|
Acasa » DIVERSE » IMUNOLOGIE, IMUNITATE, SISTEMUL IMUNITAR
IMUNOLOGIE, IMUNITATE, SISTEMUL IMUNITAR
Imunologie, sistemul imunitar, imunitate
Deoarece în timpul lecturii, cititorul va întalni termeni de specialitate, apartinand limbajului stiintific medical, ce nu pot fi evitati si cu care va trebui sa se familiarizeze pe parcurs, am considerat necesara explicarea lor, chiar de la început. Bineanteles, vom pastra unele proportii, scop în care detaliile de specialitate nu-si au locul.
Imunitatea reprezinta starea de rezistenta a organismului fata de diferite boli, obtinuta prin mecanisme specifice sau nespecifice (termenul de imun mai poate fi exprimat prin protectie.).
Imunitatea specifica poate fi dobandita natural (în urma trecerii prin boala) sau artificial (dupa vaccinare).
Imunitatea nespecifica se refera la imunitatea naturala, deci sportana. (De exemplu omul nu va face niciodata jigodie, boala specifica varstei tinere a cainilor).
Imunitatea mai poate fi clasificata în imunitate activa (aparuta în urma unei boli vindecate) si imunitate pasiva (datorata unui transfer de anticorpi de la un organism imunizat la un altul lipsit de rezistenta.
In urma contactului organismului uman cu un antigen (microb, virus, toxina), tesutul limfoid (reprezentat de limfocitele "B" si "T") va reactiona fata de acesti "invadatori infectiosi", fie prin reactii de tip umoral (prezenta anticorpilor) definind în acest fel imunitatea umorala, fie prin manifestari imune de tip celular (în urma interventiei limfociitelor T) caracteristic imunitatii de tip celular.
Dupa ce am precizat aceste notiuni, sa vedem mai departe prin ce se caracterizeaza raspunsul imun al unui organism atunci cînd este "agresionat" si cine participa la producerea lui. Astazi se stie ca în raspunsul imun sunt prezenti patru factori participanti: antigenele; imunoglobulinele; sistemul complementului; sistemul limfoid.
Antigenele pot fi definite ca substante capabile sa produca un raspuns imun din partea organismului în care patrund. Ele reactioneaza în mod specific fie cu anticorpii a caror producere o provoaca (imunitate umorala) si/sau cu limfocitele T (imunitate celulara).
Antigenele pot fi clasificate în doua grupe:
— antigene care apartin speciei si definesc un individ (grupele sangvine, antigenele HL A);
— antigene straine organismului (microbi, virusuri, paraziti).
în actiunea antigenelor asupra organismului mai au rol o serie de factori dintre care amintim: marimea antigenului, natura lui chimica si modul sau de administrare.
Imunoglobulinele sunt proteine sintetizate de limfocitele B, care prezinta un polimorfism evident si care le distinge de celelalte proteine plasmatice; sunt de fapt anticorpi.
Exista cinci clase de imunoglobuline: IgG, IgA, IgM, IgD, IgE.
Imunoglobulinele "G" au fost primele descoperite si reprezinta cea mai importanta clasa din punct de vedere cantitativ, cu diferite activitati biologice: fixare pe diverse celule, fixarea complementului si pasajul transplaeentar.
Imunoglobulinele "G" au patru subclase: IgG,, IgG2, IgG3, IgG4.
Imunoglobulinele "M" (7S) sunt cele mai voluminoase si apar primele în cadrul raspunsului imun umoral, motiv pentru care evidentierea lor are un mare interes practic.
Imunoglobulinele "A" sunt prezente atat în sange, cît si în secretii.
Imunoglobulinele "A" din secretii se gasesc în saliva, lacrimi, sucuri intestinale, urina si secretie bronsica. Structura lor cuprinde doua molecule de IgA din sange legate printr-un lant "J" de legatura de o piesa secretorie ("S") produsa de celulele epiteliale ale tesuturilor respective, care confera ansamblului o rezistenta buna la actiunea enzimelor proteolitice.
Imunoglobulinele "D" sunt produse în cantitate foarte mica si au un rol biologic incert.
Imunoglobulinele "E" prezente în cantitate foarte mica în serul normal, la subiectii alergici se fixeaza pe leucocitele polinucleare bazofile si mastocite, capteaza alergenul si provoaca eliberarea aminelor vaso-presive, histamina si serotonina, care declanseaza fenomenele specifice alergiei.
Complementul reprezinta un sistem multimolecular format din 15 proteine — factori serici si joaca un rol de mediator umoral principal al reactiilor antigen-anticorp, fenomen urmat de distrugerea antigenului "strain" patruns în organism.
Reactia dintre sistemul complementului si complexele antigen-anticorp poate avea diferite forme de manifestare: hemoliza imuna, bacterioliza, citoliza etc. Mentionam totodata ca sistemul complementului mai ia parte si în alte (reactii de importanta biologica în organism, de exemplu, fagocitoza, opsonizarea, chemotaxia, coagularea sangtelui.
Sistemul limfoid reprezinta substratul morfologic si functional al reactiilor imune mentionate. El este constituit din celulele limfoide prezente atat în sange, cat si în organele limfoide centrale si periferice.
Aceste celule au origine medulara osoasa, patrund în circulatie si se localizeaza în organele limfatice (splina, ganglioni limfatici) diferentiindu-se în limfocite "T" (localizate si "instruite" imun în timus, deci timo-dependente) si limfocite "B" (localizate în organele limfoide periferice (maduva osoasa). Linfocitele "B" stimulate, trecand prin faza de plasmocit sintetizeaza anticorpii, deci raspund de imunitatea umorala, limfocitele "T" stimulate antigenic devin imuno-competente si stau la baza imunitatii mediate celular.
|
|
