|
Acasa » DIVERSE » STERILITATEA, STERILITATE LA FEMEI SI BARBATI, INFORMATII
STERILITATEA, STERILITATE LA FEMEI SI BARBATI, INFORMATII
Sterilitatea endocrina, sterilitate la femei si barbati
- Un cuplu marital trebuie sa fie considerat steril daca nu a survenit o sarcina dupa un an de viata sexuala regulata, fara precautii contraceptive. In acest cadru, sterilitatea este o problema sociala, cu implicatii demografice. In acelasi timp, ea induce suferinte psihice ti prejudicii morale cuplului interesat. Cuplurile pot fi infertile, fie prin incapacitati de fecundatie ("Impotenta concipiendi") adica sterilitatea proprju-zisa, fie printr-o incapacitate de 3 mentine oul fecundat ("impotenta gestandi"), situatie desemnata cu termenul de infertilitate.
- In tarile anglo-saxone sa accepta în general termenul de "Infertilitate conjugala", pentru a desemna ambele situatii (sterilitatea si infertilitatea) motivat de ratiuni psihologice. Se evita termenul de "sterilitate" cu influenta negativa asupra cuplului conjugal. Scoala româneasca de medicina si multe alte scoli europene folosesc termenul de "sterilitate" pentru cuplurile cari nu pot fecunda si "Infertilitate" pentru sarcinile ce nu pot fi mentinute (avorturi repetate, nasteri premature cu feti neviabili, nasteri de foti morti).
- In genere, se apreciaza ca aproximativ 10-15% dintre cuplurile maritale sunt sterile. Sterilitatea este un simptom ce poate fi cauzat de numerosi factori etiologici. Uneori se asociaza doi sau mai multi factori. Cuplu reprezinta o unitate biologica, iar contributia celor doi parteneri în producerea unei eventuale sterilitati conjugale este aproximativ egala. Fertilitatea unui cuplu este suma fertilitatii celor doi parteneri. Subfertilitatea unuia poate fi compensata de hiperfertilitatea celuilalt. Cand ambii parteneri sunt subfertili, sansele obtinerii unei sarcini sunt reduse. Fertilitatea este maxima între 15—25 ani, scade la jumatate la 30 de ani si la 1/3 sau chiar 1/6 la varsta de 35 de ani. Din date statistice se noteaza ca prima sarcina dupa casatorie apare la 15% din cupluri în primul an, la 50% în al doilea, la 12% în al treilea an, ulterior sansele de a avea o sarcina în mod spontan scazand la 6%. Un mare specialist francez în domeniu, publica date mai optimiste: la cuplurile normale, care au raporturi sexuale de 2—3 ori pe saptamana, sansele de fecundare sunt de 20% în prima luna, 50% în primele 6 luni si 90% în primul an. Dupa 2 ani sansele scad sub 10%. Azi se estimeaza ca circa 30—45% dintre sterilitati sunt de cauza masculina, 40—50% de cauza feminina, iar restul cu contributie din partea ambilor parteneri subfertili. Sterilitatea feminina poate fi fiziologica, voluntara sl patologica.
- Sterilitatea fiziologica este periodica si cuprinde fazele proliferativa, secretorie si menstruala ale ciclului menstrual. Sterilitatea voluntara apare ca urmare a folosirii diferitelor metode anticonceptionale. Sterilitatea patologica esta determinata de diferiti factori care împiedica derularea normala a procesului de reproducere. In general, se disting doua mari categorii de cauze: cele genitale (cervico-vaginala, uterina, tubara) si cele endocrine. Acestea din urma reprezinta aproximativ 20—40% dintre cauzele sterilitatii feminine si ele sunt de resortul endocrinologului.
- Sterilitatea masculina poate fi voluntara (prin folosirea metodelor contraceptive) sau patologica (impotenta, anomalii anatomice ale organelor genitale, congenitale sau castigate, dereglari endocrino-metabolice generale sau perturbari ale axului hipotalamo-hipofizogonadic).
