|
Acasa » DIVERSE » BRONSITA CRONICA, BRONSITE, TRATAMENT
BRONSITA CRONICA, BRONSITE, TRATAMENT
Bronsita cronica
— La aceasta întrebare ne ajuta sa raspundem chiar specificul functiei respiratorii, a carei menire este de a aproviziona în mod continuu organismul cu oxigen. Acest nobil gaz al vietii este captat de plaman din aerul ce ne înconjoara care, cald ori rece, pur sau îmbacsit de fumuri, uscat sau umed, curat sau plin de picaturi cu microbi, eliminate de un bolnav din apropiere, patrunde în corp prin nas, gura, apoi înainteaza prin trahee si bronsii, ce se prelungesc prin conducte tubulare tot mai mici, într-un ritm normal de 16 respiratii pe minut, spre panza de sange pulmonar, cald de 38°C. Aici se dizolva si este transportat în tot organismul, la miliardele de celule care îl asteapta, neputand trai fara oxigen.
Oxigenul asigura acolo arderile materiilor alimentare fin prelucrate, din care rezulta energia calorica, puterea de miscare si de gandire. Aceste arderi, asemanatoare celor dintr-un cuptor, degaja bioxid de carbon ("fumul" oricarei fiinte) care tot prin plaman se elimina spre exterior, luand calea întoarsa.
Neantreruptul ritm respirator expune caile aeriene si plamanul la un permanent contact cu mediul atmosferic exterior fiind necesar ca în 24 de ore sa-si primeasca oxigenul, ventiland zilnic, în stare de repaus, aproape 12 m3 de aer. In efort acest debit de aer se dubleaza sau chiar se tripleaza, ajungand în 24 de ore la cubajul unei garsoniere... Acest permanent contact cu aerul din exterior, al carui barem igienic poate fi alterat în atatea ocazii (microbi, particole de praf, temperatura scazuta s.a.), constitue primul factor favorizant, care duce la aparitia frecventa a bronsitelor ca si a altor boli de plaman. A doua cauza o reprezinta chiar organismul omului, care desi este dotat cu mijloace de aparare împotriva factorilor agresivi din aer, în anumite conditii poate avea o rezistenta scazuta.
— Mai întai aerul este încalzit si pe cat posibil purificat de particolele daunatoare, de microbi etc, prin filtrul nazal, prin undele de expulzare continua a "cililor vibratili", ce acopera toata suprafata conductelor si prin actul de tuse ori stranut; evitandu-se fixarea acestora în straturile de celule ale conductelor aeriene si ale plamanului. In caz ca aceasta faza de aparare nu a reusit sa stavileasca microbii sau diferitele particole de praf, se angajeaza lupta dintre acestia si globulele albe ale sangelui, care ies în întampinarea pericolului sau se afla la fata locului, formînd asa-numita "bariera imuno-biologica" dotata si cu alte mijloace antimicrobiene, denumite anticorpi. Un organism în care toate functiile de baza decurg echilibrat, dispune de o buna bariera de aparare imunitara fata de majoritatea microbilor pe care îi încorporeaza si îi distruge (fagocitoza) la fel ca si marea parte a particolelor nocive de alta natura.
— Oboseala excesiva, fizica ori intelectuala, expunere la frig, o igiena necorespunzatoare a îmbracamintei, lipsa unui minim de vitamine si proteine în regimul alimentar, tabagismul si alcoolismul etc, duc la slabirea acestei bariere de aparare. Aceasta se realizeaza fie prin scaderea presiunii sangelui purtator de leucocite (globule albe) la periferie (oboseala), fie ca debitul sau scade prin constrictia micilor artere periferice (vasoconstrictia data de frig), ori prin diminuarea numarului de globule albe, datorata altor cauze (anemii etc). Cedand bariera imunitara, alaturi de virusurile si bacteriile patogene, pot deveni agresivi si unii germeni curent întalniti în caile aeriene, care, de regula, nu dau îmbolnaviri. Microbii patrund în celulele de vecinatate producand infectia si dupa înmultirea lor degaja toxine ce provoaca o inflamatie a tesuturilor din jur, cu jena functionala si durere locala, adeseori atingand întregul organism (febra, frison).
