|
Acasa » DIVERSE » ARITMII CARDIACE, SIMPTOME, TRATAMENT ARITMII
ARITMII CARDIACE, SIMPTOME, TRATAMENT ARITMII
Aritmii cardiace
In primul rand daca ne referim la patologia cardiaca, o aritmie — lasand le o parte pe cele legate de anomalii de conducere sau de blocurile cardiace congenitale — uneori reprezinta singura manifestare a unei boli cardiace sau este numai în aparenta, explorarile clinice si cele de laborator (electrocardiografie, examenul radiologic al cordului, ecocardiograma etc), evidentiind în majoritatea cazurilor afectiunea de fond. In al doilea rand, statisticile indica o frecventa variata. In functie de metoda folosita pentru depistarea unei aritmii, precum metoda clinica conventionala bazata pe ascultarea inimii, electrocardiografie standard efectuata în repaos sau dupa efort, înregistrarea continua (monitorizare) pe perioade mai scurte sau mai lungi, de obicei la bolnavi internati în spital si care se gasesc în situatii critice sau monitorizarea continuâ pe timp de 24 de ore cu un aparat special etc. In acest context cateva exemple sunt edificatoare, într-o cazuistica a unor autori straini (citati de Streianu si colaboratorii sai) s-au gasit aritmii la 45 la suta din 50 000 pacienti examinati prin metoda conventionala electrocardiografica iar în unitatile de terapie a coronarienilor se apreciaza pe baza datelor obtinute prin monitorizare ca între primele 6 ore si 2—3 zile de la producerea infarctului miocardic acut, peste 80 la suta din pacienti au aritmii, respectiv extrasistole ventriculare. De asemenea, in Marea Britanie se considera ca în fiecare an un important procent din mortile subite se datoresc unor aritmii grave. Si tot în acea tara se estimeaza ca la populatia cu varsta peste 65 de ani, fibrilatia atriala are o frecventa de 10 la suta. La pacientii cu stenoza mitrala (afectiune a valvelor care închid si deschid, în functie de contractia inimii, orificiul dintre cele doua camere, atriu si ventricul, ale partii stangi ale inimii) fibrilatia atriala este prezenta la 50 la suta din cazuri si tinde sa creasca cu varsta. Totodata, procentul aritmiilor este crescut si în insuficienta cardiaca indiferent de cauza ei. De remarcat ca aritmiile se mai pot întalni si la persoane fara nici o simptomatologie. De pilda, prin metoda monitorizarii continue de lunga durata, din datele culese din literatura, reiese ca extrasistolele sunt prezente între 50—80 la suta la adultii tineri explorati prin aceasta metoda. Nici unul din cei investigati nu aveau manifestari subiective iar examenele clinice si paraclinice n-au evidentiat nici o anomalie cardiaca.
— Sistemul nervos vegetativ joaca un rol important în reglarea activitatii ritmice a inimii. Componenta simpatica a acestuia accelereaza frecventa cardiaca în timp ce componenta parasimpatica (nervul vag) scade frecventa cardiaca, intre cele doua componente existand un echilibru în conditiile bazale. Datorita acestui mecanism, inima îsi adapteaza activitatea sa în raport cu necesitatile metabolice ale organismului. De pilda, în cazul unui efort fizic, cand nevoile de oxigen ale muschilor solicitati sunt marite, prin cresterea activitatii simpaticului si eliberarea unor cantitati importante de adrenalina si noradrenalina, se mareste frecventa cardiaca si forta de contractie a inimii, ceea ce determina amplificarea aportului de oxigen necesar muschilor scheletului. Dimpotriva, activitatea simpatica si cea a substantelor adrenergetice scad în stare de repaus sau în timpul somnului, dat fiind necesitatile mai reduse de oxigen ale organismului.
Cresterea tonusului simpatic-adrenergic determina aparitia tahicardiei sinuzale, tahicardie cu ritm regulat între 100 si 140 de batai pe minut.
