|
Acasa » AGENDA MEDICALA » RIVOTRIL
RIVOTRIL
Rivotril R comprimate 2 mg
Clonazepamum
Prezentare farmaceutică: Picături: 2,5 mg/ml (1 picătură = 0,1 mg clonazepam); comprimate divizibile (marcate în cruce) a 0,5 mg şi 2 mg; fiole cu 1 mg substanţă activă în 1 ml soluţie (ambalaje cu 5 fiole + 5 fiole a 1 ml apă distilată pentru injectare, spre a face diluţia înainte de injectarea i.v. sau i.m.).
Acţiune terapeutică: Clonazepamul produce o inhibare directă a focarelor epileptogene corticale sau subcorticale şi evită generalizarea convulsiilor. Rivotril infuenţează favorabil epilepsia focală şi crizele primare generalizate. Clonazepamul favorizează acţiunea inhibitoare pre- şi postsinaptică a acidului gama-aminobutiric în S.N.C. Procesele de excitaţie supraliminare sunt deprimate prin intermediul unui feed-back negativ, fără ca alte activităţi neuronale fiziologice să fie tulburate considerabil.
Indicaţii: Majoritatea formelor clinice de epilepsie ale sugarilor şi copiilor, mai ales formele tipice şi atipice de pierderea conştienţei (sindromul Lennox), crizele Blitz-Nick-Salaam, crizele tonico-clonice primare sau secundare generalizate. Rivotril administrat i.v. sau i.m. este medicamentul de elecţie în toate formele de status epilepticus. Rivotril poate fi utilizat şi în epilepsia adulţilor şi în crizele focale.
Mod de administrare: Dozaj uzual. Dozajul Rivotril trebuie invidualizat de la caz la caz, în funcţie de răspunsul clinic şi de toleranţă. În general, Rivotril trebuie utilizat în cazurile noi, care nu au mai fost tratate în prealabil, cu doza minimă, ca monoterapie. Tratamentul oral: spre a evita reacţiile adverse de la începutul tratamentului, este foarte important să se crească doza zilnică treptat până ce se atinge doza necesară de întreţinere pentru pacientul respectiv. Doza iniţială pentru sugari şi copii până la 10 ani (sau 30 de kg greutate corporală) este de 0,01-0,03 mg/kg corp/zi. Pentru copii de peste 10 ani (sau peste 30 kg) şi pentru adulţi, doza iniţială recomandată este de 1-2 mg/zi. Doza de întreţinere pentru sugari şi copii până la 10 ani (sau 30 kg greutate corporală) este de 0,05-0,1 mg/kg corp/zi. Pentru copii de 10-16 ani (sau peste 30 kg) se va administra o doză de 1,5-3 mg/zi, iar pentru adulţi, 2-4 mg/zi. După atingerea dozei de întreţinere, se poate administra doza zilnică seara, într-o priză unică. Atunci când sunt necesare mai multe prize, se va lua doza cea mai mare seara. Aceste doze zilnice de întreţinere vor fi atinse în cursul a 1-3 săptămâni de tratament. Spre a se obţine efectul maxim, se recomandă ca tratamentul să se facă la sugar cu picături şi la copii cu comprimate de 0,5 mg. Comprimatele a 0,5 mg, cu şanţuri de fracţionare în formă de cruce, uşurează în faza terapeutică de început administrarea dozelor zilnice joase şi la adulţi. Doza maximă terapeutică la adult este de 20 mg/zi. Tratamentul parenteral: soluţia de 1 mg substanţă activă poate fi utilizată doar după diluare. Soluţiile injectabile se vor prepara imediat înainte de utilizare. Pentru tratamentul statusului epileptic - copii şi sugari: injectarea intravenoasă lentă a unei jumătăţi de fiolă (0,5 mg). Adulţi: injectarea intravenoasă lentă a unei fiole (1 mg). Când este necesar, această doză poate fi eventual repetată prin perfuzie intravenoasă. Calea intramusculară trebuie utilizată doar excepţional, atunci când calea i.v. nu poate fi utilizată. Doza maximă zilnică este de circa 13 mg i.v. Rivotril poate fi diluat cu următoarele soluţii, în raport de 1 fiolă (1 mg) la 85 ml: clorură de sodiu 0,9%; sau clorură de sodiu 0,45% + glucoză 2,5% sau glucoză 10%. Aceste amestecuri sunt stabile la temperatura camerei timp de 24 ore. Substanţa activă, clonazepamul, poate fi parţial absorbită prin materialul PVC. Din această cauză se recomandă să se utilizeze fie containere de sticlă sau, în cazul utilizării sistemelor de perfuzie din PVC, amestecul să fie perfuzat cu o viteză de 60 ml pe oră. Indicaţii posologice speciale: rivotril poate fi utilizat împreună cu unul sau mai multe alte medicamente antiepileptice. În acest caz, dozajul individual al fiecărui medicament în parte se va face spre a obţine efectul maxim. Ca şi în cazul altor medicamente antiepileptice, Rivotril nu trebuie întrerupt brusc, ci doza trebuie scăzută treptat.
