|
Acasa » DIVERSE » POLIARTRITA CRONICA EVOLUTIVA, TRATAMENT, PENICILAMINA
POLIARTRITA CRONICA EVOLUTIVA, TRATAMENT, PENICILAMINA
Poliartrita cronica evolutiva, tratament
Reconsiderarea actuala a Penicilaminei — eficienta sa fiind apreciata ca foarte buna iar efectele secundare, supradimensionate în trecut, azi admise ca acceptabile — fac din acest preparat un medicament important, în tratamentul de baza al poliartritei cronice evolutive, obtinuta prin hidroliza acida a Penicilinei, chimic fiind o dimetilcisteina, a fost eronat numita Penicilamina; de aceea exista parerea — nefondata — ca alergia la Penicilina ar fi o contraindicatie pentru utilizarea sa. In realitate cele doua structuri sunt foarte diferite. Forma izomerica activa este doar cea dextrogira [DPA]. Cariera sa a început odata cu constatarea usurintei cu care aceasta se combina cu cationii bivalenti, îndeosebi cuprul, caruia îi mareste eliminarea din organism. De aici a rezultat prima sa folosire în boala Wilson (degenerescenta hepato-lenticulara), afectiune ereditara a metabolismului cupric. DPA a schimbat radical destinul acestor bolnavi.
Intrucat alcatuieste un complex cu cisteina (penicilaminocisteina), se mai administreaza în cistinurie, o alta afectiune metabolica. La fel de bine dizolva calculii renali de cisteina.
Descoperirea proprietatii DPA de a disocia macroglobulinele umane l-a determinat pe Jaffe sa o încerce în poliartrita cronica evolutiva, în care factorul reumatoid este o macroglobulina. Lipsit in sine de toxicitate, acest factor, decelabil prin reactiile Waaler-Rose si Latex, ramane un indicator fidel al modificarilor suferite de grupa globulinelor în aceasta boala.
Rezultatele initiale au fost contradictorii, cercetarile clinice întrerupandu-se din cauza efectelor secundare. De fapt acestea se datorau dozajului prea mare si ritmului prea grabit. Reluarea cercetarilor a reabilitat-o. Controlul manifestarilor clinice—starea generala, durerea, redoarea matinala, forta de prindere, indicele articular, functionalitatea, hemoglobina, VSH, factorul reumatoid — s-au ameliorat semnificativ, rezultate apreciate statistic. Reactiile nedorite — pierderea gustului, eruptiile cutanate, trombopenia, proteinuria — au fost evitate prin administrarea de doze mici, crescande. Rezultate asemanatoare s-au obtinut în poliartrita juvenila.
Experienta clinica a stabilit conduita posologiei; ea va trebui individualizata cautand doza maxima activa dar cu toxicitate minima. Deoarece efectele terapeutice ale DPA se instaleaza dupa o perioada de latenta de 3—6 luni, iar reactiile secundare apar de asemenea tardiv, vom începe tratamentul cu doze mici, crescand cate putin pentru a-l putea întrerupe la timp sau a-l creste daca nu survin fenomene toxice. Se începe administrarea cu 150 mg/zi, pe durata a doua saptamani, se creste la 2 x 150 mg/zi în saptamanile 3—4 si se ajunge la 3 X 150 mg/zi în saptamanile 5—8. In cazul ca ameliorarea clinica sau biologica intarzie, administram 200 — 300 mg/zi in saptamanile 9—12. Resorbtia fiind maxima la 1 1/2 ora dupa masa, medicamentul se va lua cu apa, intre mese sau seara la culcare. La 80% din bolnavii cu poliartrita cronica evolutiva rezultatul este favorabil iar la 20% DPA nu actioneaza sau produce neplaceri.
In poliartrita cronica juvenila, la copii sub 20 kg greutate se administreaza 150 mg/zi, marind treptat doza pana la 450 mg/zi. Intre 20 si 40 kg greutate, doza zilnica poate fi de 600 mg. Intrucît DPA nu este nici analgezic, nici antiinflamator, eficacitatea sa fiind tardiva dar de durata, ca urmare a unor transformari favorabile în mecanismul patogen al bolii, se va prescrie în acest interval un antiinflamator nesteroidian ca: Brufen, Indometacin, Voltaren dar nu Fenilbutazona sau derivate (Ketazon, Rheopirin, Tomanol, Perclusone) pentru a evita un cumul de toxicitate.
Majoritatea efectelor secundare dispar spontan continuand tratamentul sau dupa întreruperea lui temporara. La doza de întretinere de 500 mg/zi survin la 30% efecte nedorite: tulburari ale gustului, eruptii cutanate, proteinurie, trombopenie, leucopenie, greturi, care impun sistarea administrarii doar în 15% din cazuri.
Tratamentul cu DPA îl obliga pe medic sa coopereze cu pacientul, deci sa-l avertizeze asupra reactiilor adverse si sa-l învete sa se autocontroleze. In primele doua luni se vor analiza saptamanal: urina, numarul de leucocite si trombocite. In a treia luna analizele se raresc, intervalul dintre ele fiind de doua saptamani. Tratamentul va fi oprit daca albuminuria depaseste 2 g/ 24 ore, hematuria este permanenta, numarul leucocitelor scade sub 2 500/mm3, apar neutropenie sub 1 500/ mm3 si trombocitopenie sub 100 000/mm3.
Cura de DPA poale fi instituita imedial dupa crizoterapie ineficienta. In general, ambele preparate devin active dupa mai multe saptamani, dar calitatea si numarul ameliorarilor sunt superioare la DPA. Acest preparat modifica în bine prognosticul bolii. Controlul radiologic repetat constata disparitia eroziunilor osoase la nivelul articulatiilor. Dar efectele secundare dupa DPA sunt mai frecvente decat dupa terapia cu aur, desi benigne si curabile. Astazi se considera ca DPA constituie tratamentul cel mai eficace al poliartritei reumatoide evolutive cu evolutie rapid progresiva, care nu a beneficiat de medicatie antiinflamatorie. Mecanismul actiunii sale este selectiv asupra imunoglobulinelor patogene: reduce IgG si IgM odata cu scaderea factorului reumatoid si a complexelor solubile imunocirculante responsabile, prin depozitarea lor în sinoviala, de tabloul clinic al poliartritei reumatoide evolutive.
Alte indicatii: s-au obtinut rezultate contradictorii în spondilita ankilopoietica, poliartrita cu psoriazis, in care se prefera sarurile de aur, sclerodermie, afectiuni nereumatismale — hepatita cronica agresiva, fibrozele pulmonare, scleroza în placi (la începutul si sfarsitul unui puseu evolutiv).
Dupa introducerea în medicatia anfiinflamatorie a unui imunostimulant (Levamisol), caruia i se reproseaza unele leucopenii, este acum randul sa se încerce un psihoenergizant; Piritinol sau Pirithioxina, derivat al Vitaminei B, (Encephabol, Enerbol). Ameliorarile clinice, în primul rand articulare, normalizarea VSH, negativarea factorului reumatoid si efectele sale secundare minore (jena epigastrica, foarte rareori eruptii cutanate) îndreptatesc multe sperante în legatura cu administrarea acestui preparat in terapia poliartritei cronice evolutive.
|
|
