|
Acasa » AGENDA MEDICALA » SANDOSTATIN
SANDOSTATIN
Sandostatin fiole prospect
Prezentare farmaceutică: Fiole de 1 ml conţinând 0,05; 0,1 sau 0,5 mg octreotidă [sub formă de peptid liber]. Flacoane multidoză [de 5 ml] conţinând 0,2 mg/ml.
Acţiune terapeutica: Sandostatin este un octapeptid sintetic, derivat al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice similare cu ale acesteia, dar cu o durată de acţiune considerabil mai lungă. Sandostatin inhibă secreţia de peptide din sistemul endocrin gastro-entero-pancreatic şi a hormonului de creştere.
La animale: Sandostatin este un inhibitor mai puternic al hormonului de creştere, precum şi al eliberării de glucagon şi de insulina decât somatostatina, fiind mai selectiv pentru hormonul de creştere şi pentru supresia glucagonului. Administrarea cronică [timp de 26 de săptămâni] a dozelor de până la 1 mg/kilocorp/zi [administrat intraperitoneal] la şobolan, şi de până la 0,5 mg/kilpeorp/zi [administrat intravenos] la câine este bine tolerată. La persoanele normale Sandostatin are următoarele efecte inhibitorii: inhibă eliberarea hormonului de creştere stimulată de arginină, de efortul fizic şi de hipoglicemia indusă de insulina; inhibă eliberarea postprandială a insulinei, glucagonului, gastrinei, a altor peptide din sistemul hormonal gastro-entero-pancreatic, precum şi eliberarea insulinei şi a glucagonului ca răspuns la administrarea de arginină; inhibă eliberarea hormonului de stimulare a tiroidei [TSH] stimulată de hormonul care eliberează tirotropina [TRH].
La acromegali[(inclusiv cei care nu au răspuns la tratamentul chirurgical, la iradiere şi la tratamentul cu dopamină], Sandostatin reduce nivelul plasmatic al hormonului de creştere şi/sau al somatomedinei C. O scădere clinic relevantă [cu 50% sau mai mult] se produce la toţi pacienţii, şi un nivel normal [hormon de creştere <5 ng/ml de plasmă] poate fi obţinut la aproximativ jumătate din cazuri. La majoritatea pacienţilor, Sandostatin reduce în mod marcat simptomele clinice ale bolii, cum sunt: cefaleea, edemul pielii şi ţesuturilor moi, hiperhidroza, artalgiile şi paresteziile. La pacienţii care au un adenom hipofizar de dimensiuni mari, tratamentul cu Sandostatin poate să reducă dimensiunea tumorii.
La pacienţii cu tumori ale sistemului endocrin gastro-entero-pancreatic [GEP], Sandostatin, prin efectele sale diverse, modifică unele aspecte clinice. Astfel, se constată o ameliorare clinică în special la acei pacienţi care au simptome severe determinate de tumorile sistemului GEP, în ciuda tratamentelor aplicate [care includ intervenţii chirurgicale, embolizarea arterei hepatice şi chimioterapie - cu strepto/ocin şi 5-fluouracil]. Efectele Sandostatin în diferitele tipuri de tumori sunt următoarele: în tumorile carcinoide, administrarea Sandostatin poate fi urmată de o ameliorare a simptomelor, în special a congestiei feţei şi a diareei. In unele cazuri aceasta poate să se însoţească de o scădere a serotoninei plasmatice şi de o reducere a excreţiei urinare de acid 5-hidroxindol-acetic. In cazul în care tratamentul cu Sandostatin nu determină un răspuns pozitiv, nu se recomandă continuarea acestuia pe o perioadă mai lungă de o săptămână, deşi nu s-au descris reacţii adverse importante ]a pacienţii care nu răspund la tratamentul cu acest preparat.
