|
Acasa » DIVERSE » MAGNEZIU IN ORGANISM, NECESAR PENTRU SANATATE
MAGNEZIU IN ORGANISM, NECESAR PENTRU SANATATE
Magneziu in organism
Spasmofilia, tulburare neuro-muscularâ manifestata prin furnicaturi în mîini si picioare, crampe musculare, contracturi si convulsii, era socotita multa vreme numai ca semnal al hipocalcemiei. Este verificat insa ca multi bolnavi avînd aceasta simptomatologie au o concentratie a calciului în sînge normala. In schimb, le este scazuta valoarea de 1,5 mEq/l a magneziului. Mai mult, la acesti bolnavi se intîlnesc frecvent si alte simptome: iritabilitate, anxietate, cefalee, tulburari neurovegetative. Recent s-a corelat posibilitatea unei relatii între deficienta cronica de magneziu si prezenta unor tulburari cardiovasculare. Astfel, la bolnavii cu afectiuni coronariene continutul în Mg al miocardului este scazut cu 5—25 la suta fata de normal, acest lucru predispunand la tulburari de ritm cardiac, la calcifieri arteriale si la infarct. Ori, este stiut ca deficitul de Mg specific miocardului, acest element nefiind prezent si in alte tesuturi.
Efectele cardiovasculare ale carentei în Mg au fost puse în legatura cu scaderea timpului de coagulare, cresterea adezivitâtii trombocitare si scaderea capacitatii de aparare împotriva substantelor cardiotoxice. Se pare ca deficienta de Mg se asociaza cu o acumulare ex-esiva de calciu si potasiu, conditionand tulburarile ce pot aparea in functia miocardului.
In prezent dispunem de date sigure privind metabolismul acestui important cation, ignorat odinioara in mod nejustificat. Se stie ca organismul adult contine cca. 20—25 g Mg, cea mai mare (14 g), gasindu-se în schelet sub forma sarurilor de calciu si fosfor. In organism aceste saruri se prezinta in concentratii mai mari în celule, concentratia extracelulara fiind aproape de 20 de ori mai mica.
Rolul Mg in organism este in primul rînd functional. El activeaza numeroase enzime ce participa în metabolismele intermediare, fiind astfel important pentru toate procesele fiziologice. Magneziul are rol in permeabilitatea membranelor si în excitabilitatea neuro-musculara, influenteaza puternic sistemul nervos central (în special în inducerea somnului). Periferic, Magneziul este comparat cu o prima placa neuromotorie avînd efect antispastic.
Asupra musculaturii netede, Mg scade tonusul si peristaltismul intestinal, relaxeaza sfincterul Oddi, goleste vezicula biliara si relaxeaza musculatura vasculara. In ce priveste muschiul cardiac, Mg inhiba centrii ectopici (efect antiaritmic) si îl protejeaza împotriva leziunilor aterosclerotice.
Mg este un element foarte raspindit în natura, fiind prezent în apele sarate si dulci, în plante (face parte din molecula clorofilei) si în toate organismele animale. Plantele tinere, verzi contin cantitati mai mari de Mg. De asemenea, este bine reprezentat în seminte (dovleac, floareasoa-relui) sau în fructele oleaginoase.
Pentru om, principalele surse de Mg sunt reprezentate de cereale (100—200 g produs integral, neprelucrat), legume, nuci, lapte, carne si în special viscere; produsele marine contin pînâ la 100— 400 mg/100 g. Necesarul de Mg al adultului este apreciat la 6—8 mg, kg/corp/zi, fiind mai mare 13-15 mg/kg/ corp/zi, in perioada de crestere, in cursul sarcinii si alaptarii. Se apreciaza ca in prezent, aportul de Mg din alimente este scazut fata necesitati, multe persoanei prezentand o carenta subclinica. Cauzele sunt multiple: saracirea solului în Mg, cu scaderea concentratiei acestui element în vegetale; raspîndirea proceselor de rafinare a cerealelor, tehnologie în cursul careia 80—95 la suta din Mg este înlaturat, pierderile culinare (30—75 la suta) în cursul pregatirii unor alimente.
In calculul nevoilor de Mg trebuie avuta in vedere interferenta sa cu alte principii nutritive: un aport crescut glucide necesita un aport crescut de Mg; un aport crescut de fosfor induce o piedere urinara de Mg, marind necesarul; un exces de Ca in alimentatie scade absorbtia intestinala a Mg; consumul exagerat de alcool, creste pierderile de Mg.
|
|