- Investigarea unui cuplu steril trebuie sa fie sistematica, dupa un plan bine întocmit. E bine ca explorarile sa fie facute separat pentru fiecare din cei doi parteneri. La terminarea acestora concluziile vor fi discutate cu ambii soti si se va propune un plan de tratament. De asemenea, este util sa se precizeze da la început ca explorarea unui cuplu steril constituie o actiune deosebit de complexa, care cere din partea medicului (sau a echipei de medici) cunostinte, multa fermitate si rigurozitate stiintifica, iar din partea pacientilor rabdare si sinceritate. Numai credinta într-o reusita — posibila — poate face ca actiunea începuta sa fie dusa la sfarsit. Bucuria unei sarcini, a maternitatii si paternitatii, vor fi rasplata eforturilor si încrederii.
- Planul de examen al femeii sterile cuprinde o anamneza detaliata privind diversele boli anterioare, generale sau ale sferei genitale si un examen medical amanuntit. Ochiul unui specialist endocrinolog poate sesiza la simplu examen clinic starea gonadostatului, a functiei tiroidiene, suprarenale, orientand înca de la început explorarile în cazul etiologiei endocrine. Bine inteles, ca explorarile ulterioare vor preciza locul dereglarii. Printre acestea, cele mai utile sunt determinarea gonadotropilor, teste de stimulare cu gonadoliberine (hormon hipotalamic ce guverneaza functia hipofizara pe linie gonadotropa), dozarea prolactinei, a hormonilor tiroidieni sl a tireotropului etc. Planul de examen al barbatului steril este aproximativ identic. Anamneza nu va omite unele posibile influente exogene care pot afecta fertilitatea: alcoolul, tutunul, caldura, iradierile, tratamente cu antimitotice, tipul de îmbracaminte (a se evita prostul obicei dea purta slip, care poate duce la o scadere a calitatilor spermei). Examenele paraclinice sunt aproximativ aceleasi ca si pentru femei.- Specific este însa examenul spermei, care trebuie repetat de 2—3 ori.
-Numai specialistul competent poate recomanda ce tip de examen trebuie facut. Incompetenta duce la exagerari, la pierdere de timp sl la cheltuieli inutile.
- O enumerare succinta a cauzelor endocrine de sterilitate este necesara. Unele afecteaza direct gonadostatul. Acestea pot fi centrale, hipotalamo-hipofizare (hipogonadisme hipogonado-tropefunctionale: incluse de pierderi în greutate, exercitiu fizic intens, stres, insuficiente organice de cauze vasculare, infectioase, traumatice, tumorale), periferice, afectand ovarul (ovar disgenetic, ovar polichistic). Altele induc perturbari generale, cu afectarea secundara a gonadostatului. Este cazul disfunctiilor tiroidiene si corticosuprarenale, al obezitatii, diabetului zaharat etc.
- Hipogonadismul hipogonadotropic indus de pierdere în greutate este foarte frecvent. Pierderea în greutate poate fi consecinta unei tulburari nervoase (anorexii) (cam 1% dintre fetele între 16—18 ani) sau a altor cauze (asa-numita pierdere simpla în greutate, cu frecventa mai mare ca precedenta, dar dificil de estimat). De obicei, la aceste femei se gaseste în antecedente un conflict psihic familial bine mascat, dereglarea hipotalamica fiind secundara unor influente corticale indirecte. Tratamentul sterilitatii în aceste cazuri se face prin recastig ponderal (supraalimentatie, psihoterapie) si/sau inducerea ovulatiei prin administrarea pulsatila de hormon hipotalamo-regulator al gonadotropilor (gonadoliberina). Hipogonadismul indus de exercitiu intens (sportive de performanta, balerine etc.) se trateaza, de asemenea, prin recastig ponderal, eventual încetarea eforturilor fizice, sau eventual inducerea ovulatiei fie cu Clomifen, fie cu gonadotropi. Hipogonadismul de stres reprezinta cam 3% dintre amenoreele secundare. Psihoterapia si/sau administrarea de gonadoliberine vor restabili ovulatia.