In VIPoame [Vasoactive Intestinal Peptide tumours]: caracteristica biochimică a acestor tumori este hiperproducţia de peptide vasoactive la nivelul intestinului. In majoritatea cazurilor, administrarea de Sandostatin are drept rezultat o reducere în intensitatea fenomenelor secretorii diareice, caracteristice acestui sindrom. Calitatea vieţii bolnavilor se ameliorează substanţial. De asemenea, se observă o diminuare a anomaliilor electrolitice [de ex. a hipopotasemiei], ceea ce permite încetarea suplimentării enterale şi parenterale cu lichide şi electroliţi. La unii pacienţi, tomografia computerizată indică o încetinire sau oprirea dezvoltării tumorilor, chiar şi reducerea dimensiunilor acestora, în special a metastazelor hepatice. Ameliorarea clinică se însoţeşte de obicei de o scădere a nivelului plasmatic al peptidelor vasoactive secretate de tumoră, putând fi atinse chiar valorile normale.
In glucagonoamele: în majoritatea cazurilor, administrarea de Sandostatin are ca urmare o ameliorare substanţială a rash-ului necrolitic migrator care este caracteristic pentru acest sindrom. In multe cazuri, Sandostatin exercită un efect şi asupra diabetului uşor pe care îl pot dezvolta aceşti bolnavi. Acest efect însă nu este important şi nu se însoţeşte, în mod obişnuit, de o scădere a nevoilor de insulina sau de agenţi hipoglicemianţi cu administrare orală. La bolnavii care prezintă diaree, administrarea Sandostatin se însoţeşte de o reducere a acesteia şi pacienţii câştigă în greutate. Deşi administrarea preparatului determină adesea o scădere imediată a nivelului de glucagon plasmatic, aceasta nu se menţine pe o durată mai mare de administrare -în ciuda unei ameliorări clinice continue.
In gastrinoame şi sindromul Zollinger-Ellison: deşi tratamentul cu agenţi blocanţi selectivi ai receptorilor H2 şi cu preparate antiacide permite controlul ulceraţiilor peptice recurente determinate de hipersecreţia de acid gastric stimulată de gastrină, controlul poate fi incomplet. Pe de altă parte, diareea poate fi unul din simptomele marcante, care nu este redus de tratament. Sandostatin singur, sau în asociere cu antagoniştii receptorilor H2, poate să reducă hipersecreţia acidă şi să amelioreze simptomele, inclusiv diareea, la peste 50% din cazuri. Şi alte simptome, posibil datorate producţiei de peptide de către ţesutul tumoral, cum ar fi înroşirea tegumentelor, pot fi reduse. La unii pacienţi se constată şi o scădere a nivelului plasmatic al gastrinei.
In insulinoame, administrarea Sandostatin duce la o scădere a concentraţiei insulinei imunoreactive circulante, care însă este de scurtă durată [aproximativ două ore]. La bolnavii cu tumori operabile, Sandostatin poate contribui la restabilirea şi menţinerea unei glicemii normale înainte de intervenţia chirurgicală. In cazul unor tumori benigne sau maligne inoperabile, controlul glicemiei poate fi ameliorat într-un număr limitat de cazuri, fără să apară o scădere
In GRFoame [Growth Hormone Releasing tumours]: acestea constituie un grup de tumori rare, caracterizate de producţia de factor de eliberare a hormonului de creştere, singur sau în asociere,cu alte peptide active. Sandostatin produce o ameliorare a trăsăturilor şi simptomelor acromegaliei pe care o determină aceste tumori [au fost investigate doar puţine cazuri]. Acest efect este probabil datorat inhibiţiei factorului de eliberare a hormonului de creştere, precum şi a secreţiei de factor de creştere, care poate fi urmată de o scădere a dimensiunilor glandei hipofize.
Indicaţii: Sandostatin este indicat la pacienţii cu acromegalie, în vederea controlului simptomelor şi al reducerii nivelului plasmatic al hormonului de creştere şi al somatomedinei C, în acele cazuri care nu răspund la tratament chirurgical; la radioterapie sau la tratamentul cu agonişti dopaminergici. Sandostatin este, de asemenea, indicat în tratamentul pacienţilor cu acromegalie care nu pot sau nu vor să efectueze un tratament chirurgical, sau în perioada intermediară până la instalarea completă a efectelor radioterapiei.
