|
Acasa » DIVERSE » ALERGIA LA FRIG, SIMPTOME, TRATAMENT, REMEDII NATURALE
ALERGIA LA FRIG, SIMPTOME, TRATAMENT, REMEDII NATURALE
Alergie la frig, Crioalergia
Alergia la frig, aceasta forma de alergie fiidnd intilnita din ce in ce mai des.
Alergia la frig (crioalergia) se datoreste aparitiei in serul bolnavilor a crioproteinelor (crioglobuline si criofibrinogen), a caror prezenta este sinonima cu sensibilitatea organismului la termperaturile scazute. Crioproteinele isi trag numele de la proprietatea pe care o au de a precipita singure sau in asociere cu alte proteine, daca serul respectiv, recoltat de la bolnav, este pastrat la o temperatura inferioara celei de 25°C. Ceea ce se intampla "in vitro" se repeta "in vivo", bolnavul crioalergic prezentand semne alergice pe piele sau pe mucoase (nazala, oculara, traheo-bronsica) daca traieste sau munceste la temperatura scazuta.
Crioglobulinele prezente in ser, pot fi monoclonale (atunci cind contin un singur tip de imunoglobuline G; A sau M) sau mixte (formate din diferite asociatii de imunoglobuline, complement seric, lipoproteine).
Fiind imunoglobuline, crioglobulinele sunt sintetizate de celulele formatoare ale anticorpilor (limfocitele B). Sinteza lor, subsecventa expunerii la frig, mai este facilitata si de alte conditii locale de la nivelul pielii si mucoaselor extremitatilor (picioare, maini, urechi, nas), care se refera la unele anomalii structurale anatomice si fiziologice, pH-ul mediului si echilibrul ionic de la locul formarii crioprecipitatului s.a.m.d.
Aparent inofensiva, altadata tratata cu atentie redusa de catre bolnav si medic, crioalergia insotita de prezenta in serul bolnavului a crioglobulinelor poate fi intalnita atat independent, in crioglobulinemia esentiala, cat si intr-o multitudine de boli: unele colagenoze (poliartrita reumatoida, lupusul eritematos diseminat, sindromul Sjogren, periarterita nodoasa), boli ale sangelui (mielomul multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom, leucemia limfoida cronica), hepatite cronice, unele infectii bacteriene sau virale [endocardita lenta, mononucleaza infectioasa] ,boli care au in aparitia si evolutia lor legatura directa cu expunerea la frig (sindromul Raynaud, degeraturile, urticaria la frig), unele boli in care factorul "frig" nu este totdeauna prezent (purpura crioglobulinemica la barbati), boli neurologice (polinevrita senzitivo-motorie), afectiuni oftalmologice care sunt insotite de modificari ale fundului de ochi si hemoragii retiniene) si in sfarsit in asa-numitele crioglobulinemii mixte asociate prezentei unor dureri articulare.
La subiectii crioalergici, modificarile imunopatologice se datoresc prezentei in ser a unor complexe antigen-anticorpi, solubile si circulante. Sinteza complexelor imune mentionate este facilitate de expunerea la temperaturi scazute, iar aderenta lor la peretii eapilarelor si arteriolelor, ce iriga teritoriul cutanat sau mucos respectiv, va compromite local circulatia sangelui. De aceea, acesti bolnavi au maini si picioare reci, aceleasi manifestari putand fi constatate pe pometii obrajilor sau pavilioanele urechilor.
In poliartrita reumatoida, crioprecipitatele pot fi evidentiate in lichidul sinovial cand, destul de rar, sunt absente in sange.
Criofibrinogenul, prezent in plasma sanguina, se gaseste la aceleasi cazuri de boala in care sunt prezente si crioglobulinele.
Concluzia, dupa trecerea in revista a acestor afectiuni, se refera in primul rand la necesitatea adresarii, a fiecarui bolnav cu crioalergie la un serviciu de imunoalergologie pentru diagnostic si tratament. Prezenta crioalergiei poate constitui fie o boala de sine statatoare (crioglobulinemia esentiala), fie un simptom care presupune existenta uneia din bolile amintite.
Tratamentul trebuie sa tina seama de contextul patologic in care csrioalergia poate sa apara, deoarece va fi, fie antialergic, substitutiv, fie imunostimulator, fie se va adresa bolii in care fenomenul crioalergic este atat factor favorizarat, cat si de acompaniament patologic.
Astazi se pot folosi cu succes unele scheme terapeutice in tratamentul crioalergiilor, care utilizeaza histaminoglobulinele (preparat biologic obtinut si livrat de Institutul "Dr. I. Cantacuzino" din Bucuresti), gamaglobuline antialergice cu administrare intravenoasa (preparate de acelasi institut) si unele medicamente de tipul polidinului, aerodinului, bronhodinului, levamisolului (decaris). Utile mai sunt produsele biologice imunostimulatoare de tipul L1 Antigen B sau corynebacterium parvum, suspensii de germeni omorati prin diferite metode de laborator, care pierzand capacitatea lor infectioasa isi conserva pe cea antigenica, datorita careia induc formarea de anticorpi.
Mai pot fi recomandate si unele medicamente care stimuleaza circulatia periferica arteriolara si capilara, compromisa de temperaturile scazute, ca de exemplu: xantinol nicotinat, tarosin, D-H-Ergotoxin, sermion, corinfar.
Este important de mentionat si existenta alergiei cutanate sau mucoase la temperaturi ridicate (piroalergie), fenomen imunoalergie similar crioalergiei, dar care apare in conditii exact opuse din punct de vedere termic.
Poate de aceea imunoalergologii considera ca piroalergia si crioalergia sunt de fapt doua fete ale aceluiasi proces imunologic. In cadrul aceluiasi capitol credem ca este oportum sa mentionam si boala Raynaud care este o tulburare functionala a arteriolelor terminale de la degetele mainilor si picioarelor.
Clinic apar crize vaso-constrietive ale vaselor sangvine amintite, insotite de paloare si racire locala, urmate de vasodilatatie si sudatii.
Aceste adevarate crize de irigare sangvina sunt declansate de frig si umiditate.
Boala apare mai ales la ipersoanele tinere de sex feminin, fiind semnalata in special in unele cazuri de autoimunitate si in primul rand in colagenoze si crioglobulinemii.
Tratamentul recomanda evitarea frigului si fumatului si recurge la o anumita medicatie vasodilatatoare (tolazolin, D-H-Ergotoxin s.a.m.d.), in functie de situatia clinica existenta.
In terapia crioalergiei si in general al tuturor modificarilor de irigare vasculara periferica, factorii naturali au rol benefic, fiind utilizati atat in cura interna, cat si sub forma unor proceduri externe.
La Covasna, Borsec, Buzias, Vatra Dornei, pentru stimularea circulatiei sangvine periferice se pot folosi diferite proceduri (de ex. mofete, bai carbogazoase, bai cu bule de aer) arsenalul terapeutic de profil apeland si la alte metode balneofizio-terapeutice care utilizeaza actiunea locala favorabila vaso-dilatatoare si antispastica atat a factorului chimic, cat si a celui fizic (caldura).
Cultura fizica medicala, exercitiul fizic dozat si indrumat de cadre de specialitate, sunt utile aceluiasi scop terapeutic mentionat.
Factorii naturali de mediu inclusiv aspectul de estetoterapie au efect calmant, exercitat de frurnusetea unui peisaj, sunt de multe ori mai usor acceptati de organism decat compusii chimioterapeutici.
Bineanteles, tot acest tratament va fi recomandat, efectuat si urmarit de medicul balneolog si personalul special calificat in acest scop.
|
|
