei, fluxul sanguin, temperatura şi activitatea fizică.
Insulina umană regular: Humulin Regular conţine cristale de zinc-insulină dizolvate într-un lichid clar. Humulin Regular nu conţine aditivi care să-i modifice viteza şi durata de acţiune. Efectul se instalează rapid, iar durata de acţiune este scurtă (4-12 ore), în comparaţie cu alte tipuri de insulină. Humulin Regular este o soluţie sterilă destinată injectării subcutanate. Nu se utilizează pentru injecţii intramusculare.
Insulina umană NPH: Humulin NPH este o suspensie cristalină de insulină umană cu protamină şi zinc, cu durata de acţiune intermediară, ceea ce înseamnă că efectul se instalează mai lent, iar durata de acţiune este mai mare decât a insulinei regular (până la 24 ore). Humulin NPH este o suspensie sterilă destinată exclusiv utilizării subcutanate. Nu se utilizează pentru injecţii intravenoase sau intramusculare.
Insulina umană 10/90: Humulin 10/90 este un amestec de 10% insulină umană regular şi 90% insulina umană NPH suspensie de isophan. Este o insulină cu acţiune intermediară combinată cu efectul rapid al insulinei regular. Durata de acţiune poate merge până la 24 de ore, din momentul injecţiei. Humulin 10/90 este o suspensie sterilă destinată exclusiv injecţiilor subcutanate. Nu se utilizează pentru injecţii intravenoase sau intramusculare.
Insulina umană 20/80: Humulin 20/80 este un amestec de 20% insulină umană regular injectabilă şi 80% insulină umană NPH suspensie de isophan. Este o insulină cu acţiune intermediară combinată cu efectul rapid al insulinei regular. Durata de acţiune poate merge până la 24 de ore, din momentul injecţiei. Humulin 20/80 este o suspensie sterilă destinată exclusiv injecţiilor subcutanate. Nu se utilizează pentru injecţii intravenoase sau intramusculare.
Insulina umană 30/70: Humulin 30/70 este un amestec de 30% insulină umană regular injectabilă şi 70% insulină umană NPH suspensie de isophan. Este o insulină cu acţiune intermediară combinată cu efectul rapid al insulinei regular. Durata de acţiune poate merge până la 24 de ore, din momentul injecţiei. Humulin 30/70 este o suspensie sterilă destinată exclusiv injecţiilor subcutanate. Nu se utilizează pentru injecţii intravenoase sau intramusculare.
Insulina umană 40/60: Humulin 40/60 este un amestec de 40% insulină umană regular injectabilă şi 60% insulină umană NPH suspensie de isophan. Este o insulină cu acţiune intermediară combinată cu efectul rapid al insulinei regular. Durata de acţiune poate merge până la 24 de ore, din momentul injecţiei. Humulin 40/60 este o suspensie sterilă destinată exclusiv injecţiilor subcutanate. Nu se utilizează pentru injecţii intravenoase sau intramusculare.
Insulina umană 50/50: Humulin 50/50 este un amestec de 50% insulină umană regular şi 50% insulină umană NPH suspensie de isophan. Este o insulină cu acţiune intermediară combinată cu efectul rapid al insulinei regular. Durata de acţiune poate merge până la 24 de ore, din momentul injecţiei. Humulin 50/50 este o suspensie sterilă destinată exclusiv injecţiilor subcutanate. Nu se utilizează pentru injecţii intravenoase sau intramusculare.
Insulina umană Lente: Humulin L este o suspensie amorfă şi cristalină de insulină umană cu zinc. Este o insulină cu durată intermediară de acţiune cu o perioadă de latenţă mai mare şi durată mai lungă a acţiunii decât insulina regulară. Durata acţiunii este de până la 24 ore de la injectare. Durata de acţiune a insulinei Humulin L ca şi a celorlalte preparate de insulină, depinde de doza, locul de injectare, irigaţia sanguină, temperatura şi activitatea fizică. Humulin L este o soluţie sterilă utilizată numai pentru injecţii subcutanate. Humulin L nu se foloseşte intramuscular sau intravenos.
