|
Acasa » DIVERSE » INTERFERONUL, TERAPIE CU INTERFERON, IMUNOTERAPIE
INTERFERONUL, TERAPIE CU INTERFERON, IMUNOTERAPIE
Interferon, interferonul in imunoterapie
Interferonul constituie atat o noutate stiinfifica de prim ordin, cat si un mijloc terapeutic profilaotic si curativ modern.
In urma cu trei decenii s-a obsevat ca o celula infectata cu un virus devine refractara fata de o noua agresiune virala.
Rezistenta fata de noua infectie este datorata unui factor care o interfereaza. De aceea, acest factor a fost numit interferon, care este din punct de vedere structural o proteina fabricata de celulele gazda ale primei infectii. Dintre celulele sintetizatoare de interferon mentionam leucocitele si fibroblastii.
Cercetari recente au evidentiat existenta in organismul uman a trei tipuri de interferon: a; B si y (alfa, beta si gama), care biologic au o tripla actiune: antivirala, antitumorala si imunoreglatoare.
a — interferonul, numit si interferon leucocitar este produs de leucocite (monocite si limfocite "T") nestimulate.
B — interferonul, cunoscut ca si interferon fibroblastic, este sintetizat de celulele epiteliale infectate viral.
Y — interferonul sau interferonul limfoblastic este elaborat de limfocitele ,"T" stimulate.
"In vitro" interferonul este preparat in laboratoare speciale pe culturi de leucocite si celule fibroblaste umane.
Datorita acfiunilor sale (stimuleaza fagotoza si sinteza de anticorpi, inhiba multiplicarea virusurilor) interferonul este utilizat in tratamentul unor viroze (herpes, zona zoster, infectia cu virus citomegalic, hepatitele acute virale de tip B), in unele boli autoimune (hepatitele cronice active) si a fost utilizat cu mult curaj si optimism in tratamentul neoplasmelor.
Fara a se obtine rezultatele asteptate, interferonul a fost folosit si in terapia bolii SIDA.
Deoarece sinteza interferonului in cantitate mare constituie inca o problema, intrebuintarea sa in terapie este pe cale de perfectare.
|
|
