|
Acasa » DIVERSE » AFECTIUNI RENO URINARE LA COPII, SIMPTOME, TRATAMENT
AFECTIUNI RENO URINARE LA COPII, SIMPTOME, TRATAMENT
Afectiuni reno-urinare la copii
Cateva particularitati.
Prima mictiune, prima urinare se produce în primele 10—12 ore de viata ale nou-nascutului, exceptional ceva mai tarziu, în orice caz în primele 24—36 ore. Daca absenta urinarii se prelungeste si nu urineaza nici dupa o baie calda de sezut, medicul, sesizat, va interveni de urgenta.
De la 2—4 mictiuni/24 ore în prima zi si a doua de viata, numarul lor creste la sugar pana la 10—15/24 ore, rareori mai multe. Apoi numarul lor scade pana la 6—8/24 ore în anul al II-lea, ulterior chiar ceva mai putin, în functie si de unele conditii (cantitatea de lichide ingerata, educatia s.a.).
Cantitatea de urina: în prima zi de viata 15—20 cm/3 ; la 1 luna 300—350 cm3/24 ore; la sugar: 500—600 cm3/24 ore; La 3 ani: 600— 700 cm3/24 ore; la cei mai mari 500—1000 cm/3 24 ore. Cantitatea de urina eliminata zilnic depinde de: cantitatea de lichide ingerata, temperatura mediului înconjurator, transpiratia excesiva, starea functionala a rinichilor, s.a.
Evacuarea — golirea vezicii urinare se produce la nou-nascut si sugar datorita unui reflex declansat de tensiunea (plenitudinea) vezicala, dar este influentata si de alti factori ca: aplicarea mainii reci de portiunea inferioara a abdomenului, senzatia de frig cand sugarul este desfasat, baie calda de sezut, s.a. Prin educatie, începand de la varsta de 1O—12 luni sugarul poate fi deprins — treptat — sa urineze "la olita". Copilul sanatos trecut de 1,1/2 an nu trebuie sa mai urineze involuntar sa "piarda urina" — in timpul zilei: el trebuie sa caute si sa ceara...."olita". Pana la varsta de 2—3 ani urinatul involuntar nocturn mai este admisibil. Dupa varsta de 3 ani urinatul involuntar diurn si/sau nocturn este patologic (o incontinenta de urina; inurezis) si impune consultarea specialistilor — Pediatru, eventual urolog si/sau neuropsihiatru.
Semnele si simptomele sant cele ce urmeaza, prezenta unuia sau a altuia fiind în legatura cu suferinta renourinara: — polakiurie: frecventa mare a mictiunilor (în: cistita, calculoza renovezicala, hidronefroza s.a.); disurie: mictiuni care se fac cu mare greutate, împiedicand eliminarea urinei — în caz de obstacol la nivelul cailor urinare inferioare, sau de pareza a muschilor vezicii urinare; incontinenta de urina: pierderea involuntara de urina datorata unor cauze inflamatoare sau anomalii congenitale; poliurie: cantitatea de urina emisa în 24 ore depaseste cu (foarte) mult cantitatea normala: uneori este un simptom de diabet zaharat; nicturie: urina emisa în cursul noptii este în cantitate mai mare decat aceea emisa în cursul zilei; oligurir: reducerea cantitatii de urina emisa in 24 de ore; se întalneste si în deshidratari prin varsaturi si diaree, în transpiratii profuse s.a. anurie: suprimarea secretiei urinare; bolnavul nu elimina decat cateva picaturi de urina, iar prin sondajul vezicii nu se recolteaza nici o picatura; retentie de urina: bolnavul nu elimina spontan urina, dar prin sondajul vezicei se scoate multa urina — în caz de obstacol în eliminarea urinei în: calcul vezical, tumoara s.a. hematurie: eliminarea de sange în urina, determinata de un traumatism al aparatului urinar, litiaza tumora, dar si de cauza din afara aparatului renourinar. piurie: prezenta, de puroi în urina — în infectii acute si cronice ale aparatului renourinar. In afara tulburarilor mentionate, bolnavul renourinar poate sa prezinte si multe alte tulburari întalnite si în multe alte boli din afara aparatului renourinar, ca: febra, cefalee, greturi, varsaturi, diaree, transpiratii abundente, epistaxis, respiratii cu miros amoniacal, dureri în regiunea lombara, uneori durerii abdominale s.a.—simptome care obliga parintii sa prezinte copilul a medic, neantarziat.
