|
Acasa » DIVERSE » CARDIOPATIILE CONGENITALE,CARDIOPATII, INFORMATII
CARDIOPATIILE CONGENITALE,CARDIOPATII, INFORMATII
Cardiopatiile congenitale
Cardiopatiile congenitale, termen care se refera la inima si deopotriva si la vasele mari si mijlocii, constituie un capitol al cardiologiei care a fost mult timp neglijat din trei motive: nu li se cunostea cauza, nu se putea pune un diagnostic anatomic precis din lipsa mijloacelor necesare, iar sub aspect terapeutic, totul se limita doar la tratamentul complicatiilor, nu si al bolilor propriu-zise.
Aceste considerente au facut ca vreme îndelungata malformatiile congenitale ale inimii sa fie considerate ca rezultat al unei erori a naturii si ca accidente misterioase în geneza, apartinand unuia dintre organele cele mai nobile si din multe puncte de vedere intangibile pentru cercetare. Se pare ca primela date în literatura, despre aceste boli au fost publicate de un medic danez, Nicolae Stenson, care a descris, în 1664, asociatia unei malformatii congenitale multiviscerala, avand din partea inimii stenoza orificiului arterei pulmonare, defect în septul ventricular, dextropozitia aortei, si îngrosarea peretelui ventricular drept. Dar curios lucru, cum numele descoperitorului se uita si aceeasi boala apare în literatura anului 1884, sub numele de tetralogia lui Fallot. Diagnosticul lor anatomic a devenit posibil în secolul XII-lea cand legiferarea autopsiilor si eliberarea lor de sub controlul religios au permis unor clinicieni si anatomo-patologi sa identifice o serie de variante care au ramas în literaturi cu numele celui care le-a descoperit: Boala lui Roger, maladia lui Ebstein, maladia Botal etc.
— Factorii care au propulsat preocuparea pentru cardiopatiile congenitale sunt nu atat evolutia cunostintelor asupra etiologiei, cat mai ales introducerea în practica medicala a cateterismului cardiac, în jurul anului 1940, aparitia angiocardiografiei, precum si perfectarea tratamentului chirurgical. In aceasta directie se stie ca pornind de la vechiul dicton al chirurgilor de la începutul secolului nostru "nu te atinge de inima", s-a ajuns în prezent la cele mai variate corectari chirurgicale, culminand cu transplantul de cord. Introducerea hipotermiei în chirurgie si mai ales inventarea circulatiei extracorporale în deceniul VI din secolul nostru, precum si constructia diferitelor înlocuitoare ale valvulelor de la orificiul inimii sunt factorii care au sustinut dezvoltarea chirurgiei cardiace.
— In etiologia angiocardiopatiilor congenitale, desi nu este bine cunoscuta, se vorbeste totusi de factori de risc, prin analogie cu etiologia aterosclerozei si a hipertensiunii arteriale si de factori ereditari, în sensul transmiterii genetice. Printre factorii de risc se citeaza unele boli infectioase, cum ar fi rubeola sustinuta de cercetarile lui Greg, din Australia, facute în anul 1946 (care a gasit incidenta de aproape 50% anomalii congenitale la copii nascuti din mame care au avut rubeola în primele luni de sarcina). Parerile lui nu sunt însa confirmate de studii epidemiologice intercontinentale care gasesc o incidenta medie de abia 2%. S-a discutat mult despre rolul sifilisului ca factor de risc, dar incidenta lor dupa cum vedem astazi ramane crescuta în pofida micsorarii cazurilor de sifilis. Totodata se mai sustine ca sunt mai frecvente la copiii nascuti din familii cu hipovitaminoze dar cercetari mai recente arata ca incidenta lor este din contra mai mare la copiii nascuti d mamele care au fost "îndopate" cu vitamine în primele luni de sarcina. Ipoteza privind varsta mamei, în sensul ca ar fi mai frecventa la copil nascuti din mame care aveau varsta de peste 40 de ani, nu s-a adeverit. O oarecare atentie se pare ca trebuie acordata persistentei ciclului menstrual dupa fixarea sarcinii, tratamentelor hormonale în primele luni de sarcina, prezentei varsaturilor în grad mare în primele luni de sarcina si tentativelor criminale de avorturi. Factorul ereditar este sustinut prin prezenta acestor afectiuni la mai multi copii din aceeasi familie, la generatii succesive, la gemeni monozigoti, la casatoriile consangvine. Cu toate acestea, riscul ca într-o familie sa se nasca si al doilea copil cu cardiopatie congenitala este foarte mic, între 1—2%. Din statisticile noastre se desprinde însa incidenta mare, în familiile cu cardiopatii congenitale, a diabetului zaharat si a sarcinilor gemelare. O statistica a lui Nesl, publicata în 1960, situeaza etiologia astfel: 20% cu factor genetic, 10% cu anomalii cromozomice, 10% infectii virulente la mame si 60% cu etiologie neprecizabila. In orice caz ingineriei genetice îi revine sarcina de a aduce clarificari si la acest capitol.
