|
Acasa » DIVERSE » PARADONTOZA, BOLILE GINGIILOR, CAUZE, SIMPTOME
PARADONTOZA, BOLILE GINGIILOR, CAUZE, SIMPTOME
Paradontoza, bolile gingiilor, parodontopatie
Dupa caria dentara era socotita dusmanul numarul unu al sanatatii. Aproximativ 85 la suta din populatia globului sufera în timpul vietii de o forma a acestei boli. De aceea, specialistii sunt preocupati sa rezolve toate aspectele legate de aceasta îmbolnavire extrem de neplacuta atat în evolutie, cat si în tratament.
Dintii sunt fixati elastic în patul oaselor maxilare de elemente extrem de complexe ca structura si functie. Aceste tesuturi formeaza parodontiul, care din punct de vedere anatomic se împarte în parodontiul de sustinere (osul alveolar, cementul si ligamentele alveolodentare) si parodontiul de protectie (gingia, care acopera elementele descrise). Intre aceste elemente sunt relatii de interdependenta reciproca si conditionare continua. Complexitatea elementelor si functiilor sunt extrem de importante, fapt care a provocat multi specialisti sa-si dedice întreaga activitate spre rezolvarea problemelor care le pune îmbolnavirea parodontiului.
Nu putem vorbi de o boala a varstei înaintate, deoarece factorii care o declanseaza exista si la varste tinere, însa organismul rezista usor la aceste atacuri. Cu trecerea anilor, uzura organismului duce la scaderea capacitatii de rezistenta, iar echilibrul se dezorganizeaza acolo unde solicitarea este mai intensa.
Distrugerea tesuturilor care înconjoara si sprijina dintii se poate produce din diferite motive si are loc de regula încet, aproape imperceptibil. Boala debuteaza la scara microscopica prin slabirea si distrugerea elementelor parodontale. Gingia se desprinde de dinte, producandu-se între ele un spatiu, o punga. Resturile de mancare, bacteriile care patrund aici, pot provoca o inflamatie locala. Peretele osos de sub gingie reactioneaza la aceasta inflamatie: se resoarbe, iar punga se adanceste treptat. Astfel punga devine permanenta, secretia purulenta continuta în ea iese la cea mai mica apasare, cauzand un miros neplacut în gura. La curatirea dintilor apare durerea, sangerarea, ceea ce face ca individul sa evite în continuare igiena bucala. Aceasta duce la o agravare a starii locale, cu întregul cortegiu de neplaceri.
Ca urmare a adancirii pungii si atacarea patului dintilor, implantarea lor slabeste, devin din ce în ce mai mobili, se pot deplasa, în cele din urma eliminandu-se. Intre timp, masticatia continua sa-si exercite efectul nefavorabil, agravand procesul patologic din ce în ce mai avansat. Deci, este o boala cu debut lent, cu o evolutie cronica, caracter distructiv, progresiv si — de ce am nega — ireversibil.
Parodontopatia este determinata atat de schimbari locale, cat si de boli de sistem. Bolile care submineaza capacitatea de rezistenta a organismului, creeaza predispozitia spre boala parodontala. Cauzele locale, în schimb, induc procesul (igiena defectuoasa fiind pe primul plan).
Un mare procentaj al diabeticilor sufera de parodontopatie. In multe cazuri, inflamatia cronica a gingiei si slabirea progresiv crescanda a dintilor este primul semn al diabetului. Corelatia între aceste doua fenomene este demonstrata cel mai bine prin faptul ca dantura corect tratata a diabeticilor, cat si mentinerea starii de igiena corecta a cavitatii bucale, fac ca starea de sanatate a acestui segment sa se amelioreze vazand cu ochii.
Afectarea gingiei apare însa nu numai la acesti bolnavi, ci si la suferinzii de boli metabolice, în cazuri de tulburari ale functiilor glandelor cu secretie interna, de carente vitaminice etc.
Pe langa acesti factori cauzatori descrisi, si legati deci, actioneaza factorii locali. Datorita lipsei de igiena, sau a unei igiene defectuoase, bacteriile se dezvolta si adera la suprafata dintilor, formand placa dentara. Gingia raspunde prin inflamatie. Cu timpul, placa se mareste, se calcifica, aparand tartrul dentar — piatra de dinti. Aceasta formeaza blocuri mari, patrunzand uneori sub gingie, alteori situandu-se doar pe dinti. Se coloreaza diferit datorita fumatului, a consumului de alimente care îi confera anumite nuante, a diferitilor pigmenti etc.
