|
Acasa » AGENDA MEDICALA » LEXOTANIL PROSPECT, INDICATII, TRATAMENT BROMAZEPAM
LEXOTANIL PROSPECT, INDICATII, TRATAMENT BROMAZEPAM
Lexotanil® prospect
Bromazepamum
Prezentare farmaceutica: Comprimate a 1,5 mg, 3 mg si 6 mg bromazepam (cutii cu 30 si 100 buc).
Actiune terapeutica: In doze mici, Lexotanil reduce selectiv tensiunea si anxietatea. La doze mari, apar efecte sedative si miorelaxante.
Indicatii: Tulburari emotionale: anxietate si stari tensionale, dispozitie anxioasa, depresiva, tensiune nervoasa, agitatie si insomnie. Anxietate si stare tensionala legate de: tulburari functionale ale sistemelor respirator si cardiovascular, cum ar fi: pseudoangina pectoris, anxietate precordiala, tahicardie, hipertensiune de natura emotionala, dispnee si hiperventilatie; tulburari functionale ale tractului gastro-intestinal, incluzând sindromul colonului iritabil, colita ulcerativa, durerea epigastrica, spasmele, meteorismul si diareea; tulburari ale tractului genito-urinar, de exemplu vezica iritabila, mictiuni frecvente si dismenoreea; alte tulburari psihosomatice, ca de exemplu cefaleea psihogena si dermatoza psihogena, în plus, Lexotanil este util în tratamentul anxietatii si starilor de tensiune având la origine bolile cronice organice si ca adjuvant al psihoterapiei în psihoneuroze.
Mod de administrare: Doza uzuala: doza medie pentru terapia ambulatorie - 1,5-3 mg, de pâna la 3 ori pe zi.
Cazuri severe, în special spitalizare: 6-12 mg, de doua sau trei ori pe zi. Aceste valori vor fi privite ca recomandari generale, dozele trebuind sa fie individualizate. Tratamentul ambulatoriu trebuie început cu doze mici, cresterea facându-se gradat, pâna la nivelul optim. Dupa câteva saptamâni, dar nu mai mult de trei luni, în functie de progresul terapeutic, trebuie sa se tenteze întreruperea tratamentului. De regula, tratamentul cu durata de trei luni sau mai putin nu pune probleme. In caz ca este necesara continuarea tratamentului dupa acest punct, întreruperea medicatiei trebuie
facuta treptat.
Instructiuni posologice speciale: daca medicamentul se prescrie la copii, este necesara ajustarea dozelor în functie de greutatea lor corporala redusa. Pacientii vârstnici si debilitati necesita doze mai mici datorita variatiilor individuale ale sensibilitatii si farmacocineticii.
Reactii adverse: Lexotanil este bine tolerat în dozele terapeutice. La doze mari pot aparea fatigabilitate, somnolenta si, rareori, slabiciune musculara. Aceste simptome regreseaza la reducerea dozei. Desi în practica clinica nu s-au observat efecte toxice sanguine, hepatice sau renale, în terapia de lunga durata se recomanda controlarea numarului elementelor figurate sanguine si a functiei hepatice. Dupa tratamente de durata cu doze mari, ca de altfel în cazul tuturor preparatelor hipnotice, sedative si tranchilizante, indivizii predispusi pot dezvolta dependenta. Tratamentul cu Lexotanil trebuie întrerupt daca apar reactii paradoxale ca anxietate acuta, halucinatii, insomnie sau excitatie.
Interactiuni: efectul Lexotanil, ca al tuturor substantelor psihoactive, poate fi intensificat de alcool. Daca se asociaza cu alte medicamente active la nivel central, ca neuroleptice, tranchilizante, antidepresive, hipnotice, analgezice si anestezice, efectul sedativ central al Lexotanil poate fi amplificat.
Supradozare: supradozarea intentionata sau accidentala doar a Lexotanil, pune rareori viata în pericol. Simptomele iau în principal forma unei intensificari a efectului terapeutic (sedare, slabiciune musculara, somn profund) sau a unei agitatii paradoxale. In cele mai multe cazuri sunt suficiente monitorizarea functiilor vitale si asteptarea revenirii la normal a pacientului. Dozele extrem de mari, în special în asociatie cu alte medicamente cu actiune asupra sistemului nervos central, pot sa produca coma, areflexie, depresie a functiei cardiace si respiratorii si apnee. Masurile terapeutice sugerate sunt lavajul gastric, supravegherea medicala si, ca terapie specifica, administrarea de Anexate® (substanta activa: flumazenil).
Contraindicatii: Lexotanil nu trebuie administrat pacientilor cu hipersensibilitate cunoscuta la benzodiazepine. Pacientii cu dependenta cunoscuta sau presupusa de alcool, medicamente sau droguri nu trebuie sa ia Lexotanil decât în rare cazuri si numai sub stricta supraveghere medicala. In cazul prescrierii de Lexotanil la pacientii cu miastenia gravis sunt necesare precautii datorita slabiciunii musculare preexistente. Trebuie tinut cont si de principiul medical general, de a nu prescrie nici un fel de medicamente în prima parte a sarcinii, decât daca acestea sunt absolut necesare. Deoarece substanta activa a produsului poate sa treaca în lapte, mamele care alapteaza nu trebuie sa ia Lexotanil. In primele patru, pâna la sase ore dupa ingestia unor doze mari, pacientii trebuie sa evite conducerea unui vehicul sau manevrarea unor masini periculoase, deoarece Lexotanil poate sa modifice reactiile pacientului, în functie de doza si de sensibilitatea individuala.
Dependenta: utilizarea benzodiazepinelor si a agentilor din grupa benzo-diazepinelor poate produce dependenta fizica si psihica. Riscul de instalare a dependentei creste în functie de doza si de durata tratamentului; de asemenea, este mai mare în cazul pacientilor cu antecedente de alcoolism sau narcomanie. Daca dependenta fizica s-a creat deja, întreruperea brusca a tratamentului va fi însotita de simptome de sevraj. Acestea se pot manifesta sub forma de cefalee, dureri musculare, anxietate pronuntata, tensiune, agitatie, stari confuzionale si iritabilitate. In cazurile grave se pot manifesta urmatoatele simptome: pierderea contactului cu realitatea, depersonalizare, hiperacuzie, amorteala si furnicaturi în extremitati, hipersensibilitate la lumina, zgomot si contact fizic, halucinatii sau crize epileptice. Intrucât riscul aparitiei fenomenelor de sevraj/rebound este mai mare în cazul întreruperii bruste a tratamentului, se recomanda scaderea treptata a dozei.
|
|
