|
Acasa » DIVERSE » HEPATITA VIRALA A, AFECTIUNI ALE FICATULUI, FICATUL
HEPATITA VIRALA A, AFECTIUNI ALE FICATULUI, FICATUL
Hepatita acuta virala A, afectiuni ale ficatului, ficatul
Ficatul, adevarat "laborator" al organismului, are sute de functii fiziologice, motiv pentru care suferintele sale (acute sau cronice) au implicatii deosebite în patologia generala. Bolile ficatului au, spre deosebire de suferintele altor organe, o nota de "discretie clinica", putand evolua initial asimptomatic sau prin unele simptome carora bolnavul nu le acorda atentie. In mod obisnuit suferintele hepatice se confunda cu cele ale cailor biliare, în primul rînd ale coloristului, datorita unitatii lor anatomice si functionale. De aceea, orice suferinta a uneia din parti se reflecta asupra celeilalte, existand în ambele sensuri o simptomatologie de împrumut. Apare, în aceste conditii, drept logica recomandarea, pentru cei ce au suferinte hepato-biliare, de a face investigatii de laborator (mai ales imunologice si biochimice), precum si unele examene paraclinice pentru precizarea gradului de afectare hepatica.
In aparitia bolilor hepatice, au un rol deosebit si unii factori de mediu, din rîndul carora mentionam nedozarea efortului, abuzurile alimentare si consumul excesiv de alcool.
Suferintele ficatului sunt mai ales de natura imunopatologica, majoritatea lor încadrandu-se în marele capitol al imunopatologiei care cuprinde toate bolile imune. Diagnosticul hepatitelor acute virale (A; B; non-A, non-B), al hepatitelor cronice (persistente si agresive), al cirozelor hepatice si cirozelolr biliare primitive este în primul rand imunologic.
Bolile ficatului pot fi clasificate în doua categorii: acute si cronice. Bolile acute netratate sau neglijate genereaza pe cele cronice.
O suferinta hepatica acuta tratata corect, igieno-dietetic si medimamentos, bolnavul respectand cu constiinciozitate recomandarile medicului, poate fi vindecata în unele cazuri, iar în altele urmata de consecinte minime.
Hepatita acuta virala are urmatoarele variante etiologice: A; B; si non-A, non-B. Meritul scolii românesti de medicina, reprezentata de savantul Stefan S. Nicolau, este de a fi sustinut cu ani în urma pluralitatea virusurilor hepatitei acute. Ipoteza medicului român a fost confirmata ulterior, prin descoperirea "antigenului Australia" de catre Baruh Blumberg, rasplatita cu premiul Nobel pentru medicina, reprezentand o adevarata rascruce în acest sens.
Hepatita acuta virala de tip A
Hepatita acuta virala de tip A (HA) este o afectiune infectioasa digestiva. Transmiterea ei are loc pe cale fecal-orala, ceea ce presupune în mod obligatoriu mîini murdare sau alimente si apa contaminate.
Incubatia bolii este scurta, fiind cuprinsa între 15 si 40 de zile, iar virusul a putut fi vizualizat în fecalele bolnavilor, cu ajutorul microscopului electronic. Experimental, hepatita virala A a fost reprodusa la marmoset (maimuta din America Centrala) si cimpanzeu, de catre Moritz Hilleman, în anul 1974. Cercetari ulterioare au evidentiat prezenta în serul bolnavilor a anticorpilor specifici bolii.
Hepatita acuta virala A reprezinta 65% din totalul hepatitelor acute si are o tendinta naturala spre vindecare, cronicizarea ei si formele grave de boala sunt foarte rare.
Tratament, remedii naturiste
Bineanteles ca prezentarea de urgenta la medica este obligatorie, pentru analize si alte investigatii si apoi pentru stabilirea medicatiei pe care o crede medicul specialist de cuviinta. In al doilea rand si foarte important, regimul alimentar, prescris de medic. Apoi consumul de ceaiuri din plante medicinale, cum ar fi: ceaiul de sunatoare, ceaiul de rostopasca, ceaiul de turita mare, ceaiul de anghinare etc., evitarea absoluta a efortului fizic, evitarea stresului etc.
|
|