Lasand de o parte conditiile fiziologice (efort fizic), tahicardia sinuzala însotita de simptome ca palpitatii si uneori jena precordiala, se întalneste în stari emotive, suprasolicitari nervoase, consum crescut de cafea, de alcool abuz de fumat. De asemenea, folosirea unor medicamente denumite simpaticomimetice, în functie de dozele folosite si reactia individuala pot produce tahicardie sinuzala. Dintre acestea mentionam efedrina, bronhodilatinul (în general medicamentele antiastmatice), substantele care inhiba parasimpaticul (atropina, belladona), care produc, de asemenea, tahicardie sinuzala, prin tulburarea echilibrului fiziologic dintre cele doua componente simpatic-parasimpatic. Dar tahicardia sinuzala se întalneste si în hipertiroidism, anemii si stari febrile. Un loc aparte îl constituie "nevroza cardiaca" sau "nevroza tahicardiaca" care reprezinta o dereglare neurovegetativa mai complexa, în care simptomatologia este dominata de existenta palpitatiilor, durerilor submamelonare sub forma de întepatura, arsura cu durata de ore uneori de zile, cu senzatia de lipsa de aer etc. Majoritatea acestor pacienti cred ca au o afectiune cardiaca, fapt ce majoreaza tulburarile nevrotice. Totusi examenul clinic si electrocardiografic în aceste cazuri, infirma existenta unei cardiopatii. In opozitie cu tahicardia sinuzala, este brahicardia sinuzala, caracterizata prin scaderea frecventei cardiace sub 60 de batai pe minut. Ea este explicata prin cresterea activitatii parasimpaticului (a vagului, hipervagotonie), fiind în general bine tolerata. Rareori este însotita de oboseala, ameteli sau, în cazuri cu frecventa cardiaca foarte scazuta, de stari de lesin sau de sincope. Excluzand sportivii de performanta la care bradicardia sinuzala este frecventa, o încetinire a batailor cardiace se întalneste în cazul folosirii unor medicamente ca propranolol (baeta blocante), hiposerpil (rezerpinâ), digitala.
Insuficienta tiroidiana (hipotiroidismul), se comporta din punct de vedere al frecventei cardiace invers fata de hipertiroidism, adica produce ( scadere a frecventei, uneori însotita de fenomene de insuficienta cardiaca.
In ce priveste electrolitii, trebuie mentionat ca activitatea normala de excitatie si conducere a impulsului care asigura ritmicitatea inimii, depinde în mare masura de echilibrul dintre concentratia intra si extracelulara a unor electroliti (potasiu, sodiu, calciu etc). In producere! unor aritmii un rol important îl au mai ales scaderea potasiului si magneziului în sange. Aceste tulburari apar mai ales în insuficienta cardiaca. Este cunoscut faptul ca scaderea potasiului, prin administrarea de diuretice, la un pacient care este tratat cu digitala, poate favoriza aparitia unor aritmii uneori grave. De asemenea, bolnavii hipertensivi care au si o cardiopatie ischemica, tratamentul cu diuretice poate duce aparitia unor aritmii. In toate aceste situatii trebuie sa se urmareasca ionograma sanguina [concentratia electrolitiior în sange] si în cazul existentei unor tulburari electrolitice, în special a unei hipopotasemii, sa se faca corectiile necesare. Cercetari recente au demonstrat ca in starile de stres, datorita cresterii catecolaminelor în sange (adrenalina, noradrenalina) se produce un dezechilibru între concentratia potasiului sanguin si celular (intra mai mult potasiu în celula) mecanism favorizant pentru aparitia unei aritmii.
-Simptomatologia ca si semnificatia unei aritmii depinde de mai multi factori. Un prim factor îl constituie sensibilitatea, gradul de perceptie a tulburarilor de ritm de catre pacientul respectiv. Astfel, unii pacienti n-au nici un simptom desi medicul care îi examineaza constata la examenul clinic si electrocardiografic prezenta unor extrasistole. Dimpotriva, la alti pacienti aceeasi tulburare de ritm cu aceleasi caractere clinice si electrocardiografice este resimtita. Deci, faptul ca sunt sau nu sesizate de pacient, nu constituie un criteriu obiectiv de apreciere a gravitatii aritmiei. In general o aritmie simptomatica indica o aritmii benigna. Simptomatologia unei aritmii este in general variata, constand din palpitatii, jena precordiala, uneori senzatia de lipsa de aer stare de neliniste sau chiar angoasa, ameteli, stari lipotimice sau chiar sincopale. De multe ori unui suferind care are o aritmie banala, extrasistole sporadice survenite pe fondul unui aparat cardiovascular normal, daca i se spune ca are o aritmie, începe sa-si palpeze foarte des pulsul arterial si faptul ca sesizeaza din cand în cand o întrerupere a acestuia îi creeaza o stare de teama, de neliniste, fapt ce demonstreaza influenta psihicului în ce priveste perceptia unei aritmii.
