|
Acasa » ENCICLOPEDIE » ARBORELE DE CAUCIUC, CAUCIUCUL
ARBORELE DE CAUCIUC, CAUCIUCUL
Arborele de cauciuc
Cu doua milenii în urma aparea în Mexic prima mare civilizatie americana, cea a Olmecilor, altfel spus a "oamenilor cauciucului". In Europa aceasta civilizatie nu ne va da cartea de identitate a cauciucului decat în 1736 gratie lui "La Condamine". Acest ofiter francez, marinar, matematician si astronom, a fost însarcinat de catre Academia de Stiinte, împreuna cu alti doi membri ai acestei institutii, sa mearga în America ecuatoriala sa masoare un grad al meridianului.
Dupa ce si-a împlinit misiunea sa, "La Condamine" a coborat pe Amazon caruia i-a facut prima harta exacta. Printre altele, el a adus în Europa, (1745), cauciucul, o otrava vegetala cu efect paralizant pe care francezii au numit-o "Le curare", chinina si tehnica inocularii. Arborele de cauciuc, este un arbore tropical din familia Euphorbiaceae, din seva căruia se produce cauciucul natural si care poate atinge o inăltime de 7-10 m. Necesita spaţii cu lumină multă si, desi vara poate fi tinut in aer liber, trebuie ferit de razele puternice ale soarelui. In schimb iarna poate fi tinut in spaţii răcoroase dar se udă mai rar. Solul trebuie să fie aerisit si uşor nisipos, iar primăvara cand are 2-4 ani se poate transplanta.
Inca din 1780, se vindeau în papetariile franceze mici bucati de guma decupate din pere de cauciuc importate din Brazilia si denumite tot de francezi "peau de negre". Dar cauciucul n-a început sa fie utilizat în industrie decat în 1820; cauciucul vulcanizat, adica tratat cu sulf va fi pus la punct abia în 1842, în apropierea Londrei de catre Liidersfoff si Hancock. La începutul secolului al XIX-lea, Mackintoch a fabricat la Mancester o tesatura impermeabila introducînd o stofa de bumbac într-o solutie de cauciuc, dar aceasta tesatura, rigida pe vreme rece, nu îsi va cuceri drepturile decat dupa inventarea vulcanizarii.
|
|
