|
Acasa » DIVERSE » CIROZA HEPATICA, CAUZE, SIMPTOME, TRATAMENT
CIROZA HEPATICA, CAUZE, SIMPTOME, TRATAMENT
Ciroza hepatica
Ciroza hepatica îsi trage numele de la cuvantul grecesc "kirros", care înseamna roscat, clinicianul francez Laennec remarcand la autopsia bolnavilor decedati culoarea rosie a ficatului.
In privinta cauzelor bolii sunt acuzate în primul rînd hepatitele acute virale neglijate, care pot trece în hepatite cronice agresive, iar acestea în final evolueaza spre ciroza.
In unele tari (Franta), consumul exagerat de alcool este implicat în primul rînd în aparitia cirozei. Alaturi de acesti doi factori majori mai putem incrimina în etiologia bolii obstructia biliara prin litiaza (piatra), insuficienta cardiaca, rolul patogen al splinei, carentele alimentare (ciroza cardiaca, ciroza splenogena, ciroza carentiala).
Desi 1/10 cazuri de ciroze sunt descoperite în timpul interventiilor chirurgicale sau la autopsie, simptomatologia bolii, în special a celei decompensate clinic si biologic, este destul de bogata si cunoscuta: ficat marit cu o consistenta crescuta, buze carminate, stelute vasculare pe pielea jumatatii superioare a corpului, eritroza (roseata) palmara si plantara (palme si talpi ale picioarelor), splina marita, circulatie abdominala colaterala, ascita (lichid în abdomen), edeme ale membrelor inferioare, manifestari hemoragice (echimoze, epistaxis, ruperea varicelor esofagiene), subicter.
Laboratorul clinic arata si în acest caz teste biochimice, imunologice si hematologice profund modificate valoric. Timoral si celelalte teste de disproteinemie sunt crescute, fiind însotite de hiperbilirubinemie (bilirubina cu valori mari). Ca expresie a tulburarilor functiilor hepatice, laboratorul de imunologie evidentiaza o hipergamaglobulinemie de tip "Gw si "A". (Imunoglobulinele A au valori foarte ridicate, mai ales în ciroza alcoolica.). Sîngerarile si hipersplenismul (functia exagerata a splinei) sunt responsabile pentru anemia, leucopenia si trombocitopenia tprezente în ciroza hepatica.
Complicatiile cirozei pot sa se refere la tromboza venei porte, unele hemoragii digestive, encefalopatia portala si aparitia uneori a cancerului hepatic (hepatomul primar). Ele apar în cazurile de boala netratate, cînd evolutia clinica este neiertatoare.
O varianta a cirozei este asanumita ciroza biliara primitiva, care apare de obicei la femeile tinere sau de vîrsta mijlocie, al caror diagnostic se face clinic si în laborator, prezenta unei hipergamaglobulinemii de tip M si a anticorpilor antimitocondriali fiind considerate teste specifice bolii.
De foarte multe ori suntem întrebati de catre bolnavii hepatici ce analize de laborator sînt indicate în stabilirea bolii lor. Din acest punct de vedere exista doua categorii de pacienti, unii care cred mai mult în laborator si altii care-l neglijeaza, considerand ca important este cum se simt, ei din punct de vedere subiectiv. Au aparut adevarate fetisizari ale unor teste, cum ar fi timolul, ale carui valori diagnostica si prognostica sunt supradimensionate, unii hepatologi vorbind chiar de bolnavi cu "timolita". Adevarul este ca de obicei, la mijloc, un diagnostic corect este rezultanta coroborarii datelor clinice cu cele de laborator (Richet: "Cine opune clinica laboratorului si laboratorul clinicii, nu a înteles nimic nici din clinica si nici din laborator").
Investigatia hepatica de laborator poate si este foarte utila medicului clinician, numai cînd analizele sunt solicitate selectiv. Aceste afirmatii se refera la toate categoriile de teste solicitate în mod curent.
