|
Acasa » DIVERSE » EXCESUL DE ADH, SINDROMUL SCHWATZ BARTTER
EXCESUL DE ADH, SINDROMUL SCHWATZ BARTTER
Secretia inadecvata de ACTH (SIADH).
Sindromul Schwartz-Bartter
Excesul de ADH (vasopresina), endogen sau exogen, hipotalamic sau ectopic, duce la intoxicatie cu apa — hiperhidratarea organismului însotita de hiponatriemie — sindromul Schwartz-Bartter (SIADH).
Etiopatogenic, SIADH recunoaste:
- hipersecretia de ADH de origine hipotalamica, generata de procese inflamatorii, tumorale — primare sau secundare, vasculare sau metabolice;
- hipersecretia de ADH sau de peptide cu actiune ADH-lyke ectopic, frecventa în neoplasmul bronsic cu celule mici ;
- potentarea actiunii ADH la nivelul tubului renal; de exemplu : clorpropamida ;
- iatrogen, prin administrarea exogena de ADH
sau substante inductoare ale secretiei sale.
- Sindromul se caracterizeaza prin:
- retentie hidrica masiva si constanta — cu cresterea masei sanguine si a compartimentelor lichidiene ale organismului ;
- pierdere urinara de sare cu hiponatriemie severa
Semnele clinice sunt:
- crestere ponderala, edeme;
- astenie fizica marcata;
- anorexie profunda pentru alimente si lichide ;
- greata, voma, constipatie ;
- somnolenta excesiva, obnubilare, stari confuzionale ;
- reflexe osteotendinoase diminuate sau absente, tulburari de tip bulbar sau pseudobulbar, crize convulsive, coma.
Principii, metode si mijloace terapeutice
Au în vedere:
- cauzele ce determina excesul de ADH ; — efectele determinate de excesul de ADH.
Tratamentul etiologic vizeaza:
- tratamentul distructiv chirurgical al tumorilor primare sau secundare;
- tratamentul antiinflamator (antibiotice etc.) ;
- tratamentul tumorilor cu secretie ectopica;
- excluderea drogurilor care induc secretia de ADH
si/sau stabilirea corecta a dozelor substitutive necesare în D.I.
Tratamentul efectelor determinate de excesul de ADH:
- restrictia hidrica este elementul esential. Redu cerea cantitatii de lichide la 500—700 ml în 24 ore permite în general obtinerea unui bilant hidric negativ si reuseste sa corijeze hiperhidratarea. Amelioreaza în buna parte hiponatriemia si diminueaza fuga urinara de sodiu ;
- administrarea de solutii saline hipertonice, asociata sau nu cu restrictia hidrica, este necesara în hiponatriemiile severe asociate cu tulburari nervoase majore;
- utilizarea diureticelor este utila declansarii diurezei; se face în mod parcimonios, pentru a nu suplimenta rata eliminarii sodice; se foloseste diuretic de tub proximal, de tip furosemid ;
- asocierea restrictiei de lichide cu corticoterapia, în scopul de a creste filtratul glomerular si de a corija hiponatriemia. Efectul cel mai bun îl realizeaza gz-fluorohidrocortizonul (Astonin sau Florinef) in doze de 50 ug/24 ore ;
- blocanti ai receptorilor vasopresinei — droguri rare inhiba activitatea adenilatciclazei la nivel renal,
indusa de ADH.
In aceasta categorie mentionam carbonatul de litiu-500—750 mg/zi (sub controlul litemiei) si demeclocyclinele (demetilclor-tetraciclina) în doze de 600—1 200 mg, care si-au demostrat actiunea neta anti-ADH ;
- inhibitori ai eliberarii de vasopresina — derivati de fenitoin.
|
|
