|
Acasa » DIVERSE » GIARDIA LAMBLIA, SIMPTOME, TRATAMENT
GIARDIA LAMBLIA, SIMPTOME, TRATAMENT
Giardia lamblia, giardioza, lambliaza, simptome, tratament
Morfobiologie.
Parazitul Giardia lamblia, face parte din familia octomitideae, familie care cuprinde flagelati cu o simetrie bilaterala a organizatiei lor, avand 2 nuclee si 8 flageli. Masoara 15-20 microni în lungime si maximum 8-10 microni în latime. El nu poate fi vazut cu ochiul liber, ci numai cu ajutorul microscopului. Latimea, maxima în extremitatea anterioara, se atenueaza progresiv spre extremitatea posterioara care apare foarte îngusta. Pentru ca fata sa dorsala este boltita, iar cea ventrala plata, parazitul are înfatisarea unei jumatati de para taiata în lung.
Giardia lambli se deplaseaza foarte activ datorita flagelilor sai. Miscarea sa e cu totul caracteristica: parca ar sari, fiind aruncata brusc într-o parte sau alta prin agitarea vie a flagelilor.
Se înmulteste prin diviziune binara longitudinala. Dupa un numar de asemenea diviziuni, Giardia lambli se închisteaza. Chisturile sunt ovoidale si masoara 10— 13 microni pe 8-9 microni. Parazitul se poate divide binar si înauntrul chistului. De aceea chistul prezinta uneori 2 nuclee si alteori (daca parazitul s-a divizat) 4 nuclee. Cand sunt 2 nuclee, ambele se gasesc la unul din polii chistului; cand sunt 4 nuclee, ele se pot gasi fie toate la acelasi pol, fie doua la unul din poli si doua la polul opus. Flagelii sunt alaturati toti într-un manunchi care alcatuieste ca o diagonala oblica în lungul chistului. De cele mai multe ori corpul protoplasmatic al parazitului se retracteaza putin, macar într-o parte a chistului, lasand un spatiu gol foarte caracteristic.
Rolul patogen.
Giardia traieste si se înmulteste în duoden, adica în portiunea cea mai anterioara a intestinului subtire si cea mai aproape de ficat. Parazitul ar putea patrunde prin canalul coledoc si în caile biliare, dar acest fapt se întampla foarte rar. Totusi ficatul are de suferit, prin mecanismul reflex viscero-visceral cu punct de plecare în interoceptorii mucoasei duodenale, ca urmare a rolului iritativ si toxicoalergic al giardiilor. Ca o consecinta, se pot produce fenomene de diskinezie biliara, inflamatia coledocului si a colecistului si de foarte multe ori diaree, datorata unor revarsari bruste de bila. Boala poate capata o înfatisare acuta cu scaune numeroase (uneori chiar pîna la 20 pe zi), colorate în galben, galben-brun sau roscat din cauze pigmentilor biliari în exces. Ele survin în special dimineata. Dupa perioade acute de diaree, scaunele se raresc.
Din intestinul subtire, tulburarile functionale se pot repercuta si asupra intestinului gros — pe aceeasi cale nervoasa viscero-viscerala cu punct de plecare în interoceptorii duodenali. La început tulburarile colonului pot fi exclusiv functionale. Cu timpul, inflamatia care survine poate modifica si acest organ, transformandu-l in habitat prielnic înmultirii giardiilor si putem asista la o parazitare si a intestinului gros cu giardii în forma lor vegetativa.
Tot prin actiunea nervoasa reflexa viscero-viscerala giardiile pot provoca dureri apendiculare care simuleaza apendicita acuta si conduc bolnavul pe masa de operatie. In asemenea cazuri, operatia poate fi evitata daca medicul avertizat cerceteaza si confirma prezenta giardiilor si instituie la timp un tratament pentu îndepartarea lor. Au fost citate în literatura medicala mai multe cazuri de acest fel: în U.R.S.S. de catre Vinikov; în tara la noi de catre prof. Rusescu si Colab.
Giardiile pot produce tulburari toxicoalergice în cele mai diferite si mai îndepartate organe. Au fost semnalate afectiuni oculare serioase, care s-au amendat în urma tratamentului unei giardioze coexistente (Barraquer, Michael Caroll si colab., Maria Niculescu). De asemenea cazuri de bronsite, bronhotraheite si rinite (Seropian, Lepiavko, Teseo), precum si urticarii cronice (Lepiavko, G. Furtunescu si altii). Medrea si Popescu au descris un caz de fibrilatie auriculara vindecat odata cu giardioza concomitenta. S-au citat în giardioza si manifestari de addisonism prin atingerea toxicoalergica a glandelor suprarenale.
Ceva mai mult, Giardioza poate întretine si potenta si producerea de fenomene alergice datorite altor antigeni. Profesorul Paunescu-Podeanu a publicat un caz de alergie la lapte si la carne de porc disparuta odata cu vindecarea giardiozei. La fel Scott Halestead si Elvio Sadun au descris un caz de alergie la carnea de vaca, de asemenea disparuta odata cu giardioza. In acel caz, o reinfestare benevola experimentala cu giardii a readus vechea alergie care a disparut din nou cu un nou tratament giardicid. Virgil Nitzulescu a observat o alergie respiratorie care se manifesta la emanatiile padurilor de brad, ceea ce împiedica ducerea unei fetite în vilegiatura la munte. Dupa tratamentul giardiozei concomitente, aceasta alergie a disparut si a permis fetitei sa respire în voie mirosul de brad.