In ultimii ani, examenul ecografic se dovedeste a fi de mare folos diagnosticului bolilor hepatice, însa la el trebuie apelat în mod foarte justificat, fiind posibil de efectuat numai în laboratoare care sunt utilate cu aparatura speciala.
In concluzie, putem afirma ca diagnosticul suferintelor hepatice este rezultatul colaborarii clinicianului cu diferite servicii de laborator clinic. Clasificarea în importanta a testelor de laborator trebuie evitata, deoarece atunci cînd a fost facuta, a purtat adeseori o amprenta subiectiva.
Tratamentul hepatitelor este complex, igieno-dietetic si medicamentos. Bineanteles repausul la pat si odihna îsi au importanta lor, în functie de tipul suferintei si gravitatea ei. Spitalizarea este indicata în anumite cazuri la care vor fi recomandate unele analize de laborator mai pretentioase, care nu pot fi facute ambulator.
Alimentatia va fi individualizata, în general fiind echilibrata si bogata în proteine de buna calitate (brînza de vaci, oua, carne slaba), hidrati de carbon si chiar lipide (lactate, orez cu lapte, gris cu lapte, miere de albine, compoturi), fara prajeli si sosuri. Vor fi evitate rîntasurile, grasimile animale, unele legume (varza, mazarea boabe, fasolea boabe), maionezele, condimentele. Alcoolul este exclus, desi în unele cazuri un pahar de vin natural poate fi permis mai ales daca starea clinica o permite.
In dietoterapie vor trebui sa fie evitate regimurile alimentare restrictive, monomorfe, unilaterale, plictisitoare si inhibitoare ale poftei de mâncare.
Dozarea efortului fizic este de la sine înteleasa si acest aspect este foarte bine cunoscut, dar nu totdeauna respectat.
Din arsenalul terapeutic medicamentos se poate apela la vitamine (complexul B, vitamina C), la substantele anabolizante (madial, naposim) si la medicamente hepato-protectoare, iar în formele agresive de boala la corticoterapie (prednison) si imunosupresoare (azathioprma), tratament condus si verificat ca eficienta de medicul specialist.
Automedicatia va fi evitata, ca si sfaturile care vin din afara medicinii. Nu totdeauna binevoitorii dau sugestii terapeutice întelepte, din contra, pot aparea situatii neplacute în primul rînd pentru omul în suferinta. Medicina trebuie lasata pe seama oamenilor de specialitate care pot, lucru verificat în timp, sa ajute efectiv bolnavul. Altcumva pot surveni dezamagiri însotite de esecuri totale.
Suferintele hepato-biliare au beneficiat dintotdeauna de tratamentul cu factorii naturali, în tara noastra izvoarele minerale de la Olanesti, Calimanesti, Caciulata si Pausa au actiune benefica asupra functionalitatii vezicii biliare. O cura hidrominerala în statiunile mentionate, indicata o data sau, ideal de doua ori pe an, este urmata atît de ameliorarea simptomelor subiective, cît si a celor obiective.
Unele proceduri (solux, ultra-scurte) aplicate local, în hipocondrul drept (zona abdominala în care se afla ficatul si vezica biliara), mai ales la persoanele care au fost operate de colecist, previn unele simptome suparatoare postoperatorii (aderente).
Bolnavii hepatici si cu suferinte concomitente de colecist pot beneficia de asemenea de o cura de ape minerale la Sîngiorz-Bai si Slanic-Moldova, mai ales daca la suferintele lor se asociaza constipatia. La cei cu anaciditate (lipsa acidului clorhidric din sucul gastric) alaturi de apele minerale de la Caciulata sunt indicate si cele din statiunea Borsec.
Climatul local, calmant, plimbarile în aerul curat montan, efortul fizic bine dozat, au efecte tonifiante si totodata linistitoare.
Begimul dietetic supravegheat si schimbarea mediului de viata se asociaza în mod fericit tratamentului balnear.
|
|
