|
Acasa » DIVERSE » STRONGYLOIDES STERCORALIS, STRONGILOIDOZA, TRATAMENT
STRONGYLOIDES STERCORALIS, STRONGILOIDOZA, TRATAMENT
Strongyloides stercoralis - Strongiloidoza
Daca ascaridul este nematodul cel mai mare care paraziteaza în intestinul omului, Strongyloides stercoralis este cel mai mic.
Morfobiologie.
Femela acestui parazit nu depaseste în lungime 2 mm si în grosime 50-70 microni. Ea traieste ca parazita în prima portiune a intestinului subtire, îngropata în mucoasa intestinala. Da nastere la oua care masoara 50-58 microni pe 30-34 microni. Ouale au o forma ovoidala, coaja foarte subtire si sunt deja embrionate în momentul depunerii. Ele eclozeaza aproape imediat. Larvele eliberate masoara circa 250 microni si sunt foarte vioaie. Aceste larve vor fi evacuate în mediul extern odata cu materiile fecale.
Ajunse pe sol,larvele continua sa creasca, napartese si se transforma în adulti: masculi si femele care pot duce o viata libera la suprafata solului. Iata dar un fapt nou. O specie de nematod care are o dubla generatie adulta, O generatie adulta parazita în intestin si o alta libera pe sol.
Aceasta generatie adulta libera va da nastere la randul ei, la oua din care vor iesi larve, care se vor transforma din nou în adulti liberi. Ouale generatiei libere masoara 70 pe 45 microni. Pe sol pot urma mai multe asemenea generatii libere. La un moment dat, însa, din motive neprecizate, viata libera înceteaza. Larvele libere care ies din oua naparlesc si se transforma în alte larve, care sunt infestante. Acestea se vor introduce prin piele, în mod activ, în organismul uman. Dupa ce au strabatut pielea, ele intra în circulatie, ajung odata cu sangele la plamani si de aici — urmand aceeasi cale pe care am aratat-o la ciclul perienteric al ascaridului - urmeaza drumul: alveola pulmonara, bronhiola, bronhie, trahee, laringe, faringe, esofag, stomac si intestin. Ajunse în intestin, larvele se vor transforma în adulti femele. Acestea se introduc de îndata în grosimea mucoasei intestinale si reancep viata parazita la care viermele s-a reantors.
Nu toti autorii sunt de acord ca ar exista în intestin si masculi proveniti din aceste larve invadatoare. Unii autori sunt de parere ca nu vor iesi din aceste larve decat femele, care ar fi partenogenetice, adica ar putea sa produca oua fertile fara sa fi fost fecundate de masculi.
Femela parazita depune oua si evolutia se continua. Acest fel de evoiutie a parazitului Strongyloides stercoralis poarta numele de "evolutie indirecta", adica trecand prin una sau mai multe generatii libere.
Exista în viata acestui parazit si o alta modalitate de evolutie, numita "directa". In acest caz, larvele eliminate cu materiile fecale naparlesc pe sol si se transforma în alte larve, care sunt infestante si care, în loc de a mai zabovi pe sol, se introduc de îndata — prin strabaterea pielii - la o alta gazda umana si încheie astfel ciclul evolutiv.
Revenind la problema existentei sau neexistentei masculului în viata parazitara a helmintului, unii autori cred ca în cazurile în care evolutia a fost indirecta si în care masculii au existat în viata libera din mediul exterior, ei nu mai exista în faza parazitara si deci femela parazita e partenogenetica. In cazul evolutiei directe, în care pe sol nu exista decat larve (întai neinfestante, apoi infestante), si larvele infestante se introduc de îndata în organismul uman pentru a se transforma acolo în adulti, apar în intestin si masculi, pe langa femele. Totusi acestia nu vor ramane în viata parazita întrucat mor îndata dupa fecundarea femelelor si sunt eliminati.
