|
Acasa » DIVERSE » LUPUSUL ERITEMATOS DISEMINAT, BOALA LUPICA
LUPUSUL ERITEMATOS DISEMINAT, BOALA LUPICA
Lupusul eritematos diseminat, boala lupica
Lupusul eritematos diseminat malign (boala lupica) prezinta alaturi de artralgii, alte simptome caracteristice.
Poliartrita psoriazica are eruptie cutanata tipica, iar in reumatismul poliarticular acut Bouillaud, suferintele articulare nu sunt fixe ci saltante, testul ASLO este crescut, iar electrocardiograma arata imbolnavirea inimii (cardita reumatismala). Guta cronica, se insoteste de acid uric cu valori ridicate in sange (uricemia), de tofi gutosi si de raspuns terapeutic prompt la colchicina.
Spondilita anchilozanta apare la barbatii tineri, afecteaza articulatiile sacroiliace, raspunde la tratamentul cu fenilbutazona, iar antigenul de histocompatibilitate HLA-B27 este constant evidentiat, fiind specific acesteia.
Poliartrozele nu au semne clinice si nici biologice de inflamatie acuta.
Sindromul Reiter, dupa cum am mai mentionat, apare la barbati, este precedat de un episod diareic si evolueaza clinic cu triada: uretrita, sinovita, conjunctivita; afecteaza mai ales articulatiile membrelor inferioare, factorul reumatoid fiind negativ la toate testele efectuate.
Pseudopoliartrita rizomelica (polimialgia reumatica) apare la oameni in varsta; durerile sunt prezente la nivelul centurilor articulare scapulo-umerale sau pelviene, si, desi TSH-ul este foarte mare, evolutia bolii este favorabila.
Reumatismul numit palindromic apare la randul lui brusc, la adultii tineri, fara prodrom (anunt) prealabil. Poliartrita s-au oligoartrita acuta, cu durere, tumefactie si roseata locala evolueaza intr-un timp scurt (ore-zile), dupa care se vindeca fara sechele.
Artrita T.B.C. evolueaza clinic cu afectare monoarticulara, factorul reumatoid este negativ, in lichidul sinovial este prezent bacilul Koch iar administrarea cortizonului are efecte negative.
In cazul artritei post-traumatice este prezent in antecedente traumatismul.
Tratamentul poliartritei reumatoide este marcat de etiologia nesigura a bolii. Cooperarea bolnavului este absolut obligatorie, deoarece nu sunt ameliorari imediate, spectaculoase.
In aplicarea tratamentului se tine cont de sex, si varsta si nu se vor folosi niciodata scheme rigide. Contraindicatiile terapiei anti-reumatice sunt destul de multe; ulcerul gastro-duodenal, diabetul zaharat, hipertensiune arteriala, insuficienta renala, anemia, leucopenia etc. Precizam ca si acesti bolnavi vor fi tratati antireumatic, dar tinind seama de suferintele amintite.
Tratamentul igieno-dietetic, important si in cazul de fata, consta in repaus la pat, mai ales in timpul puseelor acute, evitind insa pozitiile vicioase, chiar daca prin ele se combate durerea.
Dieta nu va fi restrictiva in mod inutil, ci din contra variata si apetisanta: recomandam lapte, branza, carne, peste, oua, unt, fructe si legume, cu un continut suficient in proteine, vitamine si saruri minerale.
Tratamentul medicamentos este foarte bogat in produse farmaceutice antiinflamatorii (aspirina, medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, hormoni corticoizi), Hidroxiclorochin, antimalarice de sinteza, saruri de aur, d-penicillamina,. imunosupresoare si imunostimulatoare. In cadrul unor indicatii deosebite se mai practica sinoviorteza (inlaturarea sinovialei), tratamentul ortopedic-chirurgical, balneo-fizioterapia si terapia de recuperare.
Cunoscuta aspirina este medicamentul de baza de multe decenii, datorita actiunii sale antidureroase, antipiretice si antiinflamatorii. Ea se administreaza dupa mese in trei prize, pentru a fi evitate o serie de efecte secundare, dintre care hemoragiile gastrice pot imbraca forme clinice foarte severe.
