|
Acasa » DIVERSE » CHILIILE TISMANEI, MANASTIREA TISMANA, PELERINAJ
CHILIILE TISMANEI, MANASTIREA TISMANA, PELERINAJ
Chiliile Tismanei - Casa închinaciunii "Manastirea Tismana"
Grota i-a fost omului si locuinta, dar si loc de rugaciune. Astfel de pesteri, chilii pentru pustnici, uneori, si mici locasuri de cult, au existat si în Egipt si în Asia Mica, leaganele vietii pustnicesti. Cele din Asia Mica au fost imitate de crestinii dislocati de goti, pe la anul 254, fiind însirate de-a lungul Marii Negre, de la Crimeea pîna în muntii Buzaului
Din grecescul "Keiliu" chilia înseamna scobitura, scorbura, cavitate. In latina gasim termenul "cella" — odaita sau chilie cu diminutivul "cellula" însemnînd camaruta, chilioara. Si cum ascetii sapasera astfel de scobituri în stînci, chilii se numeau si aceste minuscule lacasuri.
Chilia era pentru sihastru celula paradisiaca, de odihna a trupului, dar si de rugaciune, de purificare, de întîlnire cu Dumnezeu. Chiliile s-au alaturat una alteia, constituindu-se în case; casele s-au grupat în careu în jurul bisericii, dînd manastirea. Apar în tinuturile noastre si manastiri stil cetate, cu chilii multe si uniforme, fixate în constructiile cetatii. In aceasta faza chilia îsi mai pastreaza, dar numai pe timpul noptii, rostul ca loc de rugaciune particulara si de odihna. Ziua, întreaga suflare monahiceasca este în ateliere, gradini sau tarine, iar pentru rugaciuni merge în biserica la orele rînduite din zi ori noapte.
...De sub poala padurii toaca bate si la sfanta Manastire Tismana, loc cautat si pretuit, de reculegere si închinaciune, altar de daruita slujire, vatra de spiritualitate nationala. Catre Tismana, "cea mai veche si mai mareata dintre mînastirile de peste Olt" (cum a numit-o Grigore Alexandrescu), "maret cuib al Basarabilor" (cum a socotit-o Cosbuc) "o lume de închipuiri, de basme" (cum a deslusit-o Vlahuta) duc drumuri, ele însele, desfatatoare, de neuitat, strabatute de neobositi pelerini cautatori ai istoriei tarii si ai credintei crestine ortodoxe, ai frumosului si monumentalului, ai inspiratiei literare si artistice.
Toponimul Tismana (sau Tizmana) indica, în mod cert, ca aceasta zona a fost o trainica vatra geto-dacica, vechimea localitatii fiind atestata documentar într-un hrisov, dat în anul 1385, octombrie 3, în care Dan I. Voievod mentiona: "la începutul domniei daruita mie de Dumnezeu, am aflat în tara domniei mele, la locul numit Tismana, o manastire". Manastirea, ctitorita de cuviosul Sf. Nicodim Valahul, a fost sfintita în 1378 — avînd hramul Preasfintei Stapane, Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara, Maria — dar traditia orala si sondajele facute aici sustin ipoteza existentei unei biserici si a unor chilii anterioare celor ridicate de fondatorul a carui viata a capatat aureola de legenda.
Vizita domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842—1848) la Tismana a trezit dorinta sa de a transforma partea de sud a incintei în palat domnesc. Frumusetea acestei manastiri, care prin pozitia ei se aseamana cu un castel medieval, dintr-o lume de basm, a determinat pe domnul Tarii Românesti sa restaureze o parte din cladirile monahale si sa le transforme în resedinta de vara.
Chiliile din partea de nord au ramas calugaritelor. Pentru domn si personalul sau au fost restaurate chiliile cu etaj din partea de sud, iar pentru oaspeti, casa din partea de rasarit, unde astazi se afla muzeul. Alti ctitori proeminenti — marele ban Cornea Brailoiu si sotia sa Stanca au refacut casele egumenesti si starea unor chilii mai vechi, iar jupaneasa Stanca Glogoveanca a refacut pictura "cu vapsele si cu aur", ca si usile bisericii mari în doua canate, din lemn de nuc, în 1733 si respectiv, în 1782. Un incendiu din 1861 a distrus o parte din "casele domnesti", refacerea lor facandu-se odata cu cea a acoperisului, între 1888—1891. Prin grija Mitropoliei Olteniei, sub arhipastoria mitropolitului Firmilian (+1972), s-a procedat la recuperarea picturii din secolul XVIII prin decuparea si fixarea ei pe peretii muzeului si pe ai culoarelor celorlalte cladiri ale incintei. Sub directa supraveghere a întîistatatorului Mitropoliei Olteniei, dr. Nestor Vornicescu, Tismana a revenit la înfatisarea originala, autentic româneasca, sugerata de unicul document grafic realizat de inginerul I.C. Weis, între anii 1728—1731.
Patrunzand într-o chilie, la Tismana, pasesti într-o alta lume. Simplitatea mobilierului, albul peretilor, îti evoca puritatea si pacea necesare sufletului spre reculegere. Fara sa vrei pasesti în varful picioarelor. Numai toaca si cantecul ei simbolic strapung linistea zidurilor vechi ale Sfintei Manastiri.
|
|
