|
Acasa » ENCICLOPEDIE » ARHIPELAGUL SVALBARD REFERAT, SPITZBERGEN
ARHIPELAGUL SVALBARD REFERAT, SPITZBERGEN
Arhipelagul Svalbard referat, Spitzbergen imagini, poze
Svalbard, sau Spitzbergen, arhipelagul arctic din nordul Europei, este un teritoriu autonom al Norvegiei, format din trei insule si alte cateva sute de insulite, cu suprafata totala de 62 422 km2.
Numele de Spitzbergen, adica "Muntii ascutiti", i-a fost dat de catre exploratorul olandez Barents in anul 1596, cand expeditia lui a descoperit arhipelagul.
Arhipelagul Svalbard imagini, Spitzbergen poze.
Norvegienii i-au schimbat numele in Svalbard, adica "Coasta rece", motivand ca arhipelagul dupa cum rezulta intr-o legenda islandeza ar fi fost numit astfel de catre vikingi, care l-ar fi descoperit prin secolul al XIV-lea.
Incepand din secolul al XVII-lea arhipelagul a fost vizitat de vanatorii de balene si de numerosi cercetatori polari, care l-au folosit drept "trambulina" pentru expeditiile in vederea cuceririi Polului Nord. Pentru multi dintre acesti oameni temerari, Svalbard a fost ultimul pamant intalnit inainte de a pieri in imensul pustiu de gheata.
Svalbard a fost insa si "trambulina" care a contribuit la realizarea cea mai importanta in domeniul transporturilor in regiunea arctica. Astfel, in anul 1926 expeditia aeriana "Norge", conndusa de Amundsen, a reusit pentru prima data sa strabata drumul transpolar de la Svalbard pana in Alaska.
Arhipelagul Svalbard este pamantul contrastelor: flori si fulgi de zapada; o noapte polara lunga si un soare orbitor care nu apune niciodata in lunile de vara; un vant care te doboara cand incerci sa escaladezi varful ghetarilor si o liniste totala cand te gasesti in interiorul unui fiord, unde se aud din cand in cand, numai tipetele pescarusilor polari.
Numeroasele promontorii, fiorduri, munti sau ghetari din Svalbard poarta denumiri norvegiene, olandeze, franceze, engleze sau suedeze, constituind un adevarat mozaic. De pilda extremitatea sudica a insulei principale are numele de Tara lui Torell, deoarece in anul 1861 geologul suedez Torell a cercetat si descoperit acolo resturile unor arbori, intalniti astazi numai in regiunile temperate si tropicale ale Pamantului. De asemenea, el a gasit in acea regiune fosilele animalelor care cu sute de mii de ani in urma, au trait in marile calde. Un promontoriu situat ceva mai spre nord a fost numit Capul Linne de catre un explorator suedez, in cinstea compatriotul sau, naturalistul Karl Linne, iar insula cea mai septentrionala din partea de nord-vest a arhipelagului a primit de la vanatorii de balene numele de Amsterdam, in amintirea orasului lor din Olanda. In secolele trecute olandezii aveau in insula Amsterdam o asezare numita Smeerenburg ("Orasul grasimii"), in care ei au topit timp de 200 de ani uleiul de balena. Acesti marinari, in cautarea animalelor arctice, au reusit, probabili sa ajunga destul de departe spre nord, si povestile lor, de multe ori exagerate, au facut pe unii geografi din acele timpuri si creada ca s-au apropiat sau chiar au atins Polul Nord. Acesta este unul din motivele pentru care multi exploratori au incercat sa gaseasca, plecand din Svalbard, drumul spre pol.
In anul 1896 inginerul roman Bazil C. Assan a intreprins o calatorie stiintifica in arhipelag si a facut unele observatii cu privire la structura lui geologica. "In golful Bell - spuned Assan - exista o vegetatie fosila interesanta, care dovedeste ca in timpurile imemoriale climatul insulei era la fel de calduros ca si al Danemarcei. Aceasta vegetatie fosila este formata din plopi, platani si ulmi. In fiordul Ice se afla zacaminte da fosfati si carbuni."
Assan a facut cercetari asupra celor 28 de specii de pasari intilnite in arhipelag, precum si asupra ursilor, morselor, focilor si vulpilor polare. El a vizitat "Perla Svalbardului" - Magdalena Bay - numita si "Uzina aisbergurilor", deoarece din ghetarii acestui golf iau nastere cei mai uriasi munti de gheata.
Astazi Svalbard poseda mai multe asezari, in care circa 3 000 de oameni se ocupa cu pescuitul si exploatarea lignitului. La capul Linne norvegienii au construit o statiune meteorologica si un important centru de cercetari arctice, iar in oraselul minier Ny Alesund au ridicat un monument in amintirea exploratorului polar Amundsen.
|
|