Din randul antiinflamatoarelor nesteroidiene mentionam indometacinul (indocidul), derivatii acidului propionic (brufen, paduden), derivatii pirazolonici (fenilbutazona), clofezona (perclusone) si derivatii acidului fenilacetic (Volteren). Medicatia antiinflamatorie nesteroidiana enumerata reprezinta achizitii terapeutice valoroase, fiind o alternativa preferabila mai ales la bolnavii cu intoleranta la aspirina, existand totodata avantajul posibilitatii administrarii ei concomitent pe mai multe cai (per os s.i rectal-supozitoare), efectul terapeutic astfel cumulandu-se. Hormonii corticoizi s-au dovedit a fi eficienti din punct de vedere terapeutic, efectul lor benefic manifestindu-se in cateva zile. Introdusi in tratamentul poliartritei reumatoide de Hench, in anul 1949, dupa un mare entuziasm initial, a urmat o reconsiderare realista ulterioara, in vigoare si azi. Astfel, s-a observat ca intreruperea tratamentulul duce la reaparitfa simptomelor, chiar cu o intensificare sporita, iar administrarea indelungata a acestor compusi are efecte secundare deosebit de grave.
Reumatologii recomanda terapia cu hormoni corticoizi numai cand celelalte medicamente nu au dat rezultate si nu exista contraindicatiile administrarii lor. Dintre efectele secundare care apar in urma tratamentului indelungat cu corticoizi amintim: hipercorticismul (sindrom Cushing iatrogen), ulcerul gastroduodenal cu hemoragii, diabetul cortizonic, accidente infectioase.
Indicatia terapiei cu hormoni corticoizi este in general limitata la situatiile clinice dificile.
Administrarea locala, intraarticulara, in conditii perfecte de asepsie si antisepsie este indicata in monoartrite sau oligoartrite, cu efecte secundare mai putine. Intra-articular se foloseste acetatul de hidrocortizon. Tratamentul este unic, pentru a se evita artrita septica postcortizonica sau traumatismele locale.
Sarurile de aur au indicatie majora in tratamentul de lunga durata al poliartritei reumatoide, in sindromul Sjogren, reumatismul palindromic si poliartrita psoriazica. Preparatele farmaceutice (tauredon si ridaura) au efecte favorabile si in poliartrita reumatoida activa ce continua sa evolueze clinic si biologic, in pofida tratamentului cu substante antiinflamatorii. Sarurile de aur nu se recomanda in prezenta eczemelor, afectiunilor renale, hemopatiilor, hepatitelor cronice, colagenozelor, diabetului sever si sarcinii.
Din grupul antimalaricelor de sinteza fac parte clorochina si hidroxiclorochina, iar produsul D-penicillamina folosit curent esta cuprenilul.
Imunosupresoarele (ciclofosfamida, clorambucilul, azatioprina, metotrexatul) sunt indicate in cazurile foarte severe de poliartrita rematoida, cu titruri serice mari de factor reumatoid si care nu au raspuns favorabil la terapia obisnuita, la cea cu saruri de aur sau cu D-penicillamina.
Levamisolul (Decaris) nu este de fapt un imunostimulator, ci un imunomodelator, deoarece stimuleaza mai ales verigile deprimate ale proceselor imunologice, nu si pe cele cu activitatea normala. In poliartrita reumatoida este utilizat, deoarece stimuleaza atat limfocitele T supresoare (care vor inhiba limfocitele B ducand la scaderea sintezei de anticorpi), cat si limfocitele T ajutatoare (helper) care vor creste secretia de limfokine activind in acest fel functia macrofagelor.
Sinoviorteza (inlaturarea sinovialei) poate fi chimica (injectarea intraarticulara de acid osmic) sau izotopica (intraarticular se administreaza yttrium 90, rhenium 87 sau erbium 169).
Tratamentul ortopedo-chirurgical va corecta deformarile osteoarticulare, iar cel balneofiziolerapeutic va fi utilizat pentru efectul lui analgezic si relaxant. Termoterapia va apela fie la aplicatiile cu parafina, fie la bai in piscine termale, toate sub o supraveghere medicala permanenta.
|
|