- Se permite aici sa se faca o analogie între dezvoltarea bolii si a dezvoltarii unei culturi agricole pentru care este nevoie de graunte pentru însamantare (microbii), apoi de un teren primitor (în cazul omului organismul sau slabit) si de conditiile climaterice necesare (mediul sau conditiile sale de activitate). Dar pe cand conditiile favorizante din agricultura sunt de dorit, cele de aparitie a bolii, care poarta denumirea si de factori de risc, trebuie evitate, prevenite (expunerea la schimbari bruste de temperatura, asezarea prea în apropierea de un bolnav tusitor ale carui picaturi de tuse contin germeni transmisibili, neglijarea igienei îmbracamintei, dereglarea echilibrului dintre munca si repaos). In absenta lor "samanta" microbiana încolteste mai greu si riscul de îmbolnavire scade.
Stim cu totii cum dintr-o stare de sanatate deplina, o schimbare suparatoare, aparuta brusc, ne strica placerea activitatii zilnice: un "nas înfundat", un guturai, cu scurgeri de secretie pentru care adeseori nu ajunge o singura batista, cu stranut jenant, cu sau fara senzatia de frig ori tremuraturi, chiar daca în camera este cald etct. Astfel începe o îmbolnavire cu prinderea cailor superioare, o rinita, data de virusuri sau de microbii amintiti, mai ales în sezoanele reci. Dupa cateva ore sau zile, jena nazala coboara spre interiorul gatului, cu raguseala si dureri la înghitirea alimentelor sau chiar a salivei (faringita, laringita). Din gat, care apare înrosit la simpla vedere, infectia coboara în piept, respectiv în trahee, înaintand spre bronhii.
Imbolnavirea, cu sau fara febra sau alterarea starii generale, se manifesta mai întai prin tuse seaca, act de aparare al mucoasei (primul strat, interior, al peretelui bronsic), care inspectata cu instrumente speciale apare, de asemenea, foarte înrosita si acoperita cu secretii. Ne aflam în fata unei inflamatii acute a cailor respiratorii superioare (nas, gat) care a dus la o bronsita acuta ce îsi va continua evolutia. Foarte adeseori aceasta bronsita poate sa apara direct si fara prinderea cailor superioare.
Pe un fond febril de scurta durata sau cu temperatura normala, dupa mai multe zile de tuse severa, apoi cu expectoratie seroasa (zemoasa), apare mucusul de culoare alba mai întai, sputa devenind galbui murdara, purulenta, din cauza puroiului rezultat din distrugerea globulelor albe odata cu microbii fagocitati. Foarte rar apar mici pete rosii, sanguinolente. In decurs de 10-—15 zile sau cateva saptamani, bolnavul expectoreaza tot mai putin si bronsita acuta se vindeca treptat, mai ales daca bolnavul evita frigul si bauturile reci, chiar fara un tratament medicamentos.
— Adeseori însa , bronsita acuta nu se retrage complet, ci numai se amelioreaza fara a se vindeca. Bolnavul se simte bine, în general, nu are febra si doreste sa-si vada de ocupatie. El continua însa sa tuseasca si sa expectoreze o sputa cu mucus si puroi galben-purulent. Boala învechindu-se treptat trece în cronicitate si capata denumirea de bronsita cronica. Secretiile bronsice mucopurulente totalizeaza pe zi cateva zeci sau sute de milimetri. Colectate într-un pahar, acestea se stratifica dupa densitate: la fund cade puroiul galbui, la mijloc se vede partea apoasa si deasupra pluteste stratul de mucus albicios acoperit de o spuma a secretiilor. Netratata aceasta suferinta, aparent usoara la început, se agraveaza treptat si poate avea consecinte deosebit de grave asupra functiei respiratorii a plamanului si, cu timpul, asupra inimii.
— Aceasta tuse suparatoare care dureaza saptamani si luni, repetandu-se sezonier, se însoteste de oboseala la efort, aparand treptat si o respiratie astmatica rezultata din stramtorarea calibrului conductelor (obstructie). Ea poate produce importante modificari nedorite si definitive ale plamanului, prin ruperea partiala a alveolelor, elementele structurale de baza, cu aparitia consecutiva a scleroemfizemulul. Acesta, la randul sau, poate progresa de la un an la altul, pe fondul obstructiei, pana la invaliditate respiratorie definitiva care atrage dupa sine suferinta inimii (cordul pulmonar cronic). In aceasta faza respiratia se îngreuneaza si mal mult din cauza scaderii vitezei de circulatie a sangelui în plamanul bolnav, langa care se afla o inima cu functia ventriculara dreapta slabita, ceea ce întuneca prognosticul pacientului în cauza. Totodata, pe langa respiratia greoaie din timpul zilei, apar si crize de sufocare nocturna din cauza slabirii fortei inimii (astm cardiac), bolnavii parand epuizati dupa astfel de accese.
