|
Acasa » DIVERSE » SURMENAJ, OBOSEALA, STRES, MANIFESTARI
SURMENAJ, OBOSEALA, STRES, MANIFESTARI
Surmenaj, oboseala, stres
Oboseala si surmenajul sunt doi termeni care adesea se confunda. Desigur, ambele stari au aceeasi origine — depasirea masurii de efort fizic sau intelectual —, dar evolutia si efectele lor asupra organismului difera foarte mult.
Oboseala este consecinta fiziologica a depunerii unor eforturi intense, de durata. Manifestable ei sint subiective (senzatia de oboseala), obiective (diminuarea randamentului) si organice (aparitia unor semne fiziologice care evidentiaza starea de oboseala).
La Congresul international pentru studiul oboselii tinut la Paris in 1966, la care au participat in jur de 800 medici, se arata ca "In lumea de azi se traieste mai mult, insa oamenii sunt din ce in ce mai obositi".
Intr-adevar, orice munca, chiar si cea facuta cu placere, conduce dupa un interval de timp, mai lung sau mai scurt, la oboseala. Senzatia de oboseala este asemenea senzatiilor de foame, de sete, un semnal de alarma. Ea avertizeaza asupra pericolului la care este supus organismul in cazul ca nu i se acorda atentie si nu se iau masurile necesare pentru inlaturarea acestei stari. La omul obosit atentia nu se mai poate concentra, el face din ce in ce mai multe greseli in activitatea pe care o desfasoara, puterea de munca ii scade si apar durerile de cap.
In urma unui repaus suficient, a odihnei sau a somnului, toate simptomele inceteaza si subiectul isi poate relua activitatea, fara sa-si pericliteze sanatatea. Asadar, orice munca expune la oboseala. Cand starea de oboseala ramane irntre limite normale, nu exista insa nici un pericol. Ea stimuleaza organismul si confera individului un sentiment de utilitate. Omul se simte obosit, dar este multumit de rezultatul muncii pe care a depus-o. Problema nu este deci de a suprima efortul, ci de a-l doza. Procesul muncii influenteaza favorabil starea psihica a omului, ii procura multumire si chiar bucurii.
Adesea se fac comparatii gresite intre masina si organismul uman. Dupa cum se stie, masina se uzeaza pe masura ce creste timpul ei de functionare. Munca nu conduce insa la uzura organismului uman, ea constituie un stimulent al vitalitatii, ii intretine omului sanatatea. Dimpotriva, inactivitatea imbatrineste organismul. Sunt cunoscute numeroase cazuri cand chiar si o inactivitate scurta are un efect negativ asupra organismului. Nu mai vorbim de inactivitatea mai indelungata care duce la o scadere insemnata a proceselor vitale si la atrofierea muschilor. Preocuparile, proiectele, planurile, munca genereaza o dorinta nestapinita de viata. Si merita sa fie semnalat aici faptul ca nu numai munca fizica, dar si cea intelectuala favorizeaza o buna stare de sanatate. De exemplu, o activitate cerebrala intensa si neantrerupta, continuata de-a lungul intregii vieti, nu oboseste sistemul nervos, ci, dimpotriva, il intareste, ii pastreaza prospetimea si puterea creatoare.
Surmenajul este consecinta unei activitati al carei ritm este exagerat si prelungit, fara momente de destindere, fara recuperarea fortelor. In cazul surmenajului, resursele fiziologice individuale sunt depasite si se trece in domeniul patologicului. Aspectele surmenajului sunt foarte diferite. Ele depind, in general, de activitatea desfasurata de subiect. Se disting surmenajul muscular, surmenajul senzorial (mai ales vizual), surmenajul intelectual etc.
Sindromul de epuizare constituie o afectiune cu evolutie progresiva. La inceput subiectul este instabil, are dificultati in procesul muncii, incepe sa se indoiasca din ce in ce mai mult de posibilitatile sale si prezinta o oboseala generala, resimtita indeosebi dimineata la sculare. Iritabilitatea face ca individul sa devina nervos, dificil, mereu grabit si uneori irascibil. El are o stare de oboseala continua, nu poate sesiza repede semnificatia unui text mai abstract, nu retine informatiile complexe, nu se poate concentra pentru o durata mai indelungata si se eschiveaza de la efort. Constatarea acestei situatii genereaza, uneori, impresia unei reduceri accentuate a capacitatii de munca si sentimentul ca recuperarea este imposibila. Bolnavul pierde progresiv increderea in sine din cauza sentimentului de incapacitate de care este stapanit. El nu mai are incredere in fortele proprii, se teme sa mai ia decizii si traieste intr-o totala nesiguranta. In acelasi timp, subiectul pierde increderea in colegii sai, se teme ca decaderea resimtita de el sa nu fie constatata si de altii si exploatata.
Oboseala generala se resimte mai ales dimineata, la sculare. Ca urmare are loc o incetinire a ritmului de munca si de aici impresia ca volumul de lucru este tot mai mare, fapt ce suscita o stare obsesiva ce conduce la accentuarea surmenajului.
Aparenta exterioara a individului ramane neschimbata. Subiectul se plange apoi de alte tulburari : insomnie, neliniste, tremuraturi, sentiment general de ingrijorare.
De mentionat ca in aceasta perioada sunt suficiente cateva saptamini de repaus si o mai buna organizare a muncii pentru a readuce bolnavul la conditii normale de viata.
Daca modul de a munci nu este ameliorat, iar odihna este neglijata se instaleaza faza a doua, cand alaturi de simptomele precedente, care persista si se agraveaza, apar noi semne de oboseala mintala, prin dezinteres pentru orice.
Cu toate acestea, la examenul medical, se constata ca inteligenta bolnavului este intacta. Memoria pare scazuta si subiectul se plange de acest fapt, dar el este capabil sa deruleze filmul vietii sale cu lux de amanunte. Altfel spus, memoria sa nu este afectata decat pentru ce nu-i face placere sa-si reaminteasca; ea este normala atunci cand trebuie sa-si aminteasca intimplari in care este lezat amorul sau propriu. Uneori manifestarile sunt mai brutale, survin in mod violent si sunt urmate de diverse complicatii.
In aceste cazuri, somnul si chiar odihna nu mai pot reface capacitatea de munca. Bolnavul se plange de dureri de cap, ce nu mai pot fi inlaturate cu medicamente, memoria slabeste, interesul pentru munca dispare, somnul superficial este insotit de visuri chinuitoare. Apetitul scade si el pana la totala indiferenta fata de hrana. Dispare initiativa si se instaleaza plictiseala si melancolia.
Surmenajul slabeste rezistenta organismului, predispunand astfel la tot felul de boli. Oamenii surmenati se imbolnavesc mai usor, bolile evolueaza mai repede, cu complicatii.
Tratament surmenaj: In primul rand se schimba moddul de viata, prin alternanata dintre munca si relaxare, efectuarea unor activitati relaxante ca de exemplu drumetii in natura, la munte, plimbari in aer liber, respectarea orelor de somn. Cu bune rezultate sunt o serie de medicamente dintre care Ascolecitin forte tablete si lecitina in general sub orice forma, dar nu administrata dupa amiaza deoarece fiind un energizant nu veti putea dormi noaptea.
|
|