Identificare: Flacoanele de Humulin se prezintă sub opt forme: Regular, NPH, 10/90, 20/80, 30/70, 40/60, 50/50 şi Humulin L. Flacoanele de Humulin conţin 10 ml, 40 u.i./ml. Cartuşele de Humulin 1,5 ml şi respectiv 3,0 ml, conţin 100 u.i./ml. Cartuşele de Humulin se prezinta sub şapte forme: Regular, NPH, 10/90, 20/80, 30/70, 40/60 şi 50/50. Cartuşele de Humulin 1,5 ml şi 3,0 ml se comercializează în cutii a câte cinci bucăţi. Cartuşele de Humulin 1,5 ml şi 3,0 ml pot fi utilizate numai cu pen-uri compatibile B-D Pen + (B-D Pen Ultra). Cartuşele de Humulin sunt astfel concepute încât nu permit realizarea amestecului cu alte insuline în cartuş. Examinaţi întotdeauna aspectul insulinei din flacon (cartuş), înaintea efectuării injecţiei. Humulin R este un lichid clar, incolor, având aspectul şi consistenţa apei. Nu-l utilizaţi dacă apare tulbure, vâscos, colorat sau cu particule solide vizibile. Cartuşele de Humulin N, 10/90, 20/80, 30/70, 40/60 sau 50/50 conţin o mică bilă de sticlă utilă în procesul de resuspendare a insulinei. Pentru a realiza resuspendarea, înaintea fiecărei injecţii trebuie să rulaţi cartuşul între palme de 10 ori şi apoi să-l rotiţi 1800 tot de 10 ori, astfel ca cele două componente insulinice să fie amestecate uniform. Humulin NPH, 10/90, 20/80, 30/70, 40/60 şi 50/50 după resuspendare trebuie să aibă un aspect tulbure uniform sau lăptos. Nu utilizaţi flaconul (cartuşul) dacă insulina (substanţa albă) rămâne vizibil separată de restul lichidului după agitare. Nu utilizaţi flaconul (cartuşul) de Humulin NPH, 10/90, 20/80, 30/70, 40/60 sau 50/50 care după agitare prezintă flocoane. Nu utilizaţi cartuşe de Humulin în care există particule albe, solide, aderente de pereţii cartuşului, care dau un aspect îngheţat. Înainte de utilizare verificaţi întotdeauna aspectul insulinei din cartuş şi dacă remarcaţi ceva neobişnuit în aspectul insulinei sau dacă observaţi modificarea calităţilor acesteia, contactaţi medicul.
Condiţii de păstrare: Flacoanele şi cartuşele de insulină trebuie păstrate în frigider, nu în congelator. Pen-ul şi cartuşul de insulină pe care îl utilizaţi în acest moment nu trebuie păstrat la frigider, ci într-un loc cât mai răcoros (sub 30 grade Celsius), la întuneric, departe de surse de căldură. Nu utilizaţi insulina dacă aceasta a fost congelată. Flacoanele şi cartuşele de Humulin îşi pierd valabilitatea după 28 de zile dacă nu sunt păstrate la frigider. Nu utilizaţi cartuşe de insulină după data expirării înscrisă pe etichetă.