-O bronsita acuta, adeseori destul de suparatoare, necesita o îngrijire mai întai din partea bolnavului în cauza, care trebuie sa evite aerul rece si frigul în general, sa poarte o îmbracaminte corespunzatoare, mai ales în sezon de iarna.
Daca bronsita acuta apare pe fond febril, se vor prescrie preparate antitermice, multe dintre acestea fiind si antiinflamatorii. Antibioticele nu sunt totdeauna necesare caci febra scade curand. Daca bronsita acuta este consecinta unei gripe, se vor putea adauga preparate antigripale. Unele se elibereaza la farmacie fara reteta (calmotusin, sirop de patlagina, sirop expectorant, tablete expectorante, tusomag etc). In orice caz, antibioticele, ca tetraciclina, ampicilina si alte preparate, vor fi indicate numai de catre medic, la care trebuie sa se prezinte orice tusitor. Daca tusea depaseste doua saptamani, medicul recomanda si un examen radiologic. De regula, se apeleaza la o simpla radiofotografie, spre a vedea daca nu se afla în cauza o alta boala pulmonara care se manifesta prin tuse. Pentru combaterea tusei suparatoare, in faza acuta, la îndemana oricui mai stau bauturile calde nealcoolice, mai ales ceaiul din flori de tei (ce poate fi îndulcit cu miere de albine) si din alte specii pectorale, care se afla în vanzare in Plafar, ce se adauga la produsele farmaceutice prescrise de medic.
Sansele de vindecare în bronsita acuta sunt foarte mari, chiar numai dupa autoangrijirea prin mijloacele simple amintite. In privinta bronsitei cronice, tratamentul devine mai complex pe masura ce se învecheste boala, aceasta incluzand si complicatiile aparute dupa ani de zile de evolutie, înainte de a trata orice bronsita cronica de origine bacteriana trebuie mai întai sa fie eliminata eventualitatea unui focar infectios dentar, amigdalian, nazal, sinusal, ginecologic sau urinar care o poate întretine (ex. sino-bronsita). Apoi, în functie de microbul izolat din sputa si antibiograma acestuia, care se poate cunoaste in 48 de ore, se vor prescrie antibioticele adecvate, alegerea medicamentelor ramanand sa fie facuta de medic care le va administra dupa regulile proprii acestei metode. El va apela la antibiotice cu spectru larg, în caz ca germenii in cauza raman necunoscuti. Aceste principale medicamente se pot administra si în aerosoli in care se pot include si fluidificatoare ale secretiilor bronsice, fara a necesita internarea in spital.
Bronsita cronica, ce dureaza de multi ani, fiind însotita de complicatiile amintite, care se manifesta prin insuficienta respiratorie tot mai accentuata, impune îngrijirea bolnavului în spital, unde i se poate alcatui un bilant clinic si functional complet, al întregului organism, indicat înaintea oricarei conduite terapeutice complexa si adecvata, cu o supraveghere mai atenta, în conditii de repaus.
— Desigur ca exista mijloace, stiut fiind ca trata mentul corespunzator amelioreaza bronsita cronica în orice faza. Chiar si suferinta ulterioara a inimii mai poate fi tratata. Important este însa ca dupa obtinerea rezultatelor terapeutice, sa fie prevenite recidivele, care pe un teren slabit sub raport imunitar, ameninta. Ori tocmai aceasta repetare de durata îi da gravitate acestei suferinte, caci în fiecare toamna, iarna sau primavara, bronsita poate reveni, durand pe întreaga perioada a sezonului rece, ceea ce impune o continua profilaxie si o combatere tenace a fiecarei recidive în stadiul sau incipient. Profilaxia bronsitei cronice începe, dupa cum s-a spus, cu aceea a bronsitei acute, care vizeaza mai întai regulile igienice de autoprotectie ale omului sanatos, care trebuie sa-si îmbogateasca mereu cultura sanitara. Iar daca bronsita acuta apare totusi, tratamentul sau trebuie dus pana la vindecare, evitand recidivele. O grija permanenta trebuie acordata cazurilor cu afectiuni bronhopulmonare cronice deja existente, cu insuficienta respiratorie compensata (bronhopneumopatie cronica obstructiva, scleroemfizem, sechele pleuropulmonare post-tuberculoase).
|
|