- Hipogonadismele hipogonadotrope lezionale au o frecventa mai rara. Leziunea poate afecta hipotalamusul sau hipofiza. In ultima situatie, o ovulatie mai este posibila numai prin administrarea secventiala de gonadotropi (substante care stimuleaza dezvoltarea glandelor sexuale). Exista mai multe scheme de administrare a gonadotropilor. Toate cer o atenta supraveghere medicala a bolnavei. Ovulatiile se obtin în peste 90% din cazuri, iar sarcinile se realizeaza în 50—70% din situatii. Cam 1/3 dintre aceste sarcini se termina, din pacate, prin avort sau nastere prematura. De multe ori (cam 25%) apar sarcini multiple, situatie datorata ovulatiilor multiple pe carele poate induce tratamentul. Inducerea ovulatiei se poate face în caz de sistem hipotalamohipofizar functional cu un agent nesteroid activ pe cale bucala, Clomifenul (Clostilbegyt), un estrogen slab. Avantajele preparatului sunt legate de costul sau mai redus si usurinta administrarii. Si aici se noteaza ovulatii multiple, cu nasteri multiple cam în 7—10% din cazuri. Gonadoliberinele, descrise înca din 1964 si izolate în 1971, au fost folosite pentru inducerea ovulatiei în anul 1971. In prezent exista preparate sintetice, extrem de active. Utilizarea lor a revolutionat domeniul de care ne ocupam.
- Hiperprolactinemia este cea mai frecventa dereglare hipofizara întalnita în practica clinica. Se întalneste cam la 13—23% dintre femeile amenoreice. Poate fi cauzata de o tumora a hipofizei sau este consecinta administrarii unor medicamente, în special, din grupa psihotropelor. In primul caz ovulatia va fi restabilita prin extirparea adenomului sau blocarea secretiei sale cu bromocriptina. In cazul hiperprolactinemiilor iatrogene se impune întreruperea medicamentelor în cauza. Cunoasterea patologiei prolactinice si folosirea bromocriptinei, un alcaloid obtinut din secara cornuta, au facut fericite multe cupluri anterior sterile.
- Dereglarea functiei suprarenale poate induce sterilitate. Situatia mai frecventa se întalneste în dereglarea sintezei normale a steroizilor corticosuprarenali, înnascuta sau dobandita. Un diagnostic corect si un tratament cortizonic simplu sunt salutare. Acelasi lucru se observa si în derelgarea, mult mai frecventa, a functiei tiroidiene. Atat hiperfunctia, cat si hipofunctia perturba functia normala ovariana. Evoluarea functiei tiroidiene si corectarea acesteia în cazul constatarii unei anomalii se impune a orice cuplu steril.
- Obezitatea, surplusul ponderal; reprezinta una din cauzele majore ale anovulatiei cronice. Inca în urma cu 30 de ani se nota faptul ca incidenta obezitatii la femeile amenoreice este de 4—5 ori mai mare decat la cele cu cicluri regulate. Excesul ponderal induce o crestere a androgenilor, a hormonului hipofizar luteinizant (LH), o reducere a legarii cu proteinele de transport. Reducerea simpla în greutate reprezinta, de obicei, mijlocul de restaurare a ciclurilor ovulatorii, restaureaza echilibrul hormonal si sarcinile devin posibile. In mare, aceleasi cauze deja enumerate, pot perturba si fertilitatea barbatului. Sterilitatea masculina de cauza endocrina poate fi hipotalamo-hipofizara sau gonadala. Prognosticul este rezervat în cele de cauza testiculara.
- Formele hipotalamo-hipofizare beneficiaza de tratament cu gonadotropi, Clomifen si gonadoliberina. Hiperprolactinemia pune aceleasi probleme si beneficiaza de acelasi tratament ca si la sexul feminin. Identice sunt si problemele puse de bolile tiroidiene sau suprarenale.
vizite: 144
|
|
