|
Acasa » DIVERSE » TRIPTOFAN TRATAMENT, INDICATII, ADMINISTRARE
TRIPTOFAN TRATAMENT, INDICATII, ADMINISTRARE
Triptofanul in terapeutica
Un acid aminal esential, prezent în numeroase proteine ale organismului, mai bine remarcat de cand i sa descoperit calitatea de precursor al serotoninei, neurotransmitatorul de care depinde ritmul biologic somn-veghe si afectivitatea noastra. Se stie ca impulsurile electrice se transmit gratie unor reactii chimice foarte rapide în a caror desfasurare, neurotransmitatorilor le revine rolul principal. Crearea unor concentratii mai mari de 1-triptofan în sange creste cantitatea de serotonina sintetizata inducand somnul si avand actiune antidepresiva.
S-a constatat ca elementul "princeps" în producerea serotoninei este triptofanul; acesta nu poate fi sintetizat de organism, asa ca trebuie procurat din alimente. Dupa resorbtia sa pe cale digestiva, o parte mare se fixeaza de albumine, în timp ce partea ramasa libera trece bariera hemato-meningiana si ajunge la dispozitia creierului pentru biosinteza. Exista un raport direct proportional între nivelul sau seric si concentratia sa intracerebrala. Disparitia somnului se poate datora unor psihoze endogen-organice, dar cele mai frecvente cazuri sunt exogene, psiho-reactive. Insomnie de scurta durata acuza si persoanele normale; numai daca se prelungeste o vom considera patologica. In practica, notiunii de insomnie i se atribuie importanta disproportionata ca urmare a supraevaluarii fazelor de trezire si a subaprecierii celor de somn, generata din teama de a nu dormi suficient.
Persoanele varstnice îsi amintesc doar perioadele de trezire, omitand timpul cat au dormit. In starile reactive-conflictuale sunt eficace psihoterapia, fizioterapia, autoantrenamentul si relaxarea dar nici rolul medicatiei nu trebuie neglijat. Antihistaminicele (de exemplu, Romerganul, somniferul cosmonautilor) si neurolepticele derivate din fenotiazina prezinta — fata de somniferele propriu-zise — avantajul de a nu crea obisnuinta si de a nu necesita cresterea dozei.
Preparatele biologice raman cele mai fiziologice astfel 1-triptofanul, 1 g/zi, scurteaza timpul de adormire, prelungeste somnul si-l amelioreaza calitativ facandu-l odihnitor. Asa se explica traditia de odinioara a paharului cu lapte seara la culcare: aportul de triptofan. In acest timp traseul E.E.G. este perfect normal. Pentru somnul de noapte ajung doze mici dar pentru a-l produce ziua devin necesare doze mari. Fiind repede metabolizat, triptofanul este mai util în prima parte a noptii. Tinerii reactioneaza mai bine decat persoanele în varsta, iar barbatii mai bine decat femeile. Este excelent pentru cei care adorm mai greu, însa ajuta mai putin bolnavilor psihotici cu insomnie. Schema optima de administrare a 1-triptofanului timp îndelungat este ciclul saptamînal: 3 seri la rand cate 2 g, apoi 4 zile pauza.
Depresiunea nervoasa, supranumita "boala secolului" din cauza frecventei sale (3% din populatia globului, potrivit statisticilor O.M.S.), se prezinta sub una din formele: exogena, nevrotica, reactiva sau endogena, organica. Forma mai des întalnita în practica este depresiunea exogena, denumita "ascunsa" sau "mascata", deoarece acuzele depresive sunt estompate de o simptomatologie complexa ce simuleaza afectiuni organice. Iata-le în ordinea frecventei: tulburari de somn, trezire timpurie, constipatie, dificultati de respiratie, slabire, astenie, ameteli, inapetenta, mictiuni frecvente, libido scazut, tulburari cardiovasculare, tulburari sexuale, cefalee, greturi, parestezii.
Mecanismul implica un dezechilibru de natura biochimica la nivelul sinapselor neuronale între concentratia presinaptica de amine biogene si sensibilitatea receptorilor postsinaptici. In depresiunile reactive exista un deficit de amine biogene, inclusiv de serotonina, iar în cele endogene s-a depistat o sensibilitate scazuta a receptorilor neuronali la acestea. Formele reactive beneficiaza de masuri psihoterapeutice si de un aport sporit de amine biogene. In formele endogene trebuie administrata medicatia antidepresiva. Actiunea a 6 g triptofan este echivalenta cu aceea a 150 mg Imipramina (Antideprin, Toifanil). Ambele preparate au eficacitate apropiata dar triptofanul influenteaza mai bine capacitatea de munca, în timp ce Imipramina scade riscul de suicid. Pe loturi de bolnavi studiati comparativ, tratati zilnic cu 6 g triptofan + 60 mg vitamina B6, respectiv 130 mg Imipramina, rezultatele au fost similare: dupa patru saptamani, 65% ameliorari.
In cazul asocierii celor doua preparate se poate reduce la jumatate doza de triptofan. Daca odata cu triptofanul se asociaza nicotinamida, care îi întarzie descompunerea, se poate micsora doza zilnica de triptofan la 0,5—1,5 g. Este bine ca triptofanul sa se administreze fractionat în trei doze pe zi. In starile depresive de climacleriu se obtin rezultate excelente cu 3 g triptofan pe zi. Maladia Parkinson este consecinta modificarilor degenerative din nucleii bazali ai creierului cu deficit de amine biogene, în principal de Dopamina, mai putin de serotonina si noradrenalina. Levodopa amelioreaza în scurt timp tabloul clinic, îndeosebi rigiditatea si akinezia, dar deseori survin tulburari psihice: iritabilitate, anxietate, vise terifiante si fenomene psihotice: idei paranoide, halucinatii, delir, stari confuzionale. Explicatia consta in faptul ca într-adevar dupa Levodopa, nivelul Dopaminei creste în creier dar se epuizeaza depozitele de serotonina, ceea ce genereaza simptomele amintite. L-triptofanul reface deficitul de serotonina si tulburarile psihice dispar. De aceea se recomanda de la început asocierea triptofanului 3 x 250 mg/zi. Spre deosebire de antidepresive, carora li se reproseaza unele efecte secundare (somnolenta diurna, senzatie de oboseala, hipotensiune arteriala, uscaciunea mucoaselor, constipatie, tahicardie), triptofanul nu are aceste inconveniente. Singura sa contraindicatie o constituie insuficienta hepatica — aceasta îi opreste descompunerea fiziologica în organism.
|
|