Sandostatin este, de asemenea, indicat pentru reducerea intensităţii simptomelor asociate cu tumorile sistemului endocrin gastro-entero-pancreatic. Tumorile în care utilizarea Sandostatin este eficace sunt următoarele: tumori carcinoide cu trăsături de sindrom carcinoid; tumori care secretă peptide vasoactive la nivelul intestinului; tumori care secretă glucagon; tumori în care Sandostatinul îşi exercită efectele în circa 50% din cazuri [numărul de pacienţi care au fost trataţi este, până în prezent, limitat]: gastrinoame [sindrom Zollinger-Ellison] [de obicei în asociere cu antagonişti ai H2-receptorilor, cu sau fără asociere de preparate antiacide]; insulinoame, pentru controlul preoperator al hipoglicemiei şi pentru tratament de întreţinere; tumori producătoare de factori de eliberare al hormonului de creştere.
Sandostatin nu este un tratament antitumoral şi nici nu vindecă afecţiunile acestor bolnavi.
Mod de administrare: Doze normale: In acromegalie: iniţial se vor administra 0,05-0,1 mg în injecţii subcutanate, la intervale de 8-12 ore. Doza va fi adaptată pe baza evaluărilor lunare ale efectelor asupra nivelului circulant al hormonului de creştere şi al simptomelor clinice, ca şi al tolerării medicamentului. La majoritatea pacienţilor, doza optimă zilnică va fi de 0,2-0,3 mg. Nu se va depăşi o doză maximă de 1,5 mg pe zi. Dacă la sfârşitul unei luni de tratament cu Sandostatin nu se observă o reducere a nivelului circulant al hormonului de creştere şi nici o ameliorare a simptomelor clinice, se va lua în considerare încetarea tratamentului.
In tumorile sistemului endocrin gastro-entero-pancreatic: iniţial se va administra o cantitate de 0,05 mg o dată sau de două ori pe zi, prin injecţii subcutanate. In funcţie de răspunsul clinic, de efectul asupra nivelului circulant al hormonilor produşi de tumori, şi de tolerabilitatea produsului, doza va putea fi crescută progresiv la 0,2 mg de 3 ori pe zi. In condiţii excepţionale pot fi necesare doze mai mari. Dozele de întreţinere sunt variabile. Nu există date care să arate că pacienţii mai vârstnici trataţi cu Sandostatin au o tolerabilitate mai mică sau necesită alte doze. Experienţa cu Sandostatin la copii este foarte redusă.
Notă: pacienţii care urmează să-şi autoadministreze medicamentul prin injecţii subcutanate vor fi instruiţi cu precizie în acest sens de către medic sau personalul auxiliar. Pentru a reduce senzaţia de durere locală, se recomandă ca medicamentul să fie adus la temperatura camerei înainte de injectare. Se va evita administrarea mai multor injecţii la interval scurt în acelaşi loc. Pentru a preveni contaminarea, se recomandă să nu se înţepe capacul flacoanelor cu doze multiple de mai mult de 10 ori.
Reacţii adverse: Principalele reacţii adverse determinate de administrarea Sandostatin sunt cele locale şi cele gastro-intestinale. Reacţiile locale includ: durere, senzaţie de arsură sau de înţepături la locul administrării, înroşirea şi tumefierea tegumentului. Aceste simptome durează rareori mai mult de 15 minute. Simptomele locale pot fi reduse dacă se administrează preparatul după ce a atins temperatura camerei. Efectele gastro-intestinale includ: pierderea apetitului, greaţă, vărsături, dureri abdominale, balonare, flatulenţă, scaune moi, diaree şi steatoree. Deşi cantitatea de lipide care se elimină prin scaun poate să crească, nu există până în prezent date care să indice că medicamentul a determinat deficienţe nutriţionale prin malabsorbţie. In rare circumstanţe, efectele secundare gastro-intestinale pot simula obstrucţie intestinală acută, cu distensie abdominală progresivă, durere epigastrică severă, sensibilitate abdominală şi reacţie de apărare. Apariţia efectelor secundare gastro-intestinale poate fi diminuată dacă medicamentul este administrat între mese sau la ora culcării.