Dozare: Deoarece fiecare diabetic are particularităţile sale, se realizează scheme terapeutice separate pentru fiecare caz în parte. Doza zilnică de insulină poate fi afectată de modificări ale alimentaţiei, activităţii fizice şi ale programului de lucru. Alte cauze care pot determina modificări ale dozei de insulină sunt: Boala: Bolile, în special cele însoţite de greţuri şi vărsături, pot determina modificări ale necesarului de insulină. Diabeticul are nevoie de insulină chiar şi în lipsa aportului alimentar. Împreună cu medicul d-voastră, va trebui să stabiliţi o schemă terapeutică pentru insulină, la care să recurgeţi în caz de boală. Când sunteţi bolnav, repetaţi analizele de sânge şi urină cât mai des posibil şi informaţi medicul despre starea d-voastră. Sarcina: Un control adecvat al diabetului în timpul sarcinii este foarte important atât pentru d-voastră cât şi pentru copil. Sarcina poate pune probleme în ceea ce priveşte controlul diabetului. Dacă doriţi să aveţi un copil, sunteţi însărcinată sau alăptaţi, consultaţi-vă medicul. Medicaţia: Necesarul de insulină poate să crească, dacă utilizaţi medicamente cu efect hiperglicemiant, cum ar fi: anticoncepţionalele orale, corticosteroizii sau hormonii tiroidieni. Necesarul de insulină poate să scadă în prezenţa unor medicamente cu efect hipoglicemiant, cum ar fi: hipoglicemiantele orale, salicilaţii (ex. aspirina), sulfamidele şi unele antidepresive. Discutaţi întotdeauna medicaţia concomitentă cu medicul d-voastră curant. Exerciţiile fizice: Exerciţiile fizice pot duce la o scădere a necesarului de insulină în timpul desfăşurării activităţii şi o scurtă perioadă după încheierea ei. Exerciţiile fizice pot grăbi efectul dozei de insulină, mai ales dacă aceasta antrenează şi zona în care s-a efectuat injecţia (ex: nu trebuie să se facă injecţii la nivelul coapsei înainte de alergare). Discutaţi cu medicul d-voastră modul în care trebuie să adaptaţi dieta la exerciţiile fizice. Călătoriile: Persoanele care traversează mai mult de două zone cu diferenţe orare trebuie să-şi consulte medicul în privinţa ajustării orarului de tratament.
Problemele pe care le ridică diabetul: Hipoglicemia. Hipoglicemia (scăderea nivelului glucozei în sânge) reprezintă efectul advers cel mai frecvent întâlnit la cei care îşi administrează insulină. Hipoglicemia poate fi provocată de: Supradozajul insulinei; Creşterea intervalului dintre mese sau absenţa lor; Efort fizic intens şi excese în activitatea zilnică; Infecţie sau boală (mai ales cazurile cu diaree şi vărsături); Modificări ale necesarului de insulină a organismului; Afecţiuni ale glandelor suprarenale, a glandei pituitare, tiroidei, afecţiuni renale sau hepatice evolutive; Interacţiunile cu alte medicamente care scad nivelul glicemiei, cum ar fi: hipoglicemiantele orale, salicilaţii (ex. aspirina), sulfamidele şi unele antidepresive; Consumul de băuturi alcoolice. Simptomele unei hipoglicemii uşoare sau moderate pot debuta brusc şi includ: transpiraţii; ameţeli; palpitaţii; tremurături; foame; agitaţie; furnicături la nivelul membrelor superioare şi inferioare, buze sau limbă; delir; incapacitate de concentrare; cefalee; somnolenţă; tulburări de somn; anxietate; tulburări de vedere; tulburări de vorbire; stări depresive; iritabilitate; comportament anormal; mişcări nesigure; tulburări de personalitate. Simptomele unei hipoglicemii severe pot include: incapacitate de orientare în timp şi spaţiu; pierderea conştienţei; convulsii; moarte. Ca urmare, bolnavii care prezintă astfel de simptome trebuie puşi imediat sub supraveghere medicală. Simptomele care anunţă apariţia unei hipoglicemii, pot fi diferite sau mai puţin accentuate în anumite condiţii, cum se întâmplă în cazul unei boli diabetice de lungă durată, a neuropatiilor diabetice, în cazul medicaţiei cu beta-blocante, a schimbărilor survenite în prepararea insulinei sau chiar în cazul unui control intensiv al diabetului (trei sau mai multe injecţii de insulină pe zi). La un număr redus de pacienţi s-a observat că după trecerea de la insulina