|
Acasa » CELE SAPTE MINUNI ALE LUMII » STATUIA LUI ZEUS DIN OLIMPIA
STATUIA LUI ZEUS DIN OLIMPIA
Statuia lui Zeus din Olompia
In Grecia continentala, in Thessalia, la poalele muntelui Cronion, nu departe de tarmul Marii Ionice, se afla Olimpia. Era o asezare vestita in toata lumea, nu numai prin proportiile ei sau potentialul ei militar, ci pentru faptul ca era principalul centru inchinat cultului lui Zeus si locul desfasurarii jocurilor olimpice.
Statuia lui Zeus din Olimpia este una dintre cele sapte minuni ale lumii antice, sculptata in fildes, ornata cu aur si se presupune ca structura interna era din lemn. Statuia, cu o inaltime estimata la aproximativ 12 m, a fost realizata de catre sculptorul Phidias, in preajma anului 435 i.H. in orasul Olympia din Grecia. Pentru a o adaposti a fost construit un templu.
Templul lui Zeus, a carui constructie a fost terminata in anul 457 i.e.n., avea dupa toate probabilitatile, 64 de metri lungime si aproape 28 de metri latime. Constructia a fost incredintata lui Libon din Eleea, decorarea frontului anterior [ reprezentand lupta lui Pelops cu Oenomaos], lui Paconios din Mendes, iar a frontului posterior [lupta centaurilor cu lapitii] lui Alcamenes.
Statuia lui Zeus, pe care sculptorul Fidias l-a prezentat cu sprancenele incruntate,caci, Zeus manuia si fulgerele, si pe care mai tarziu romanii i-l vor numi Jupiter Tonans, a fost asezata in acest impresionant edificiu. Fara indoiala ca Fidias a fost, cel mai pretuit dintre sculptorii vremii, mai celebru decat contemporanii sai Miron "Discobolul" si Policlet "Doryphor".Fidias s-a nascut intre anii 490-495 i.e.n. si probabil ca era atenian de vreme ce Pericle obisnuia sa-i ceara sfatul in legatura cu treburile Cetatii. Dupa cum ne relateaza Pausanias, pe soclul statuii lui Zeus se afla gravata inscriptia "Fidias Atenianul, fiul lui Charmidas, m-a creat" asadar cunoastem numele tatalui sau. La fel cunoastem trei dintre operele sale cele mai insemnate, doua statui ale Atenei, una criselefantina, din aur si fildes si una din bronz, precum si statuia lui Zeus Olimpicul. Si in sfarsit, stim ca a murit in jurul anului 431 i.e.n., informatie care ne ajuta sa stabilim cu oarecare aproximatie anul inaugurarii statuii din Olimpia, trecuta printre Cele sapte minuni ale lumii vechi.
Asadar daca ne conducem dupa faptul ca Fidias si-a petrecut ultimii ani ai vietii in Olimpia si ca lucrarea sa dinainte, statuia Atenei Parthenos, a fost inaugurata in anul 438 i.e.n., ajungem la concluzia ca statuii lui Zeus Olimpicul, i-i revine intervalul 437-431 i.e.n.. Sigur ca este o ipoteza, bazata pe conjuncturi din lipsa de informatii exacte. Strabon si Pausanias ne-au lasat descrieri amanuntite despre impunatoarea statuie si despre care vorbesc cu admiratie si respect, dar nu precizeaza anul inaugurarii, desigur lucru firesc daca tinem cont ca Strabon si-a redactat Geografia cu peste patru veacuri mai tarziu, iar "Descrierea Eladei" a lui Pausanias dateaza din secolul II e.n.
Infatisarea statuii, ne este cunoscuta astazi mai bine decat a celorlalte "minuni", din descrierile autorilor pomeniti mai sus si din imagini pastrate pe alte monumente si pe cateva monezi. Tronul, construit din abanos si bronz, cu bratele sustinute de sfincsi, era impodobit bogat cu fildes, aur si pietre pretioase. Trupul zeului era din lemn de abanos, acoperit cu fildes pe portiunile ce reprezentau pielea, iar imbracamintea si incaltarile turnate cu aur.
Capul era impodobit cu o coroana din frunze de maslin, in mana dreapta o statuie reprezentand-o pe Nik, zeita Victoriei, iar in cea mana stanga un sceptru pe care se afla un vultur.
Faptul ca Fidias a ales materialele tehnicii criselefantine [lemn imbracat in fildes si aur ], indica unele nelamuriri, stiinduse ca aceste materiale sant mai fragile ca marmura si mult mai fragile ca bronzul. Chiar mai mult; marmura si bronzul sant mult mai potrivite conceptiei artistice grecesti dominata de simplitate si sinceritate. Insa G. si si T. Chitulescu ne prezinta o explicatie in lucrarea"Sapte monumente celebre ale antichitatii", Editura tehnica, Bucuresti, 1969; "Folosirea tehnicii criselefantine era foarte rara si folosita numai atunci cand oamenii doreau sa ofere zeilor o marturie exceptionala a pietatii, recunostintei sau, poate mai omenesc, a vanitatii lor. Caci si aceasta minune a lumii antice, ca si celelalte, s-a nascut mai putin din intentia unui omagiu pios decat din dorinta de a uimi, de a minuna!".
Imprejurarile in care a disparut statuia nu se cunosc, dar si in privinta aceasta nu lipsesc ipotezele. Prima ar fi decaderea Olimpiei ca urmare a edictului imperial din anul 393, care interzicea ceremoniile si jocurile olimpice. Apoi cu doi ani mai tarziu, expeditiile de prada ale gotilor, mari amatori de aur si, daca nu stim ce cantitate de metal pretios a folosit Fidias la statuia lui Zeus, avem o cifra exacta pentru cantitatea folosita la cea a Atenei Parthenos, 1152 kilograme de aur, iar Zeus Olimpicul avea dimensiuni mai mari si podoabe mai bogate. Si, nu trebuie sa uitam decretul din 426 e.n., al imparatului Teodosie II, prin care s-a poruncit distrugerea lacaselor de cult pagane, decret care venea sa se adauge edictului imperial din anul 393. Alte ipoteze nu exclud pieirea statuii in incendiul care a mistuit templul in 408 sau in incendiul care a distrus, in 475, o buna parte din Constantinopol, unde ar fi fost transportata din ordinul imparatului.
In anul 1958, a fost descoperit la Olympia si atelierul lui Phidias unde s-a lucrat la realizarea statuii, si au putut fi identificate cateva din tehnicile de lucru dar mai tarziu atelierul a fost transformat intr-o basilica crestina, care in prezent este ruinata.
|
|
.jpeg)
.jpeg)