Al doilea factor este substratul: absenta sau prezenta unei bolicardiace. Existenta unei afectiuni cardiace — cardiopatie ischemica, cardio-miopatie, valvulopatie, insuficienta cardiaca, cardiopatie hipertensiva — da alta semnificatie aritmiei decat situatia în care tulburarea de ritm apare pe fondul unui cord. In general, pacientii cu cardiopatii au simptomatologia bolii de baza la care se adauga si simptomatologia aritmiei facand tabloul clinic sa fie mai complex. Astfel, în unele cazuri aritmia indica o evolutivi tate a bolii în sensul agravarii, alteori poate semnifica efectele aritmogene ale unor medicamente administrate în cadrul tratamentului cardiopatiei respective, ca de pilda, digitale si/sam diureticele. Alteori, dimpotriva, lipsa unui tratament corespunzator al afectiunii cardiace, favorizeaza producerea si persistenta aritmiei.De exemplu, o aritmie aparuta în cursul evolutiei unei insuficiente cardiace netratata sau tratata în mod neadecvat, poate diminua sau inceta dupa administrarea de tonice cardiace si diuretice completata cu repausul fizic si restrictia de sare. Acelasi lucru se poate întalni în cadrul unei cardiopatii ischemice.
Al treilea factor care trebuie neaparat luat in considerare, dat fiind importanta pe care o în evaluarea semnificatiei unei aritmii, il reprezinta aritmia însasi, forma clinica si elect rocardiografica.
Din acest punct de vedere, aritmiile considerate ca fiind periculoase sunt: extrasistolele ventriculare cu frecventa mare, mai mare sau egala cu 30 pe minut, extrasistolele ventriculare multifocale (iau nastere din mai multe locare situate în masa musculara ventriculara, traducand o excitabilitate crescuta si întinsa), extrasistolele repetitive (doua sau trei la rand), diferitele forme de tahicardii ventriculare si bineanteles fibrilatia si flutterul ventricular.
— Daca ne referim la extrasistolele si tahicardia sinuzala care apar în conditiile etiologice mentionate, deci la acele cazuri în care se poate demonstra relatia de cauzalitate, evolutia aritmiei va depinde de modul în care factorii etiologici pot fi eliminati prin tratamentul corespunzator.
Agravarea se produce în situatiile în care factorii cauzali nu potfi stapîniti (agravarea anemiei, a hipertiroidismului, intensificarea factorilor de stres etc). In afara acestor circumstante agravarea poate surveni, daca în timp apar alti factori etiologici cum ar fi cardiopatia ischemica, hipertensiunea arteriala, afectiuni acute miocardice, pericardice etc.
Consideram totusi ca sub eticheta de stari emotive sau stres pot fi mascate afectiuni cardiace latente. Din acest punct de vedere doua afectiuni trebuie sa retina atentia: cardiopatia ischemica, mai cu seama la barbati si prolapsul mitral, mai cu seama de la femei.
— Fibrilatia atriala este o aritmie caracterizata prin prezenta unui ritm complet neregulat. Activitatea inimii este condusa de impulsuri care iau nastere în musculatura atriala, deci în sfera "pacemakerului" fiziologic al inimii (este deci un ritm ectopic). Frecventa impulsurilor este foarte mare — în jur de 400 pe minut,dar nu toate reusesc sa produca contractii ale ventriculilor deoarece multe dintre acestea sunt blocate de un "baraj" natural al inimii "nodulul atrioventricular" (situat între atrii si ventriculi). Datorita acestui fapt contractia ventriculilor (bataile inimii) se situeaza între 100—150 de batai pe minut. Fibrilatia atriala se poatel manifesta sub forma unor episoade paroxistice, adica debut brusc cu o durata de cateva minute, ore sau zile, dupa care dispare spontan sau datorita tratamentului. Forma paroxistica se însoteste de palpitatii, jena precordiala si tulburarile respiratiei. Ea se poate transforma cu timpul intr-o fibrilatie atriala permanenta (cronica). Alteori, fibrilatia are un debut "insidios" nevizat în mod net de pacient, devenind cronica, faza în care de obicei este descoperita de medic. Existenta formei cronice semnifica o afectiune cardiaca (stenoza mitrala, cardiomiopatii, cardiopatie ischemica, hipertensiunea arteriala, pericardita constrictiva etc).