Cauzelor descrise anterior li se adauga si lucrarile dentare incorecte: plombe (obturatii) mai înalte sau care sunt inserate în afara dintilor iritand gingia (papila interdentara) — asa-zise plombe în balcon. Identic actioneaza si contactul cu substante chimice, iritative (noxe profesionale), obiceiuri vicioase (muscarea buzelor, scrasnirea dintilor — bruxismul) si altele. Iata de ce toate cele descrise trebuie descoperite din timp. Interventia tardiva nu poate fi decat actul final al unei drame, iar actul final este egal cu extractia dentara.
Asigurarea echilibrului biologic al patului dentar si reparatia, adaptata la varsta bolnavului, sunt în exclusivitate în sarcina medicului.
Pe scurt, se procedeaza pe baza urmatoarelor principii: eliminarea inflamatiei gingiei si a pungilor, restabilirea arcadelor dentare prin fixarea dintilor si înlocuirea dintilor lipsa, educatia sanitara privind igiena bucala, toate asociate cu controale periodice.
Dificila munca de înlaturare a tartrului dentar trebuie facuta cu grija si rabdare, fiind repetata la diferite intervale. Prin aceasta, atrofia gingiei poate fi încetinita, în multe cazuri chiar prevenita.
Pentru profilaxia parodontozei, atentia trebuie îndreptata în principal spre sangerarile gingivale, care se manifesta destul de frecvent la adolescenti. La indivizii predispusi la inflamatia gingivala, pe langa igiena riguroasa a dintilor si a gurii, un efect favorabil îl are si masajul gingival. Este importanta igiena bucala chiar daca gingia sangereaza.
Medicul curant intampina multe dificultati în lupta contra fumatului— la fel ca si contra alcoolului — factori cu efecte deosebit de nefavorabile asupra starii de sanatate a gingiei.
Alimentatia rationala si tratamentul bolilor de sistem au un rol mai mare în prevenirea parodontozei decat în vindecarea ei. Tocmai din acest motiv trebuie sa ne adresam cu încredere medicului stomatolog, chiar si cu suferinte minore, aparent neansemnate, deoarece numai asa ne poate ajuta la timp. In acest fel, dintii vor fi pastrati timp îndelungat, ceea ce înseamna un rezultat deosebit atat sub aspect estetic, cît si al sanatatii în general.
La majoritatea femeilor gravide, gingia se inflameaza si sangereaza usor la orice atingere, începand chiar din luna a doua de sarcina. Acest fenomen dureaza pana la sfarsitul sarcinii, uneori continuand si în perioada de alaptare. Apa cu care îsi clatesc gura se coloreaza în roz, ceea ce, este drept, le sperie pe gravide, dar nu îndeajuns ca sa le determine sa se adreseze medicului. Se spala mai rar si mai superficial. In pungile care înconjoara gatul dintelui se formeaza depuneri, iar bacteriile trec neantarziat la atac asupra smaltului dentar si asupra elementelor parodontale. Acest cerc vicios se încheie cu o conceptie gresita, întalnita si în zilele noastre: îngrijirea dintilor femeii gravide ar fi daunatoare mamei si fatala fatului. Dupa o superstitie sarbeasca, dintele unei gravide nu poate fi extras, caci fatul ar muri în aceeasi zi. Exista si o superstitie moseasca, dupa care durerile de dinti în timpul sarcinii indica nasterea unui baiat. Altii sustin ca fiecare copil duce la pierderea unuia sau mai multor dinti. Ca urmare a acestor credinte gresite, se amana interventiile asupra dintilor si a parodontiului pana tarziu, dupa nastere.
Orice viitoare mama, în interesul ei si al copilului, trebuie sa se prezinte la consultul medical stomatologic din proprie initiativa si la cea mai mica suferinta la nivelul cavitatii bucale. Noile dispozitii cer ca în perioada graviditatii cabinetele stomatologice sa includa în activitatea lor si dispensarizarea gravidelor. Trebuie stiut ca în timpul sarcinii se pot efectua interventii stomatologice.
Paradontoza nu trebuie privita ca o boala a gingiilor, ci ca o îmbolnavire în cadrul segmentului bucal, în care toate elementele componente se interconditioneaza permanent între ele, cat si în cadrul întregului organism. Pentru acest considerent, activitatea medicala asupra acestei îmbolnaviri este din ce în ce mai aprofundata. Este bine sa se stie ca refacerea în întregime a arhitecturii acestor elemente nu se mai poate efectua cu ajutorul procedeelor de tratament. Esentiala este prevenirea îmbolnavirii, care se realizeaza prin respectarea normelor de igiena locala si generala sub toate aspectele.
Tratament: Tratamentul paradontozei, foarte complex, depinde de stadiul bolii la care se intervine, se face numai de catre specialisti stomatologi si numai in cabinete stomatologice.
|
|
