|
Acasa » DIVERSE » ANALIZE DE LABORATOR IN BOLI IMUNOLOGICE, TESTE
ANALIZE DE LABORATOR IN BOLI IMUNOLOGICE, TESTE
Analize de laborator in boli imunologice
Serviciile de laborator clinic sunt in mod permanent deosebit de solicite atat de colegii clinicieni, cat si de diferiti pacienti care doresc investigatii biochimice, hematologice, bacteriologice si parazitologice. Cine nu a auzit de viteza de sedimentare a hematiilor sau de timol? Sunt bolnavi care fac adevarate "fixatii", fetisizand aproape rezultatele unor analize. Din acest motiv este indicata interventia medicului atat in rocomandarea, cat si in interpretarea testelor de laborator clinic.
In ultimele doua decenii, o data cu progresul imunopatologiei (ca specialitate medicala), a avut o evolutie similara si laboralorul de iniunologie. Testele imunologice impresioneaza prin noutate, utilitate si tehnicitate. Cu ele pacientii sunt mai putin familiarizati si de aceea credem ca este util a-i informa si astfel a-i ajuta, sfatuindu-i cui sa se adreseze si mai ales cand este nevoie de analize de laborator imunologic. Bineanteles unele date referitoare la testele imunologice sunt oricand bine venite in primul rand pentru valoarea lor stiintific-orientativa.
Tabel cu valori normale
Laboratorul de imunologie testeaza competenta imunologica a limfocitelor "T" si "B", celulele imunocompetente care "raspund" de "statutul imun" al organismului (rezistenta specifica la diferite infectii bacteriene sau virale).
Pentru investigarea limfocitelor "T" sunt indicate in mod curent testul de transformare blastica al limfocitelor (TTBL) la phytohemaglutinina (PHA), factorul de inhibitie al migrarii mononuclearelor (MIF), testul rozetei si intradermoreactiile la tuberculina sau P.P.D. (proteina purificata extrasa din bacilul Koch) s.a.m.d.
Limfociitele "B" sintetizatoare de imunoglobuline, dupa ce, stimulate antigenic (bacterian sau viral) trec prin stadiul de plasmocite, pot fi testate in ceea ce priveste functionalitatea lor prin diferite analize de laborator care urmaresc sa evidentieze calitativ si cantitativ anticorpii (inclusiv auto-aoticorpii) prezenti in sangele bolnavului sau in secretiile sale. Ne putem referi la imunograma (nivelul seric al imunoglobulilnelor "G", "A" si "M"), reactiile de seroneutralizare, fixarea complementului, hemaglutinare si hemaglutinoinhibare, determinarea factorilor (anticorpilor) antinucleari, a factorului reumatoid (autoanticorp IgM: anti IgG), testul ASLO (antistreptolizinele), testul "Sia" in disglobulinemii etc.
O alta categorie de analize imunologice evidentiaza diferiti factori serici din sangele bolnavilor a caror prezenta este specifica unor boli imune: a1 —feto-proteina (in cancerul hepatic), antigenul carcino-embrionar (CEA) in cancerul de colon, antigenul Australia (HBsAg) in hepatitele acute virale, de tip B si hepatitele cronice, proteina "c" reactiva in inflamatii si infectii, complementul seric (C1e si C1q) in colagenoze sau infectii, celulele lupice (celulele L. E.) in colagenoze si hepatitele cronice lupoide, crioproteinele in alergiile la frig sau in disproteinemii etc.
Testul de transformare blastica a limfocitelor la fitohemaglutinina (antigen extras din fasolea obisnuita) urmareste indicele de transformare al celulelor mentionate in limfoblasti la stimularea antigenica si este scazut (sub 45% — 50%) in bolile autoimune. Cu alte cuvinte, limfocitele provenite de la un bolnav nu raspund, intr-o proportie de cel putin 45—50%, la o stimulare antigenica obisnuita, datorita deficientei lor functionale.
