|
Acasa » DIVERSE » ADENOIDITA ACUTA, CAUZE, SIMPTOME, TRATAMENT
ADENOIDITA ACUTA, CAUZE, SIMPTOME, TRATAMENT
Adenoidita acuta
Adenoidita acuta sau angina acuta retronazala este inflamatia acuta a amigdalei faringiene Luschka (care la copil constituie asa-zisele vegetatii adenoide).
Clinic, afectiunea îmbraca forme diferite, în functie de varsta copilului la care ea survine.
Adenoidita acuta simpla a sugarului se manifesta prin febra ridicata, pâna la 41°, însotita uneori de convulsii, obstructie nazala (sugarul respira pe gura, sforaie în somn, nu poate suge, datorita faptului ca respira pe gura), însotita uneori de crize de laringoispasm. La examenul obiectiv, se constata secretii nazale mucopurulente abundente. La orofaringoscopie, se observa aceleasi secretii abundente ce coboara din cavum pe peretele posterior al orofaringelui, fiind înghitite de copil. Otoscopic se constata usoara congestie a timpanului, marturie a procesului inflamator din cavum (ceea ce justifica vechiul aforism ca timpanul este oglinda rinofaringelui). La palpare se constata prezenta adenopatiei subangulomandibulare dureroase. Uneori sugarul tine capul usor înclinat pe o parte datorita torticolisului reflex.
Boala evolueaza în cateva zile, pana la o saptamana, interval în care sugarul pierde în greutate, datorita dificultatii în alimentatie, dispepsiei parenterale îsi enterale (prin piofagia continua a secretiilor din rinofaringe), care uneori însoteste afectiunea.
Complicatiile pot fi multiple: otite acute supurate, adenoflegmon retrofaringian, laringotraheobronsite acute, bronhopneumonii etc.
Adenoidita acuta simpla a copilului începe, ca si la sugar, cu febra mare, obstructie nazala completa (respiratie bucala, voce nazonata), însotita deseori de laringospasm, otalgie violenta si chiar de fenomene meningeale. La examenul fizic, prin rinoscopia anterioara, se constata prezenta secretiilor nazale abundente, dupa înlaturarea carora se pot observa în fundul fosei nazale vegetatiile adenoide congestionate, acoperite de secretii mucopurulente. La inspectia orofarinigelui se observa secretiile mucopurulente pe peretele sau posterior, ce coboara din cavum. Amigdalele sunt congestionate, marite de volum, cu un depozit fibrinos sau uneori chiar pultaceu la suprafata lor, realizand tabloul clinic al unei amigdaloadenoidite acute. Lai palparea reginii cervicale se constata prezenta, adenopatiei dureroase subangulomandibulare bilaterale.
Afectiunea evolueaza în puseuri repetate, mai frecvent însa în sezonul umed si rece, conducand la o hipertrofie a amigdalei faringiene cu obstructia mecanica consecutiva a cavumului.
Complicatiile ca si la sugar, sunt reprezentate de otite medii acute ce au tendinta la cronicizare (datorita focarului rinofaringian care le alimenteaza), rinosinuzite trenante, dacriocistite supurate, adenite supurate, infectii respiratorii descendente, septicopioemii, afectiuni la distanta de tipul bolii reumatismale sau nefropatiilor prin mecanism infecto-alergic, generate de focarul adenoidian ce se comporta ca un adevarat focar de infectie.
Diagnosticul diferential se face în primele zile cu toate bolile infectocontagioase care au un debut rinofaringian: rujeola, scarlatina, difteria, tusea convulsiva, meningita cerebrospinala etc.
Adenoidita acuta prelungita se deosebeste de cea simpla prin durata neobisnuit de lunga în timp a simptomelor si predominanta unora dintre ele, cum ar fi un sindrom febril prelungit cu o stare generala relativ buna, sau un sindrom dispeptic, îmsotit de paloare si scadere progresiva în greutate. La examenul fizic se constata congestia mucoasei nazale si orofaringiene, cu prezenta secretiilor mucopurulente în fosele nazale si pe peretele posterior al faringelui, cu obstructie nazala partiala, usoara congestie a timpanelor si discreta adenopatie subangulomandibulara.
Acest sindrom febril prelungit trebuie diferentiat de o adenoidita difterica (examenul bacteriologic prin însamantarea secretiilor pe mediu cu ser de bou coagulat si mediu cu telurit, evidentiaza prezenta bacilului Loeffler, iar clinic astenia, paloarea si adenopatia sunt mai accentuate ca în adenoidita prelungita banala). Otita latenta se elimina prin examenul clinic atent, coroborat cu examenele de laborator (radiografia comparata a mastoidelor, incidenta transorbitara), la nevoie timpanotomia exploratorie, totalul datelor obtinute fiind filtrat prin experienta clinica a specialistului otopediatru. De asemenea, trebuie eliminate tuberculoza pulmonara (examenul radiologie pulmonar, IDR sau PPD), infectiile intestinale sau renale cu bac ili coli.
Tratamentul adenoiditelor acute vizeaza permeabilizarea foselor nazale, folosind substanta vasoconstrictoare îsi usor dezinfectante (solutii de ser fiziologic slab efedrinat (sol. 0,5—1%) în instilatii repetate, precedate si urmate de aspiratia secretiilor nazale si instilare de colargol sol. 1%). Acestui tratament de dezobstructie nazala i se asociaza terapia antiinfectioasa cu antibiotice, penicilina fiind antibioticul de electie, cu evitarea asocierii stroptomicinei, prea cu usurinta recomandata de pediatri si soldata uneori cu dezastre pe plan functional auditiv, ce transforma micii pacienti în candidati la surdomutitate, infirmi sociali.
Dupa stingerea fenomenelor acute inflamatorii adenoidiene se recomanda operatia de îndepartare a lor, respectiv adenoidectomia. Practicarea ei la "cald" sub protectie de antibiotice, este o conduita de exceptie, adoptata în situatiile în care nu se obtine o redresare a starii generale a copilului prin mijloacele de tratament medical.
|
|