Din cauza efectului inhhibitor asupra eliberării insulinei, Sandostatin poate să modifice toleranţa postprandială la glucoza. Rareori, în tratamentul prelungit, se poate manifesta o hiperglicemie persistentă. Există câteva comunicări izolate privind disfuncţii biliare sau hepatice asociate cu administrarea de Sandostatin. Acestea constau în următoarele: hepatita acută fără colestază în care întreruperea tratamentului cu Sandostatin a fost urmată de normalizarea transaminazelor; dezvoltarea lentă a unei hiperbilirubinemii asociată cu creşterea fosfatazei alcaline, a gamma-glutamil-transferazei şi în mai mică măsură a transaminazelor; formarea de calculi biliari.
Interacţiuni: sandostatin reduce absorbţia intestinală a ciclosporinei şi întârzie absorbţia cimetidinei.
Supradozare: nu s-au observat reacţii grave ca urmare a supradozării acute; doza cea mai mare care a fost administrată vreodată la adult, prin injecţie intravcnoasă, a fost, până în prezent, de 1,0 mg. Simptomele au constat în scăderea ritmului cardiac pe o perioadă scurtă de timp, înroşirşa feţei, crampe abdominale, senzaţie de gol în stomac, diaree şi greaţă. Acestea au dispărut într-un interval de 24 de ore de la administrarea dozei incriminate. Se citează, de asemenea, cazul unui pacient căruia i s-a administrat prin perfuzie continuă o cantitate de 0,25 mg/oră timp de 48 de ore, în loc de 0,025 mg/oră, fără să se manifeste reacţii adverse. Tratamentul supradozării va fi simptomatic.
Contraindicaţii: Hipersensibilitate la medicament.
Precauţii: deoarece tumorile hipofizare care secretă factor de creştere pot să crească în dimensiuni, dând naştere la complicaţii grave [de ex., defecte vizuale], este esenţial ca toţi pacienţii să fie urmăriţi îndeaproape. Dacă apar semne de expansiune tumorală trebuie considerate tratamente alternative. Dat fiind că la unii pacienţi care au fost trataţi timp îndelungat cu Sandostatin a apărut litiază biliară, se recomandă efectuarea unui examen cu ultrasunete al veziculei biliare înainte de începerea tratamentului cu Sandostatin, precum şi la intervale de 6 şi 12 luni în timpul tratamentului, în cursul tratamentului tumorilor endocrine gastro-entero-pancreatice se poate produce uneori o pierdere bruscă controlului simptomelor cu reapariţia rapidă a unor tulburări grave.
La pacienţii cu insulinoame Sandostatin, din cauza capacităţii sale mai mari de a inhiba secreţia hormonului de creştere şi a glucagonului decât a insulinei, precum şi datorită unei inhibiţii de mai scurtă durată a acesteia din urmă, poate să determine o hipoglicemie mai severă şi de mai lungă durată. Aceşti pacienţi trebuie urmăriţi cu atenţie la începerea tratamentului cu Sandostatin şi la fiecare modificare a dozei administrate. Fluctuaţiile marcate ale glicemiei pot fi eventual diminuate prin administrarea Sandostatin la intervale mai mici. Nevoile de insulina ale pacienţilor cu diabet zaharat vor fi mai mici, ca urmare a administrării de Sandostatin. Studii asupra mecanismelor de reproducere la animale nu au pus în evidenţă riscuri pentru produsul de concepţie ca urmare a administrării de Sandostatin. Nu există date cu privire la administrarea de Sandostatin la femei însărcinate sau care alăptează. In astfel de cazuri medicamentul se va folosi doar dacă este absolut necesar.
|
|