Una dintre afectiunile aparatului reno-urinar este Albuminuria "ortostatica". Este mai frecventa la copii între 7 si 16 ani, în special la fete de "constitutie astenica" ("copii lipsiti de "tonus" adecvat pentru o activitate sustinuta, prelungita) cu lordoza (recurbare accentuata a coloanei vertebrale lombare) cu ptoza (coborarea) organelor abdominale si cu labilitate neuro-vegetativa (tahicardie, palpitatii, senzatie de "balonare" sau greutate la nivelul stomacului, tulburari ale tranzitului intestinal s.a.). Albuminuria apare dupa ce copilul sta (aproape "nemiscat") în pozitia verticala cel putin 15—30 minute si dispare dupa cateva ore de odihna in pat. Exceptional, albuminuria (deobicei între 2 si 5 g %0) se însoteste si de cateva elemente patologice (foarte rari cilindri, foarte rare hematii), dar lipsesc alte simptome de nefropatie (retentie azotata; tensiune arteriala crescuta, s.a.). Un semn de certitudine este acela ca urina dimineata nu contine albumina si nici alte elemente patologice. Albuminuria ortostatica poate sa reapara de mai multe ori pana in adolescenta — dar vor ramane leziuni renale. Tratament: evitarea ortostatismului prelungit; gimnastica medicala pentru corectarea lordozei; odihna în pat în cursul diminetii si dupa amiaza. Dispensarizare.
Albuminurie "ocazionala" a fost semnalata la copii dupa eforturi sportive exagerate, "marsaluiri" prelungite, emotii puternice. Dispare odata cu cauza care a produs-o. Desigur ca "examenul sumar" al urinei, repetat, controlul tensiunii arteriale sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului.
Mai important si folositor este credem, sa facem cunoscute cateva din cele mai frecvente afectiuni renourinare la copii ca: glomerulonefritele, nefroza lipolidica, infectiile urinare, litiaza renala.
Afectarea glomerulei renale — element functional al rinichiului — mai precis leziuni inflamatoare ale capilarelor glomerulare determina glomerulonefrite care, dupa statistici, apare la 50% din cazuri la copiii sub 10 ani (doar exceptional la cei sub 2 ani), 20% din cazuri la copii si adolescenti între 10 si 20 de ani, 15% la persoane trecute de 30 de ani. Afectarea glomerulelor renale determina o glomerulonefrita care poate sa fie :primitiva" (boala cu localizare numai la nivelul glomerulelor) sau "secundara" sau "concomitenta" cu o alta boala a organismului.
Glcmerulonefrita acuta difuza, denumita si "post-infectioasa" este determinata de streptococi beta-hemolitici tip A care provoaca amigdalita, angina, infectii dentare, reumatism articular acut, scarlatina, fiind declansata de un "conflict imun" ceea ce explica de ce boala se manifesta clinic abia dupa o "perioada de latenta" de 1—3 saptamîni de la infectia bacteriana. Frigul favorizeaza aparitia ei. Rareori este declansata si de alti streptococi, sau de altii microbi (stafilococi, pneumococi, s.a.), chiar si de virusi (gripal s.a.).
Debutul în 2/3 din cazuri este "insidios", copilul prezentand simptome necaracteristice: (oboseala, greata, inapetenta, uneori varsaturi si dureri abdominale), rareori lombare, cefalee. Rezulta necesitatea ca de la aparitia primelor semne din cele mentionate sa se faca "examenul sumar al urinei,,, chiar daca sa facut în timpul bolii cauzale si a fost "normal". Apoi apar tulburari minore (urina inchisa la culoare, nicturie, polakiurie, oligurie se accentueaza treptat, hematurie), paloare, edeme (initial ale pleoapelor si fetei, evidente mai ales dimineata la sculare).