— Flutterul atrial este tahiaritmia oarecum asemanatoare cu fibrilatia atriala. Activitatea electrica a inimii este condusa de stimuli striali care au o frecventa în jur de 300 pe minut. Ca si în fibrilatia atriala se produce un blocaj la nivelul nodulului atrioventricular, în formele comune de tip 2/1 (din doi stimuli atriali numai unul ajunge la ventriculi) astfel încat bataile inimii (contractiile ventriculare) sunt în jur de 150 pe minut. Spre deosebire de fibrilatia atriala, în aceasta forma clinica de flutter atrial, ritmul cardiac este regulat. Totusi exista si forme cu ritm ventricular neregulat, în cazurile în care blocajul este variabil (2/1, 3/1, 4/1 etc).
Flutterul atrial apare de obicei în cadrul unei boli cardiace ce poate fi identificata: cardiopatia ischemica, cardiomiopatii, boli valvulare,; miocardite, cardiopatia hipertensiva etc. El este de obicei mai greu de convertit la ritmul normal, sinuzal, cu ajutorul medicamentelor (digitale, propranolol etc). In schimb aplicarea socului electric extern (50—150W/sec.) duce la restabilire a ritmului sinuzal în majoritate cazurilor.
In general, tratamentul medicamentos, de exemplu, cu digitala, propranolol sau verapamil (Izoptin), este util prin faptul ca rareste frecventa ventriculara (prin marirea blocajului la nivelul nodulului atrioventricular) astfel ca aritmia este mai usor suportata de bolnavi, prin diminuarea efectelor sale hemodinamice.
— Profilaxia aritmiilor este diferentiata în raport cu contextul clinic. In aritmiile care apar pe fondul unui aparat cardiovascular normal (de obicei extrasistolele, tahicardiile sinuzale) trebuie depistati si eliminati factorii precipitanti; starile de anxietate, abuzul de medicamente, fumatul, tulburarile neuroumorale cum sunt spasmofilia, hipertiroidismul frust, tulburarile digestive (constipatia, colon iritabil, hernia hiatala, reflux gastro-esofagian, meteorism abdominal), sedentarismul, obezitatea. In toate aceste împrejurari, se va cauta eliminarea sau atenuarea factorilor favorizanti. In general se va pune accentul pe o igiena a vietii cu echilibru între activitatea lucrativa, odihna, deconectare, activitate fizica sistematica, alimentatie corespunzatoare nevoilor calorice, evitarea cresterii în greutate, mese la ore regulate, evitarea alimentelor care necesita o digestie laborioasa. In unele cazuri cand palpitatiile sunt suparatoare, se pot administra tranchilizante (diazepam, hidroxizin etc), beta blocante (propranolol), sedative (extraveral). Psihoterapia poate avea un rol hotarator.
Pentru profilaxia aritmiilor survenite la cardiaci, în primul rand se va trata corect boala de baza (cardiopatia ischemica, hipertensiunea arteriala etc.) iar în cazul cand aritmiile sunt prezente, in functie de natura si mecanismul lor, se va recurge la antiaritmice sub control strict medical. Nu trebuie uitat ca oricare aritmic, poate el însusi produce o aritmie.
De asemenea, trebuie mentionat faptul ca uneori chiar la cardiaci unele aritmii sunt determinate de factori neuro-psihici sau neurovegetativi. O colaborare stransa bazata pe încrederea reciproca între medic si pacient, constituie un element de baza în profilaxia primara si secundara a aritmiilor.
Cateva remedii naturiste: In primul rand, ceaiul de Paducel, in tahicardie, consumat zilnic, ceaiul de Talpa gastii, ceaiul de Tei, ceaiul de Patlagina, ceaiul de Coada soricelului.
|
|