Angiocardiopatiile congenitale au fost clasificate în cianogene si necianogene (dupa culoarea tegumentelor), cu sunt sau fara sunt, cu marirea inimii sau fara marirea inimii. etc.
Clasificarea moderna, facuta în anul 1970, le împarte în functie de starea circulatiei pulmonare, deoarece aceasta decide tratamentul chirurgical. Astfel, ele se împart în cardiopatii, cu circulatie pulmonara încarcata unde intra defectele septului atrial, ale septului ventricular si canalul atrial persistent; în anomalii cu vascularizatie pulmonara normala (unde intra stenoza aortica spre exemplu) si anomalii cu vascularizatie pulmonara redusa dintre care unele sunt fara cianoza (stenoza arterei pulmonare) altele cu cianoza (tetrada Fallot, boala Ebstein etc). S-a descris în anii 1960 si grupul asa-numitelor cardiopatii congenitale minore (extaziile arterei pulmonare, anomalii venoase superioare etc), care se definesc printr-o evolutie mai beningna si nu ridica decat rareori problema tratamentului chirurgical.
Pentru buna întelegere a acestor boli de inima este bine sa retinem si cateva elemente de fiziopatologie, adica esenta modificarilor de la nivelul inimii care se produc în cardiopatiile congenitale. Exista pentru astfel de elemente: obstacolul, adica rezistenta care se afla în fata unei cavitati cardiace la expulzarea sangelui spre aorta sau pulmon, fenomen cu rol principal în stenozele aortice sau în stenozele arterei pulmonare; sunturile, un termen medical mai curios care exprima trecerea sangelui dintr-o cavitate a inimii în alta, pe cai nefiziologice; trecerea se poate face din cavitatea inimii stangi înspre cavitatea inimii drepte, (cea mai frecventa varianta, cum ar fi spre exemplu în defectul de sept atrial sau ventricular) mai rar din inima dreapta spre inima stanga, cum se întampla in stenoza pulmonara cu defect de sept ventricular si mai rar trecerea poate fi încrucisata sau mixta; a treia modificare fiziopatologica o prezinta încarcarea cavitatii inimii care poate fi de trei feluri: de tip sistolic, de tip diastolic si de tip adaptare; dereglarea finala si mai importanta are loc la sectorul circulatiei pulmonare, din acest punct de vedere deosebindu-se angiocardiopatiile congenitale cu incarcarea circulatiei pulmonara (cum sunt defactele de sept) si altele ce evolueaza cu saracirea circulatiei pulmonare (cum sunt stenozele de artera pulmonara si într-o anumita faza toate cardiopatiile congenitale care în copilarie si tinerete evolueaza cu sunt de la stanga la dreapta).
Despre tratamentul acestor boli congenitale cardiace.
— Progresele tehnicii au ridicat la înalt nivel nu numai diagnosticul angiocardiopatiilor congenitale ci si tratamentul lor chirurgical. Cu ajutorul circulatiei extracorporeale, care permit repausul inimii prin scoaterea ei din functie, se fac astazi "suturi" sau "peteciri" ale comunicarilor patologice, se largesc orificiile stenozate, se înlocuiesc cu segmente de material sintetic trunchiurile vaselor ramase stenozate, se largesc cavitatile vaselor ramase mici etc. astfel ca purtatorii cardiopatiilor congenitale se pot însera în mod acceptabil în societate. Desigur ca, descifrarea etiologiei v-a permite în viitor aplicarea masurilor principale de prevenire a acestor îmbolnaviri al caror tratament chirurgical, nu lipsit de riscuri, este foarte costisitor.
|
|
