|
Acasa » DIVERSE » BOLILE BUZELOR, AFECTIUNI, CAUZE, SIMPTOME
BOLILE BUZELOR, AFECTIUNI, CAUZE, SIMPTOME
Bolile buzelor
Extremitatea anterioara de comunicare a tractului digestiv (faringe, esofag, stomac, intestine) o constituie cavitatea bucala.
Dintii, buzele, limba si glandele salivare îndeplinesc multiple functiuni ca: taierea, macinarea, insalivatia alimentelor, realizandu-se astfel efectuarea timpului I al digestiei. Primele organe mentionate mai sus conlucreaza si la asigurarea vorbirii, care reprezinta cea mai importanta functie de relatie între oameni.
Substratul osos, împreuna cu tesuturile moi de deasupra, alaturi de celelalte elemente ale capului în totalitate, dau fizionomia particulara a fiecarei persoane.
La nivelul cavitatii bucale, se produc în permanenta mecanisme de automentinere, autoreglare, autostimulare a parodontiului (acesta din urma fiind reprezentat de catre un complex de tesuturi de sustinere: osul alveolar, cementul radicular, ligamentele alveolodentare si gingia).
Ca functii complementare, amintim respiratia si deglutitia, care, împreuna cu componentele homeostazice specifice cavitatii bucale, contribuie la starea de sanatate a organismului (constantele fiziologice ale organismului).
Peretele anterior al cavitatii bucale îl constituie buzele, care reprezinta formatiuni musculare acoperite de piele la exterior si de mucoasa în interior, detinand un rol si în redarea fizionomiei fetei, participand activ la mimica, atragand cel mai mult privirile semenilor nostri. Ele pot fi sediul unor leziuni inflamatorii acute sau cronice, manifestari ale unor boli cronice, tumorale, ale unor malformatii congenitale, leziunilor traumatice produse prin accidentare, etc.
Bolile inflamatorii ale buzelor se numesc cheilite. Cauzele aparitiei acestora sunt multiple: influenta nefasta a radiatiilor solare, a bacteriilor si a iritatiilor produse de rujuri de buze; uneori cheilitele survin si prin contactul cu diverse substante chimice sau condimente, neomitandu-se actiunea nociva, cu caracter cancerigen, a fumatului. Aceste cauze sunt, singure sau împreuna, responsabile de aparitia cheilitelor, care sub aspectul formelor clinice se prezinta foarte variat: cu scuame uscate pe buze, fisuri, uneori ulceratii etc. Datorita unor obiceiuri vicioase la tineri, ca ungerea buzelor sau muscarea lor, se întalneste o forma de cheilita ce prezinta cruste. Continuarea acestor reflexe nocive poate contribui la agravarea leziunilor iritative, dupa unii autori ele reprezentand un stadiu precanceros.
Pe buze mai pot aparea si alte tipuri de leziuni inflamatorii, care nu trebuie niciodata mascate prin fardare", recomandandu-se ca purtatorii unor asemenea iritatii sa consulte medicul stomatolog, acesta fiind singurul competent de a institui un tratament precoce si individualizat pentru fiecare caz în parte.
Ulceratiile la nivelul buzelorsunt leziuni traumatice repetate în timp, de natura dentara (rest radicular, carii cu margini taioase, lucrari protetice incorecte) sau nedentara (muscaturi, întepaturi etc). Aceste "mici accidente" pot induce, local, reactii de multe ori extrem de neplacute. In marea majoritate a cazurilor, momentul aparitiei ulceratiilor nu este remarcat, neputandu-se depista elementele cauzale. Toate aceste leziuni care au aspect clinic banal trebuie suspectate si supravegheate medical în permanenta, deoarece ele pot, in anumite situatii, sa se transforme în stari precanceroase.
Herpesul recidivant al buzelor eprezinta o afectiune destul de frecventa, aparitia ei fiind determinata de un virus. Eruptia poate fi declansata, uneori, de anumite conjuncturi fiziologice (ciclu mentrual) sau nefiziologice, de tipul tulburarilor gastrointestinale. Infectia primara se produce, în 90—95 la suta din cazuri, la copii între 7 luni si 4 ani, fiind deosebita fata de infectia aparenta (ce survine dupa varsta susmentionata) prin lipsa manifestarilor în unele cazuri. Formele cele mai frecvente ale bolii herpetice sunt: herpesul cutanat (piele), al mucoaselor, labial (buze), al gingiilor, ocular, genital etc. Cel mai frecvent este herpesul cutanat, cu sediul în special la jonctiunea piele-mucoasa în jurul narilor si a gurii.