Prezenta de numeroase giardii poate produce si tulburari de absorbtie intestinala. Absorbtia deficitara de vitamina A, de vitamina B12 si de grasimi poate duce la steatoree si sindrom celiac, ceea ce implica si o influentare a secretiei pancreasului.
Din multitudinea manifestarilor patologice descrise mai sus, cauzate direct sau indirect de catre giardii, rezulta necesitatea de a investiga si posibila existenta a unei giardioze în special atunci cand e vorba de copii care în general sunt mai frecvent parazitati cu giardii decat adultii.
Diagnosticul giardiozei este în principiu usor de pus. Se stabileste prin examenul materiilor fecale în care se cauta existenta chisturilor de Giardia lambli. Totusi chisturile nu apar întotdeauna, deoarece în giardioza exista asa-numitele "perioade negative" de eliminare a chisturilor. Transformarea formelor vegetative în chisturi nu se face fara întrerupere, ci numai atunci cand se realizeaza anumite conditii înca neprecizate. S-ar putea ca unele diete, cum ar fi aceea cu grasimi, sa favorizeze închistarea giardiilor (E. N. Pawlovski). Virgil Nitzulescu si colab, au aratat ca un tratament cu cloramfenicol ar putea favoriza închistarea acestor paraziti. Dar în timpul perioadelor negative pentru formarea si eliminarea chisturilor, formele vegetative continua sa existe în intestin, si uneori exista chiar în abundenta. Acesta e motivul care uneori face necesar tubajul duodenal.
In sucul duodenal care vine pe sonda se vor gasi formele vegetative. Si totusi chiar si în aceste conditii Vinikov remarca faptul ca s-ar putea sa nu le gasim în cazurile cand ele au un habitatus mai distal, adica atunci cand în loc sa se gaseasca în duoden, se gasesc în jejun. Aceasta posibilitate este însa foarte rara si un tubaj obisnuit (si nu adancit pana în jejun) poate în general gasi forme vegetative si ne permite sa punem diagnosticul.
Tratamentul giardiozei se poate face fie cu Flagyl, cu Mepacrina (atebrina), fie cu Metronidazol. Pentru tratamentul cu Mepacrina e bine sa se utilizeze metoda initiata de V. Nitzulescu si colab., si anume se administreaza medicamentul timp de 5 zile, separate între ele de cate 2 zile de pauza (metoda numita discontinua). Adminisstrata astfel, Mepacrina este mult mai bine tolerata si nu produce decat exceptional îngalbenirea trecatoare a pielii.
Fata de Metronidazol, giardiile au capatat în timpul din urma o rezistenta care face necesara cresterea tot mai mare a dozelor eficiente. De aceea se încearca azi înlocuirea acestui medicament cu alti produsi cu formula chimica apropiata, fata de care nu s-a constituit înca nici o rezistenta, deci care pot fi utilizati în doze cu mult mai mici si pe o perioada mai scurta de timp.
Multi parinti se plang ca tratamentul facut copiilor lor nu a fost eficace, pentru ca dupa doua trei luni de la tratament a reaparut Giardia la analiza coproparazitologica. S-ar putea ca aceste cazuri sa se datoreze nu lipsei de vindecare prin tratamentul aplicat, ci reinfestarii care e foarte frecventa. Trebuie acordata o deosebita atentie posibilitatilor de reinfestare. In primul rand trebuie investigati prin analize coproparazitologice toti copiii din aceeasi familie care convietuiesc în aceeasi casa. Chiar si parintilor trebuie sa li se faca analize coproparazitologice în acelasi scop. Si unii, si ceilalti trebuie tratati în acelasi timp. In felul acesta se va elimina din casa respectiva samanta de boala. In colectivitatile de copii (crese, gradinite, scoli) se vor practica analize coproparazitologice cat mai frecvent pentru a putea fi supusi la tratament toti cei gasiti infestati. Intr-o boala parazitara transmisibila direct, tratamentul reprezinta, asa cum spunea C. I. Scriabin, cel mai important mijloc de profilaxie.
Chisturile de giardia sunt foarte rezistente în mediul extern, daca gasesc acolo un oarecare grad de umezeala. Dupa Pavlovski, ele îsi pastreaza capacitatea vitala 2 saptamani în fecalele umede. Vorsk - citat de acelasi autor - arata ca ele se pot pastra cateva luni in afara organismului uman. Acest fapt face - dupa cum cu drept cuvant observa dr. I. Gherman - ca infestatia sa se faca nu numai pe cale directa, prin mainile murdare, de la copil la copil, dar si prin intermediul olitelor de noapte, precum si al altor obiecte din locuinta care au avut ocazia sa se polueze, si mai ales a apei si alimentelor contaminate (zarzavaturi, fructe) consumate fara sa fi fost în prealabil suficient spalate. Chisturile se pot lua si de pe pamantul poluat cu care copiii vin foarte des în contact direct si indirect, în timpul jocurilor lor.
|
|
