|
Acasa » DIVERSE » COMPOZITIA URINII, ANALIZE URINA
COMPOZITIA URINII, ANALIZE URINA
Compozitia urinii, analize urina pentru diagnostic
Examenul sumar de urina: Unul din testele cele mai simple de laborator, care poate da informatii pretioase privind functia renala si sanatatea rinichiului, este examenul sumar de urina. Valoarea sa este si mai mare daca examinarea urinii se face respectand cateva conditii: individul sa se afle pe o alimentatie obisnuita si o hidratare normala; sa se suprime aportul de lichide cu 8 ore inainte, de prelevarea urinii; sa se evite (sau sa se cunoasca) pierderile extrarenale de apa (prin transpiratii, diaree, varsaturi etc.); sa se recolteze urina de dimineata, intr-un vas curat, iar examenul sa se efectueze la scurt interval dupa recoltare; sa se cunoasca volumul urinii din 24 h, cantitatea normala fiind situata in jur de 1 500 ml.
Informatiile pe care le poate da un examen atent al urinii sunt foarte numeroase. Elementele de diagnostic pentru afectiunile la care ne referim (pielonefrite, litiaza urinara) pot fi sintetizate astfel:
- aspectul urinii: tulbure in pielonefrite; rosiatic (datorita prezentei hematiilor) in litiaza renala in care calculul a lezat mucoasa urinara; flora microbiana in infectiile urinare.
-reactia urinii trebuie interpretata tinand seama de regimul alimentar al bolnavului. In conditii normale, urina are reactie acida (pH intre 6—6,5). Un regim bogat in carne accentueaza aciditatea ei (pH sub 6) in timp ce un regim bogat in alimente vegetale si in lapte vireaza reactia catre neutralitate (pH 7) sau chiar alcalinitate (pH mai mare de 7); in cazul unei infectii urinare pH este alcalin; pH-ul este acid in litiaza urica, mai putin acid in litiaza fosfatica. Modificarea de pH urinar prin diferite metode este o masura utila in prevenirea aparitiei calculilor cu o anumita compozitie;
- aprecierea densitatii urinare (care exprima concentratia substantelor dizolvate in ea) trebuie facuta in raport cu volumul urinii. Cu cat volumul urinii este mai mare, cu atat densitatea este mai mica si invers. La o diureza de 1 500 ml, si la un regim alimentar normal, densitatea urinara se situeaza in jur de 1 020. Cand puterea tubilor renali de a concentra substantele ce urmeaza a fi eliminate intr-un volum cat mai mic scade, diureza creste, iar concentratia urinii scade. Acest lucru se intampla in unele pielonefrite cronice.
- proteinuria (albuminuria) este un indicator important al functiei glomerulare si tubulare. In mod obisnuit, prin porii capilarelor glomerulare trec zilnic aproximativ 30 g albumine si globuline. Acestea sunt resorbite la nivelul tubilor astfel incat in urina finala proteinele se gasesc intr-o cantitate mai mica de 0,5 g/24 h. Intrucat tehnicile obisnuite de laborator nu evidentiaza proteinurie sub aceasta valoare, se vorbeste de albuminurie absenta. Aparitia proteinuriei indica fie alterarea capilarelor glomerulare (in unele forme de glomerulonefrite), fie scaderea reabsorbtiei tubulare (in unele pielonefrite). Desi exista proteinurii fara semnificatie patologica (proteinuria ortostatica intalnita la unii copii si adolescenti, proteinuria de efort), aparitia ei trebuie sa impuna in mod obligatoriu cercetarea originii si semnificatiei ei. In infectiile urinare proteinuria rareori depaseste 1 g/24 h; in glomerulonefrite ea variaza intre 1-3 g (exceptie fac cazurile evoluand cu sindrom nefrotic in care poate depasi cu mult aceste valori); in litiaza renala necomplicata albuminuria este absenta;
- sedimentul urinar (examenul microscopic a 2-3 picaturi de urina) furnizeaza informatii extrem de utile, punand in evidenta elementele celulare, sarurile amorfe si cristalizate, prezenta florei microbiene, a unor celule tubulare sau a unor paraziti. In mod normal sedimentul urinar contine celule epiteliale (ce se descuameaza din pereti tubilor renali sau ai cailor excretorii), un numar mic de leucocite si hematii, iar uneori saruri amorfe sau cristalizate. Unele tehnici apreciaza cu precizie numarul elementelor figurate (hematii, leucocite, cilindri) raportate fie la eliminarea pe minut, fie la cea pe ml. Intr-un minut nu trebuie eliminate mai mult de 1 000 leucocite, 100 hematii si 3 cilindri. In infectiile urinare, leucocitele sunt prezente intr-un numar mai mara uneori alterate, alteori (cand originea este in tubii renali) formand cilindrii leucocitari.
- Hematuria (prezenta globulelor rosii in urina) defineste prezenta a mai mult de 1—2 hematii pe camp microscopic sau a mai mult de 1 000 hematii/minut. Hematuria microscopica se intalneste, de obicei, in glomerulonefritele acute sau cronice. In litiaza urinara, hematuria poate fi macroscopica {cand depaseste 1 ml sange la 1 l urina) sau numai microscopica, daca calculul a ramas blocat la un anumit nivel.
- Prezenta in sedimentul urinar a cilindrilor de orice fel este patologica. Se cunosc numeroase tipuri de cilindri in raport cu compozitia lor: cilindrii hialini (formati din proteine precipitate); leucocitari, hematiei, epiteliali etc. De multe ori au o structura mixta (de exemplu, hematici si leucocitari). Cilindrii epiteliali sunt caracteristici unei afectari predominent tubulare, ei fiind formati prin includerea de celule epiteliale tubulare descuamate; cilindrii hematici indica originea lor renala, fiind prezenti in glomerulonefrite; cilindrii leucocitari se intalnesc in afectiunile inflamatorii renale (pielonefrite).
|
|