Debutul poate fi si "brusc" sau "brutal" ca sindrom infectios (frisoane, febra mare, alterarea starii generale, dureri lombare) sau sindrom digestiv (greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale puternice), ca sindrom neurologic (cefalee puternica, crampe musculare, contracturi tonico-clonice ale membrelor sau ca sindrom vizual (amauroza subita-pierderea sau slabirea vederii), alteori ca sindrom hemoragic (epistaxis abundent, repetat, purpura, hematurie macroscopica), exceptional ca sindrom de insuficienta cardiaca stanga [edem pulmonar acut] foarte grava, care pune in pericol viata copilului, daca nu se intervine imediat. De cele mai multe ori, semnele si simptomele prezentate de bolnav sunt "intricate" — amestecate — si nu apar în ordinea mentionata.
In perioada de stare bolnavul prezinta semne si simptome care permit diagnosticul: — edeme (uneori numai la fata, alteori generalizate); — ollgurie pana la anurie;—hipertensiune arteriala (poate lipsi la copii mici si la casectici); — urina (hematurie; albuminurie; leucociturie; cilindri) — V.S.H. crescuta;—ureea sanguina crescuta; febra 38°—39°. Titrul ASLO crescut peste 250 u. Todd este dovada infectiei strepto-cocice cauzatoare a bolii.
Evolutia bolii este variabila, în functie de tratamentul corect instituit cît mai precoce vindecarea producandu-se în 6—8 saptamani. Uneori, sub tratament corect si precoce, simtomul dispare din primele 2—3 saptamani. In cazurile tratate tardiv, necorespunzator pot sa apara complicatii ca insuficienta cardiaca, encefalopatie hipertensiva datorita cresterii T.A. si insuficientei renale — cauze de deces. Tratamentul comporta: repaus la pat, regim alimentar, antibiotice s.a. dupa necesitate. Copilul vindecat va fi "dispensarizat" pe o perioada de cel putin 6 luni, control lunar al tensiunii arteriale, ureea sanguina, examenul inimii, eventual probe functionale renale.
Glomerulonefrita în "focar", intrainfectioasa este determinata de "atingerea" partial a unui numar redus de glomeruli produsa de streptococi (de obicei altii decît A 12 care provoaca glomerulonefrita acuta "difuza") în cursul unei amigdalite, otite, abces dentar, piodermita, sau de alte bacterii sau de virusi (gripali,s.a.). Simptome: bolnavul suferind de una din afectiunile mentionate prezinta oarecari dureri lombare, iar la examenul urinar albuminurie usoara, hematurie moderata sau discreta, rari cilindri. Lipsesc edemele, cresterea ureei sanguine, hipertensiunea arteriala. Glomerulonefrita nu este "descoperita" decat daca se face examen repetat al urinii la orice copil care prezinta una din afectiunile mentionate, chiar si alta infectie. Necesita tratament de urgenta: repaus la pat, dietetica, antibiotice, tratamentul afectiunii cauzale. Copilul vindecat va fi dispensarizat 6 luni: examen sumar al urinii, controlul T.A., examen clinic complet.
O alta afectiune, e adevarat mai putin frecventa, denumita si "sindrom nefrotic idiopatic", "pur", nefroza lipoidica se poate manifesta la copiii de 9 luni—6 ani. Poate sa înceapa brusc sau lent, uneori în convalescenta unor boli infectioase; alteori este în legatura cu o infectie cronica. De cele mai multe ori cauza ramane necunoscuta.
