|
Acasa » DIVERSE » CEFALEEA, CAUZE, SIMPTOME, TRATAMENT CEFALEE
CEFALEEA, CAUZE, SIMPTOME, TRATAMENT CEFALEE
Cefaleea
Hiperalgeziile profunde ale extremitatii cefalice cuprind cefaleea, migrena, glosodinia si odontalgiile.
Cefaleea este termenul generic ce descrie o larga varietate de dureri care au comun faptul ca se proiecteaza profund la nivelul extremitatii cefalice. Cefaleea constituie motivul cel mai frecvent al consultatiilor ambulatorii, simptomul recunoscand cauze multiple, printre care: migrena, nevralgia unor nervi cranieni (V, IX, Arnold), contractura musculara (cefaleea de tensiune), traumatismele craniene, tumorile cerebrale, boli vasculare cerebrale (hemoragie, ischemie cerebrala), boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningite, encefalite) afectiuni cervicale (cervicatroze, spondiloze), boli generale, afectiuni oculare, ORL, dentare, etc., existand chiar si cefalee de cauze nedeterminate.
Simptomul dureros pe cat de facil de diagnosticat, bolnavul putand descrie cu lux de amanunte localizarea, tipul si desfasurarea, durerii (simptome prodromale, orar, frecventa, durata etc.), asocierea ei cu alte simptome locale, factorii declansanti sau agravanti etc., pe atat de dificil de precizat cauzele care o genereaza si aceasta cu atat mai greu cu cat deseori examenul clinic nu evidentiaza miari modificari patologice. Cefaleea este un simptom dureros care in afara suferintei ce o genereaza, capata si o dimensiune psihologica deosebita din mai multe motive: intereseaza in ansamblu capul, sediul constientei, gindirii, memorizarii etc., cu un cuvant sediul unor activitati nervoase superioare caracteristice fiintei umane, creind astfel un sentiment profund de insecuritate, prin caracterul sau cronic si intens, cefaleea trezeate deseori banuiala unor boli grave (frecvent tumori cerebrale) si in fine prin faptul ca apare la bolnavi care deseori au o personalitate sensibila, anxioasa, ambitioasa, minutioasa si perfectionista. Cefaleea este produsa prin stimularea structurilor sensibile la durere (terminatii nervoase libere) din interiorul craniului— exceptand parenchimul cerebral, care, in cea mai mare parte, nu este sensibil la stimulii care produc obisnuit durere (meningele si in special dura mater bazala si cea care acopera sinusurile venoase, marile artere de la baza craniului care formeaza poligonul Willis si ramificatiile lor, nervii cranieni V, IX si X, nervii C2 si C3) — sau din tesuturile capului si cefei (cele mai sensibile fiind muschii occipitali, temporali, frontali, scalpul, arterele tesutului subcutanat si periostul).
Stimularea receptorilor mentionati se produce prin: tractiunea si deplasarea sinusurilor venoase intracraniene, a arterelor meningiene, cerebrale sau a meningelor (tumori, pierderea LCR), dilatarea si distensia arterelor intracraniene (hipertensiune, meningita), cresterea presiunii intracraniene (tumori), dilatarea vaselor extracraniene (migrena), compresiunea directa a nervilor V, IX si X (diferite procese vasculare, inflamatorii etc.), afectiuni inflamatorii oculare sau sinuzale, artrite si spondiloze cervicale, spasmul musculaturii cefei etc.
Impulsurile de la nivelul receptorilor din teritoriul supratentorial strabat calea nervului oftalmic sau trigemen, iar cele din teritoriul infratentorial, radacinile nervoase cervicale, urmand in creier o cale mai putin precizata, dar probabil analoga cu aceea a impulsurilor dureroase provenite din alte teritorii. De mentionat ca durerea asociata cu stimularea receptorilor supratentoriali este "referita" in regiunea frontala, durerea infratentoriala este "referita" in regiunea occipitala, iar durerea extracraniana, obisnuit, este simtita in aria de stimulare a terminatiilor nervoase.
Dintre acestea cefaleea determinata de hipertensiunea arteriala este mult mai rara decat se considera in practica, hipertensiunea dezvoltand o cefalee vasculara sau de tensiune (Schoenen, 1982). Argumentul pentru afirmatia de mai sus este reprezentat de faptul ca la valori tensionale egale, bolnavii care-si cunosc hipertensiunea si care sunt in consecinta anxiosi se plang mai frecvent de dureri de cap decat cei ce nu-si cunosc si deci ignora boala. Cand insa presiunea diastolica depaseste 130—140 mm de Hg cefaleea determinata de hipertensiunea propriu-zisa devine persistenta si severa, fiind frecvent occipito-nucala (regiunea posterioara a capului si cefei) sau cu o distributie in banda si aparitie obisnuita matinala si ameliorare treptata dupa desteptare, disparand apoi dupa dejun. Hipertensiunea mai poate determina o cefalee importanta in cazuri mult mai grave cand tabloul bolii se complica, aparand encefalopatia hipertensiva, caz in care tabloul clinic este sugestiv (tulburari ale starii de constienfa si obligator staza si edemul papilar). Cefaleea care apare in timpul desfasurarii actului sexual, atribuita de asemenea unui puseu hipertensiv, este destul de rara si are un prognostic peiorativ.
Tratament
In primul rand, se subintelege ca prezentarea la medic este strict necesara, dar pentru cefaleele necomplicate tratamentul este in general cu antiinflamatorii, analgezice, antipiretice.
|
|