Factorul M.I.F. testeaza functionalitatea limfocitelor "T" prin punerea lor in contact, intr-un mediu de cultura, cu diferiti factori antigeni (tuberculina, PPD, antigen Casoni). Daca limfocitele au mai venit in contact cu acelasi antigen in organismul de la care provin, vor prezenta un raspuns imun anamnestic ("de memorie") elaborand un factor de inhibitie si nu vor migra in mediul de cultura, in care sunt suspendate in prezenta antigenului cunosout anterior.
Testul rozetei consta in punerea in contact a limfocitelor "T" cu eritrocite de oaie. In mod normal limfocitele "T" au proprietatea de a atrage eritrocitele de oaie. In jurul lor formand o imagine de rozeta, in centrul ei fiind asezat limfocitul, iar in jurul lui cateva eritrocite. Limfocitele "T" cu deficiente imune, provenite de la diferiti bolnavi cu suferinte imunologice, nu mai sunt capabile sa formeze "rozeta" asa cum aceasta a fost descrisa.
Intradermoreactia Mantoux consta in injectarea intradermica de tuberculina sau P.P.D. [proteina purificata extrasa din cultura de bacili tuberculosi]. Reactia pozitiva se traduce prin aparitia unei zone eritematoase (roseata a pielii) indurate, avand diametrul minim de 10 mm, iar in cazul unei reactii intens pozitive apar papule sau flictene (basici) inconjurate de o zona rosie cu diametrul de cativa cm. Reactia pozitiva, uneori intens, apare in infectii tuberculoase active, grave, sau in cazul unei hipersensibilitati la tuberculina obtinute fie dupa o vaccinare recenta antituberculoasa cu vaccinul BCG, fie datorita unei infectii TBC rccente.
Reactia negativa este prezentata la persoanele care nu au mai venit in contact cu infectia TBC sau traduce o stare de anergie. (anergie inseamna lipsa reactivitatii imune produsa de infectiile microbiene sau virale anergizante — rujeola, tusea convulsiva, febra tifoida — sau starea aparuta dupa tratamentele imunosupresoare). In sfarsiti, anergia la intradermoreactia cu tuberculina poate fi constatata si in fazele terminale ale tuberculozei.
Desi aceste intradermoreactii au o aplicabilitate practica deosebit de importanta, ele sunt mai putin cunoscute din punct de vedere al testarii imunitatii mediate celular (limfocitele T), majoritatea cititorilor fiind familiarizati mai mult cu aspectele reactiei legate de diagnosticul infectiei tuberculoase. Bineanteles, este bine sa fie cunoscute am-
bele aspecte mentionate.
Testele care vizeaza imunitatea umorala (prezenta anticorpilor) sunt de obicei amintite in fiecare capitol de imunopatologie, uneori chiar cu unele detalii tehnice. Ne referim la nivelul seric al imunoglobulinelor, factorul reumatoid, testul ASLO, factorii antinucleari etc. sau la evidentierea unor factori serici de a carei prezenta este legat diagnosticul unei boli sau stadiul ei evolutiv (a1 -feto-proteine, antigenul Australia, proteina "c" reactiva). Din acest motiv consideram necesara enumerarea lor, mai ales la capitolul consacrat analizelor de laborator imunologic.
In procesele imune, au rol important in primul rand limfocitele, considerate "vedetele" imunologiei si imunopatologiei, insa mai sunt implicate si polinuclearele neutrofile — granulocite (60—70% din leucocitele circulante, care fagociteaza microbi, virusuri si complexe imune), polinuclearele bazofile (cu varianta lor mastocite) si polinuclearele eozinofile, ultimele in procesele alergice.
In infectiile bacteriene creste numarul total al globulelor albe (leucocitoza) si numarul neutrofilelor (neutrofilie); in viroze creste numarul limfocitelor, iar in parazitoze cel al eozinofilelor.
De aceea, in incheierea capitolului, am dori sa precizam unele notiuni legate de valorile normale ale elementelor albe figurate din sange, mai ales tinind seama de faptul ca ele pot fi utile si in alte situatii de boala.
|
|