animală la cea umană, simptomele premergătoare hipoglicemiei au fost estompate sau chiar diferite de cele prezente în timpul tratamentului cu insulină animală. Dacă simptomele premergătoare hipoglicemiei nu sunt recunoscute la timp, este posibil ca declanşarea unei hipoglicemii severe să nu poată fi evitată. Trebuie să fiţi atenţi la simptomele care precedă hipoglicemia. Pacienţii a căror simptomatologie prodromală este neconcludentă, trebuie să-şi monitorizeze frecvent nivelul glicemic, mai ales înaintea unor activităţi cum ar fi conducerea autovehiculului. Dacă nivelul glucozei se află sub limita normală, va trebui să consumaţi alimente sau băuturi conţinând zahăr, pentru a vă controla hipoglicemia. Hipoglicemiile uşoare şi moderate pot fi depăşite prin consum de alimente cu un conţinut crescut de zahăr. Pacienţii trebuie să aibă mereu asupra lor o sursă de glucoză, cum ar fi bomboanele sau tabletele de glucoză. În cazul hipoglicemiilor severe, bolnavul are nevoie de asistenţă calificată. Tratamentul pacienţilor aflaţi în stare de inconştienţă se face prin administrarea de glucoză sau glucagon intravenos, preferabil într-o unitate specializată. Va trebui să învăţaţi să vă recunoaşteţi singuri simptomele premergătoare hipoglicemiei. Dacă simptomatologia d-voastră nu este relevantă, monitorizaţi-vă permanent nivelul glucozei în sânge, pentru a va putea corela simptomele cu starea de hipoglicemie. Dacă crizele hipoglicemice sunt frecvente sau dacă simptomatologia d-voastră nu este relevantă, consultaţi medicul pentru a stabili posibile modificări în tratament, dietă şi/sau programul de exerciţii fizice. Toate acestea corelate vă vor ajuta să evitaţi apariţia crizelor hipoglicemice. Hiperglicemia şi acidoza diabetică: Hiperglicemia (nivelul crescut al glucozei în sânge) apare în cazul în care în organism există o cantitate insuficientă de insulină. Hiperglicemia poate fi provocată de: administrarea unor doze de insulină mai mici decât cele prescrise sau omiterea lor; aport alimentar mai mare decât cel planificat în dietă; febra sau unele infecţii. Hiperglicemia prelungită la pacienţii cu diabet zaharat insulino-dependent poate duce la acidoză diabetică. Primele simptome ale acidozei diabetice apar treptat, într-o perioadă care poate varia de la câteva ore la câteva zile şi includ: ameţeli, facies congestionat, sete, inapetenţă şi o respiraţie cu miros de fructe. În cazul acidozei diabetice, testele urinare indică creşterea nivelului glucozei şi al corpilor cetonici. Simptomele care indică gravitatea acidozei sunt respiraţia dificilă şi pulsul accelerat. Dacă nu se iau măsuri, hiperglicemia prelungită sau acidoza diabetică poate duce la: greţuri, vărsături, deshidratare, pierderea conştienţei sau moarte. De aceea este extrem de important să primiţi urgent îngrijiri medicale. Lipodistrofia: Foarte rar, administrarea subcutanată a insulinei poate provoca lipoatrofie (atrofia ţesutului celular subcutanat), manifestată prin depresiuni la nivelul tegumentului sau lipohipertrofie manifestată prin pierderea elasticităţii şi îngroşarea ţesuturilor. Dacă semnalaţi una din aceste modificări, consultaţi medicul. O modificare a tehnicii de efectuare a injecţiei poate rezolva problema. Alergia la insulină: Alergia locală: Uneori la nivelul zonei din jurul locului în care a fost efectuată injecţia pot să apară eritem, tumefacţie şi prurit. Aceasta este de fapt simptomatologia alergiei locale care dispare de obicei după câteva zile sau săptămâni. Aceste simptome pot să apară şi din alte cauze cum ar fi utilizarea unui agent dezinfectant iritant sau o tehnică incorectă de efectuare a injecţiei. În cazul apariţiei reacţiilor locale, contactaţi medicul curant. Alergia sistemică: Mai puţin întâlnită, dar mult mai gravă poate cauza un eritem generalizat, diminuarea respiraţiei, wheezing, scăderea tensiunii arteriale, puls accelerat şi transpiraţii. Cazurile grave de alergie sistemică pot cauza moartea pacientului. Dacă bănuiţi o reacţie alergică sistemică la insulină, contactaţi cât mai rapid un medic.
|
|