Semnele bolii se instaleaza deobicei brutal, mai rareori progresiv, treptat. Semne si simptome: edeme care încep deobicei la pleoape, la fata, apoi la membrele inferioare, generalizandu-se rapid; sunt edeme moi, albe, copilul creste foarte mult si repede în greutate; concomitent el poate prezenta febra moderata, dureri abdominale, varsaturi, diaree; starea generala este relativ buna;— urina: oligurie pana la anurie; albuminurie foarte mare; lipidurie (grasimi în urina, urina devine albicioasa) corpi birefrigenti, iar în sediment: rare leucocite, rare hematii si cilindri hialini; — în sange: proteinele mult scazute, lipidele si colesterolul mult crescute, ureea normala; VSH crescuta;- T.A. deobicei scazuta. Boala evolueaza timp îndelungat, putand sa apara si complicatii (infectie urinara, s.a.). In prezent, pronosticul este relativ bun: 80% din bolnavi, sub tratamentul actual cu medicatie cortizonica se pot vindeca. Se cunosc si vindecari "spontane" — rarisime — de cauza necunoscuta.
Infectia tractului urinar este, într-adevar, relativ frecventa la copiii de toate varstele, chiar la nou-nascut si sugar. Este mai frecventa la fete (la care uretra erte scurta, iar orificiul uretrei este usor de contaminat de fecale, în caz de lipsa de igiena locala, în special dupa defecare. Constipatia cronica, malformatii ale tractului urinar,fimoza, pot fi factori favortzanti. Refluxul vezico-uretral poate fi cauza dar si efect. De cele mai multe ori microbul cauzal este colibacilul din intestin. Dar pot intervant si multi alti microbi.
Simptomele sunt cu atat mai necaracteristice cu cat copilul este mai mic. La sugari se poate manifesta prin anorexie, varsaturi, diaree, febra. Copiii trecuti de varsta de 2—3 ani pot acuza dureri abdominale joase, dureri la urinare, emit urina urat mirositoare, febra, mictiuni involuntare diurne si nocturne. Uneori hematurie 1—3 zile. Febra poate fi singurul simptom atat la sugari, cat si la copiii mai mari, de unde rezulta necesitatea examinarii urinei (examen "sumar" si urocultura) la orice copil cu febra de cauza neprecizata. Examenul sumar al urinei arata albuminurie, numeroase leucocite izolate si grupate, uneori globule de puroi; se mai ' potgasi celule epiteliale renale si cilindri în caz de "pielonefrita". Urocultura, daca prezinta un numar de peste 100 000 germeni/ml este dovada sigura a infectiei urinare.
Tratamentul necesita: antibiotice (în functie de rezultatul antibiogramei), regim alimentar, repaus la pat. Vindecarea este de regula posibila daca nu intervine vreun factor (malformatie, calculoze s.a.) care sa favorizeze si sa întretina infectia urinara.
O alta problema este litiaza renala. Litiaza renala este relativ frecventa la copii, chiar si la sugari. Uneori exista o predispozitie constitutionala, ereditara, care sa favorizeze litiaza; alteori intervin infectiile urinare, unele excese alimentare, ingestia insuficienta de lichide, transpiratii excesive, imobilizari prelungite.
Simptome care atrag atentia: — piuria (recidivanta, cronica, rezistenta la antibiotice),— hematuria macroscopica (mai ales cand urmeaza unor crize dureroase, lombare sau abdominale), — dureri, sub forma de colici, mai rar lombare, de obicei abdominale, cu diferite localizari,— uneori tulburari mictionale, mictiuni frecvente, imperioase, sau anurie. Uneori litiaza ramane latenta.
La copii, 75% din calculi sunt de natura calcica. Pentru precizarea diagnosticului, examenul urologic si radiologic sunt absolut necesare. Unii calculi pot fi dizolvati prin anumite medicamente si ape minerale si eliminati; ultrasunetul nu da rezultate.
Prevenirea recidivelor: regim alimentar în functie de compozitia calculilor; în litiaza calcica: alimente cu putin calciu, interzicerea medicamentelor care contin calciu si vitamina D.
|
|