Reacţii adverse: Rivotril nu are efecte negative asupra sângelui, rinichilor sau ficatului şi este bine tolerat de tractul digestiv. Chiar şi în cazul unui tratament de lungă durată, Rivotril nu a avut efecte negative asupra vreunui organ. Reacţiile adverse produse în urma tratamentului cu Rivotril sunt de natură sedativă şi relaxantă a musculaturii şi se manifestă cel mai frecvent sub formă de oboseală, somnolenţă şi ataxie, simptome care sunt dependente de doză. Ulterior, în cursul tratamentului, mai ales la copii, pot apărea tulburări de comportament, de exemplu fenomene de excitaţie, iritabilitate şi agresivitate. S-au putut observa ocazional: depresie respiratorie, incontinenţă urinară, hipotonie musculară, tulburări vizuale şi de coordonare. Reacţiile adverse sunt pasagere şi dispar spontan în cursul tratamentului. Ele apar de obicei la începutul tratamentului şi pot fi reduse sau evitate, dacă doza este crescută lent. Rivotril la sugari sau la copii mici poate creşte cantitatea secreţiilor salivare sau bronşice, motiv pentru care este necesară atenţie deosebită în asigurarea libertăţii căilor respiratorii.
Contraindicaţii: Fiolele de Rivotril conţin alcool benzilic ca mijloc de conservare. S-au semnalat cazuri de tulburări neuropsihice şi insuficienţe organice sistemice, care au fost asociate alcoolului benzilic. Din această cauză, nu se va utiliza acest preparat la nou-născuţi, în special la prematuri.
Precauţii: La bolnavi cu afecţiuni renale sau hepatice, stabilirea dozei se va face cu atenţie, strict individualizat. La fel ca şi alte medicamente de acelaşi tip, Rivotril poate influenţa viteza de reacţie (de ex., capacitatea de a conduce un vehicul, comportamentul în cazul traficului stradal), în funcţie de sensibilitatea individuală şi de doză.
Interacţiuni: Alcoolul poate modifica acţiunea Rivotril dacă este luat concomitent în sensul afectării rezultatelor terapeutice sau al apariţiei unor reacţii adverse imprevizibile. Administrarea concomitentă a inductorilor enzimelor hepatice, ca barbituricele sau hidantoina, poate accelera metabolizarea clonazepamului, fără a influenţa fixarea sa de proteine. Clonazepamul singur nu pare a activa însă propriile sale enzime metabolizante.
Sarcină şi alăptare: Studiile efectuate pe animale au avut rezultate inconstante, dar au demonstrat clar efecte nedorite la făt. Nu există studii controlate la femeile gravide. În această situaţie, medicamentul se va utiliza numai atunci când avantajele potenţiale ale acestuia depăşesc riscul potenţial pentru făt. Întrucât Rivotril trece în laptele matern, mamele care sunt tratate cu acest medicament nu vor alăpta.
Supradozare: Simptomele supradozării sunt: somnolenţa, confuzia, coma, apneea. În caz de supradozare se recomandă spălătura gastrică, supravegherea funcţiilor vitale şi rehidratarea, ca şi terapia specifică cu antagonistul benzodiazepinelor Anexate (principiu activ: flumazenil).
Sinonime: Antelepsin, Clonazepam, Clonotril-2.
|
|
