|
Acasa » DIVERSE » HEPATITA NON A, NON B, HEPATITA ACUTA VIRALA
HEPATITA NON A, NON B, HEPATITA ACUTA VIRALA
Hepatita non-A, non-B
O alta forma de hepatita acuta virala este denumita non-A, non-B si poate fi cauzata de cel putin doua virusuri izolate pîna astazi, foarte probabil însa, de mai multi agenti virali înca neidentificati. Hepatita non-A, non-B reprezinta 10—20% din morbiditatea totala prin hepatita acuta virala. Se disting doua forme de boala: posttransfuzionala si cea sporadica. Forma posttranfuzionala, spre deosebire de cea produsa de virusul B, este greu de evitat, deoarece nu exista înca metode curente de laborator imunologice pentru evidentierea virusului non-A, non-B sau a anticorpilor specifici, iar purtatorii de virus sunt destul de frecventi.
Asa cum am mentionat, în aparitia bolii non-A, non-B sunt incriminate cel putin doua virusuri, iar durata incubatiei acestei hepatite acute virale este variabila, fiind cuprinsa între 2—24 saptamani; manifestarile ei clinice difera, desi în mare se aseamana cu cele observate în hepatita B. Sursa de infectie este omul bolnav sau purtatorii cronici de virus, iar calea de transmitere se refera în primul rînd la transfuzii.
Evolutia bolii este dificila, 50% din hepatitele non-A, non-B se cronicizeaza, motiv care justifica prognosticul lor nefavorabil.
Diagnosticul se face prin metoda numita perexclusionem, iar profilaxia bolii este dificila existând, dupa unele aprecieri, un risc de contaminare cu virus non-A, non-B în 15% din cazurile celor care fac transfuzii.
Referitor la toate cele trei forme de hepatita acuta virala (A; B; non-A, non-B) s-a putut constata frecventa destul de mare a formelor inaparente de boala. Astfel, în practica medicala curenta am putut constata adeseori la unii bolnavi cu diagnosticul de hepatita cronica activa (agresiva) sau chiar ciroza hepatica, inexistenta în antecedente a suferintelor hepatice acute. Desigur, se cunosc si au fost descrise hepatitele toxice, medicamentoase, aparute la subiectii care apeleaza în primul rînd la metoda automedicatiei, însa, cele afirmate au fost constatate la bolnavi care nu recunosteau utilizarea abuziva a unor medicamente.
Astazi, epidemiologia hepatitelor acute virale, în urma observatiilor clinice si a unor cercetari de profil, a evidentiat un raport aproximativ de 1/250 între cazurile aparente si inaparente de boala. Aceasta constatare are implicatii deosebite în patologia hepatica, deoarece un om neavertizat ca este bolnav nu va face tratament si nici nu va respecta un anumit regim de viata, punand prezenta unor eventuale simptome pe seama indispozitiilor trecatoare.
O discutie (anamneza) atenta cu bolnavul va putea uneori sa identifice unele simptome subiective avute în urma cu ani, tratate superficial, de obicei cu medicamente cu actiuni farmacologice reduse si a caror neglijare involuntara a fost, dupa cum se vede, urmata de consecinte cu totul nefavorabile asupra starii lui de sanatate.
|
|