O complicatie grava a strongiloidozei o constituie fenomenul autoinfestatiei endogene. Iata despre ce este vorba: Unele larve, dintre acele iesite din oua în intestin, si care ar fi trebuit sa se elimine ca atare la exterior, naparlesc chiar în interiorul cavitatii intestinale si se transforma acolo în larve infestante. Ele vor strabate peretele intestinal, vor intra în circulatia limfatica si sanguina si vor ajunge la cord. Prin mica circulatie trec în plamani, de unde - luand drumul ciclului perienteric -se reantorc în intestin si devin aici noi adulti. Se întelege ca aceasta autoinfestare înmulteste numarul viermilor paraziti si intensifica strongiloidoza. Ea duce la o hiperinvazie, care poate sa aiba cele mai grave consecinte pentru pacient.
Rolul patogen.
Este în functie de numarul viermilor. Bolnavul poate manifesta fenomene patologice cutanate la locurile de patrundere a larvelor în piele. Cand numarul larvelor este mare, sensibilizarea locala, la care se adauga si o invazie microbiana, poate duce la o urticarie impetiginizata.
Trecerea larvelor prin plaman provoaca fenomene congestive. Se citeaza si cazuri de reactivare a unei tberculoze latente.
Formele adulte, cantonate în grosimea mucoasei intestinale, exercita un important rol bacterifer si mai ales toxic a carui prima consecinta este anemia. Bolnavul prezinta eozinofilie foarte ridicata. Sfera nervoasa este cu deosebire atinsa de toxinele parazitare: bolnavul se plange de iritabilitate, insomnie si mai cu seama de o stare de depresiune nervoasa, care poate îmbraca aspectul unei neurastenii; unii manifesta chiar tendinta la sinucidere. Digestia este si ea alterata; se produc diaree, maldigestie si malnutritie, care, la randul lor, duc la o anemie importanta.
Bolnavul intra într-un adevarat cerc vicios: cu cat rezistenta sa scade, ca o consecinta a toxinelor parazitare, cu atat va fi mai crescuta autoinfestatia endogena care duce la hiperinvazie si deci la o si mai importanta agravare a bolii. Boala netratata e adeseori mortala.
Larva migrans cutanata, este o foarte curioasa complicatie cutanata a strongiloidozei. Consta din aparitia unor dare inflamatorii care se deplaseaza cu o remarcabila viteza. Ele sunt datorate circulatiei în grosimea pielii sau mai degraba sub piele a unora dintre larvele care, din cauze neprecizate, nu mai pot sa duca la capat ciclul perienteric, ci ratacesc prin organismul gazdei constituind o strongiloidoza larvara "paraintestinala". In aceasta ratacire, unele larve se simt atrase de piele si provoaca complicatia foarte spectaculara de "larva migrans cutanata".
Diagnosticul în strongiloidoza se pune prin gasirea în materiile fecale a larvelor parazitului. Paul Dancescu foloseste pentru scoaterea lor în evidenta cutii rotunde de plastic cu diametrul de 5 cm si înaltimea de 2 cm (din acelea care sunt folosite în farmacii pentru unele drajeuri si comprimate). Materiile fecale sunt amestecate cu apa si carbune pana ce capata consistenta unei paste moi. Aceasta pasta e introdusa în cutia de plastic sub forma unei movilite al carei varf trebuie sa depaseasca putin înaltimea cutiei, asa fel ca atunci cand se pune capacul, varful movilitei sa fie strivit de capac. O parte din apa care se gaseste în materiile fecale se condenseaza pe fata interioara a capacului în niste mici picaturi. Larvele care eventual se gasesc în materiile fecale poseda tactismul (tendinta) de a se urca si de a se îndrepta spre locuri cat mai umede. De aceea ele se urca pana la capac si acolo se aduna în picaturile mici de apa. Le putem vedea cu multa usurinta, miscandu-se foarte vioi, atunci cand punem cutia sub o lupa binoculara si iluminam capacul.
Tratamentul.
Cel mai indicat medicament în tratamentul strongiloidozei este Tiabendazolul. Ciclul de administrare dureaza 2—3 zile, dar trebuie adesea repetate mai multe asemenea cicluri.
Profilaxia consta în evitarea infestatiei; vom lua deci în consideratie faptul ca larvele infestante se gasesc libere la suprafata solului. Trebuie asadar evitat contactul pielii cu solul, deci trebuie evitat mersul cu picioarele goale pe sol. De asemenea trebuie evitat contactul mainilor cu pamantul pe care se pot gasi larve. Caramidarii si sobarii sunt cei mai expusi la contractarea acestei parazitoze.
|
|
