|
Acasa » DIVERSE » ENTAMOEBA GINGIVALIS, PARAZITII CAVITATII BUCALE
ENTAMOEBA GINGIVALIS, PARAZITII CAVITATII BUCALE
Entamoeba Gingivalis
Aceasta amiba a fost descoperita de autorul rus Gros înca din anul 1819 si denumita Amiba gingivalis. In 1862 Steinberg a regasit-o la Kiev si a numit-o Amiba bucalis. Este prima amiba descoperita la om. De atunci au mai fost gasite amibe în cavitatea bucala a omului; ele au fost considerate ca specii deosebite si au capatat nume de specie deosebite (maxilaris, kartulisi, pyogenes, confusa). Toate aceste denumiri se raporteaza însa la una si aceeasi specie care - în conformitate cu legea prioritatii — trebuie sa treaca în sinonimie cu primul nume de specie pe care l-a primit si care este "gingivalis". Numele de gen i-a fost modificat între timp, fiind trecuta în genul "Entamiba".
Morfobiologie.
Ca toate amibele, are corpul alcatuit dintr-o singura celula. Face deci parte dintre "protozoare". Nu are o membrana de învelis, nici un contur fix. Protoplasma din care e constituita este împartita în doua paturi: o patura externa, ectoplasma, care e hia-lina si fluida; ea acopera patura interna, endopiasma, care e mai vascoasa, plina cu numeroase granulatii si vacuole. Ectoplasma poate produce în orice punct al corpului expansiuni care poarta numele de "pseudopode" (pseudopicioare), gratie carora amiba se poate deplasa tarandu-se pe suportul pe care se afla. In endoplasma, pe langa numeroase vacuole si granulatii, se afla si nucleul. Acesta poseda o membrana pe care sunt aplicate numeroase granule fine de cromatina si un corpuscul central sau usor excentric relativ mic, numit "cariosom". Dimensiunea amibei este cuprinsa între 10 si 30 microni (un micron este egal cu a mia parte dintr-un milimetru). Exista însa si unele forme mult mai mari putand ajunge, dupa Pavlovski, pana la 60 de microni.
Se înmulteste prin diviziune binara, întai se împarte în doua nucleul si apoi protoplasma. Acest proces de diviziune asexuata se repeta necontenit (fig. 1).
De obicei amibele parazite se raspandesc în mediul extern prin transformarea lor prealabila în chisturi. Desi exista autori care cred a fi vazut aceste chisturi si la aceasta amiba, cei mai multi sunt azi de parere ca Entamiba gingivalis nu este capabila de a produce chisturi si ca trecerea ei de la o gazda la alta se face în starea ei vegetativa, odata cu picaturile foarte mici de saliva care se raspandesc în aer în cursul unui stranut sau în alte ocazii ce favorizeaza raspandirea de saliva. Si mustele, sugand puroi provenit din cavitatea bucala ar putea transporta amiba în forma sa vegetativa.
Rolul patogen.
Se pune întrebarea daca E. gingivalis este sau nu capabila de a produce fenomene de boala, este sau nu patogena si în ce masura. Aceasta amiba se hraneste cu flora bacteriana si cu unele detritusuri pe care le gaseste în jurul sau. In endoplasma ei se pot gasi si unele particule compacte care nu sunt decat nudei proveniti de la leucocite polinucleare moarte si dezintegrate. Ele au fost confundate uneori cu hematii. Dar se pot gasi si hematii. Totusi nu exista nici o dovada ca sangerarea din care au provenit acele hematii a fost provocata de Entamiba gingivalis. Aceasta amiba poate fi întalnita si în gura a numeroase persoane sanatoase (cel putin în aparenta). Totusi se gaseste cu o frecventa mai mare la persoane suferind de afectiuni bucale, spre exemplu, în cazuri de pioree alveolara, în puroiul care se formeaza în jurul radacinii dintilor respectivi, în carii dentare si în unele ulceratii bucale, precum si în unele amigdalite. Faptul ca s-a observat o ameliorare a pioreei alveolare dupa un tratament cu emetina, medicament la care E. gingivalis e foarte sensibila, pledeaza pentru rolul activ pe care l-a jucat în producerea si întretinerea acestei boli — si deci pentru rolul ei patogen. Entamiba gingivalis ar putea fi considerata ca o amiba "oportunista", capabila sa traiasca incolin în cavitatea bucala dar si sa profite de anumite mcdificari care se pot produce în mediul ei înconjurator prin slabirea rezistentei organismului-gazda si sa devina atunci patogena, luand parte la producerea si întretinerea unor leziuni între care si pioreea alveolara, precum si unele amigdalite purulente. Ea poate fi implicata siîn favorizarea sau chiar producerea unor carii dentare.
Se pare, de asemenea, ca tot aceasta amiba poate fi uneori întalnita si în caverne pulmonare. In adevar, a fost gasita în unele secretii bronsice precum si în caverne pulmonare o amiba cu totul asemanatoare, careia i s-a dat numele de Entamiba pulmonalis. Azi se crede ca în realitate nu este vorba decat tot de E. gingivalis care si-a modificat habitatul (adica locul de parazitare). Ea ar putea reprezenta pentru fenomenele pulmonare nu o cauza, ci un fenomen supraadaugat (ceea ce se numeste un "epifenomen").
Tratament: Emetina.
|
|