Evolueaza în trei stadii:
- la început, cu roseata si mancarime;
- în stadiul secund, cu aparitia de vezicule în buchet, rare la început au un continut clar apoi devin galbene; vezi culele se rup repede, lasand mici eroziuni;
- în ultimul stadiu, se formeaza cruste, scuame si, uneori, pigmentatii ale zonei respective.
Vindecarea are loc în aproximativ 8—15 zile, fara a lasa cicatrice. Uneori, poate aparea o stare de subfebrilitate. In cazul ca este însotit de gingivostomatita (expusa în alt capitol) de natura herpetica, veziculele sunt manifeste pe limba, gingii, faringe, cu aspect de ulceratii. Apar jena la masticatie, deglutitie (înghitire), apoi dureri, iar la copii si adolescenti acestor semne li se adauga si greturi, salivatie ubundenta, diaree si inflamatia ganglionilor din zona respectiva. Aceste forme pot evolua favorabil sau se pot complica. Unele tipuri de virus herpetic ar parea sa aiba un rol favorizant în aparitia cancerului de buza, uterin etc. Prezenta herpesului duce la o stare de tensiune psihica, cu fenomene de izolare a individului de societate (ca urmare a jenei dureroase si a aspectului dizgratios al leziunii). Depistarea cauzelor de catre medic si instituirea unui tratament precoce duce la rezolvarea acestei neplacute afectiuni.
Cancerul de buza constituie o forma destul de frecventa a acestei boli, reprezentand aproximativ 10 la suta din totalul cancerelor cutanate si aproximativ 50 la suta din cancerele gurii.
Din purtatorii acestei boli, 80—90 la suta sunt fumatori. La aceasta se adauga iritatiile descrise anterior.
Neglijenta si indiferenta persoanelor, dat fiind aspectul superficial al leziunilor bucale, cu evolutie lenta si modificari putin perceptibile în timp, ca si lipsa de educatie sanitara, au ca rezultat ca aceasta boala sa avanseze de multe ori fara semne deosebite. Pomezile, rujul folosit, mascheaza leziunile si fac ca tratamentele ce s-ar impune sa fie tarziu instituite.
Cancerul de buza este o boala care se supune acelorasi principii de tratament ca orice alta localizare. Prevenirea sa depinde de noi toti. Frica si amanarea consultului medical duce la evolutia spre un stadiu clinic în care interventiile sunt mai laborioase, iar tratamentele de lunga durata. Efectul psihosocial al acestei boli face ca purtatorul ei sa evite contactul cu semenii, creand jenă şi chiar un adevărat dezichilibru neurovegetativ.
Datorită sediului lor superficial şi largii accesibilităţi. aceste manifestări beneficiază de posibilitatea utilizării tuturor metodelor de tratamente anticanceroase, cu efecte din cele mai favorabile.
Alte manifestări patologice ale buzelor. Amintim doar în scop informativ unele manifestări ale unor afecţiuni generale ce pot fi depistate prin interpretarea aspectului coloristic sub care se prezintă buzele.
Pigmentarea în maroniu poate fi un simptom precoce al polipozei gastrice. In anumite afecţiuni cardiovasculare, zona roşie a buzelor poate avea un aspect albăstrui-violaceu de diferită intensitate. Paliditatea indică anemii, stări febrile la copii, alteori tulburări gastrointestinale.
Aceste semne trebuie corelate cu celelalte manifestări generale, cu rezultatele de laborator, pentru a fi evaluate la adevărata lor valoare de diagnostic. Iată de ce se impune consultul medicului. Binevoitorii, cunoscătorii din anturajul familiei, dacă vor să ne ajute, să îi ducă de urgentă la un consult medical. Medicamentele indicate de ei nu pot decat sa facă de cele mai multe ori rău.
Tot la nivelul buzelor mai pot apărea şi alte afecţiuni cu caracter specific: sifilisul, tuberculoza etc. Am căutat să arătăm doar unele aspecte importante din punct de vedere special al acestor grupe de îmbolnăviri. Rezolvarea acestor cazuri duce la redarea persoanei societăţii şi familiei.
Tratament: In primul rand prezentarea la medic este obligatorie, pentru analize si tratamentul medicamentos prescri de catre specialist.
Remedii naturiste: Pe langa regulile de igiena personala, mai pot fi folosite ceaiuri antiseptice ca de exemplu: ceai de Salvie, ceai de Turita mare, ceai din Coada soricelului etc. , di care se face infuzie si se clateste gura de cateva ori pe zi. De asemeni tinctura de propolis, 15-20 picaturi intr-o cana de ceai si se clateste gura de trei ori pe zi.
|
|
