|
Acasa » ENCICLOPEDIE » AURUL VERDE AL ROMANIEI, PROTECTIA MEDIULUI
AURUL VERDE AL ROMANIEI, PROTECTIA MEDIULUI
Referat Aurul verde al Romaniei, protectia mediului
In zilele noastre se vorbeste tot mai mult de ocrotirea naturii, de necesitatea luptei împotriva poluarii aerului, apei, solului. De la omul de rAnd si pana la factorii raspunzatori de bunul mers al societatii, problema protectiei naturii si a luptei împotriva poluarii mediului a devenit o preocupare majora.
Prin poluare se întelege fenomenul complex de alterare a factorilor de viata — aer, apa, sol, vegetatie, fauna etc. — datorita diferitelor activitati umane. Dezvoltarea intensa a diverselor ramuri industriale (chimica, energetica, metalurgica etc), chimizarea intensa si uneori abuziva a agriculturii, intensificarea circulatiei si transporturilor, dezvoltarea urbanismului au ca efecte secundare acumularea unor mari cantitati de deseuri si compusi nocivi care nu pot fi biodegradati pe masura producerii lor. Aceasta situatie afecteaza negativ desfasurarea normala a vietii tuturor organismelor, inclusiv a omului. Criteriul principal de apreciere a gradului de poluare a mediului este prezenta unor compusi chimici care, direct sau indirect, pot periclita existenta omului în prezent sau în viitor.
Prin functia lor de baza, fotosinteza, plantele verzi constituie un factor important de asanare a mediului, de contracarare a fenomenului poluarii. Absorbind din atmosfera CO2, necesar proceselor de sinteza, plantele curata aerul de acest gaz daunator respiratiei omului si celorlalte vietuitoare. Pana la un anumit prag, surplusul de CO2 provenit din dezvoltarea automobilismului si din diferite procese industriale de ardere este preluat de plante care-l folosesc ca materie prima în asimilatia clorofiliana. Pe de alta parte, am vazut ca oxigenul rezultat din descompunerea apei este eliminat în atmosfera. Prin aceasta, plantele verzi aprovizioneaza atmosfera cu gazul necesar organismelor în procesul respiratiei, purifica aerul atmosferic, conferindu-i calitatea de a fi respirabil.
Asadar, "aurul verde", cum pe drept cuvant au fost numite plantele, este pentru om de o stricta necesitate, în afara diferitelor produse de origine vegetala pe care i le furnizeaza, vegetatia îndeplineste si o functie sanogena, de pastrare a sanatatii, de întretinere si stimulare a proceselor metabolice.
Dar plantele sunt si ele organisme vii, a caror dezvoltare necesita o anumita calitate a conditiilor de viata. Daca gradul de poluare depaseste anumite limite, plantele sunt vatamate reversibil sau chiar ireversibil. Celulele, inclusiv cloroplastele, în care are loc fotosinteza, îsi pierd proprietatile caracteristice, nu mai pot capta lumina solara, plantele se îngalbenesc si mor.
Dar asupra plantelor nu se exercita numai influenta diferitilor poluanti din mediul înconjurator, ci si actiunea directa a omului care valorifica diverse produse vegetale în scopuri economice, medicale, turistice.
Dezvoltarea unor ramuri industriale care au la baza materii prime de origine vegetala, ca si amploarea pe care a luat-o turismul în toate tarile lumii au avut ca urmare defrisarea unor largi zone paduroase si rarirea pîna la amenintarea cu disparitia a unor specii de plante. Dintre acestea, unele si-au restrans atat de mult aria de raspandire, încat cu greu mai pot fi gasite, cum este cazul frumoasei flori de colt din tara noastra.
Din aceasta cauza a fost necesara luarea unor masuri severe de protejare a vegetatiei în ansamblul ei, ca parte componenta importanta a mediului înconjurator, precum si a acelor specii cu importanta stiintifica deosebita a caror raspandire s-a redus îngrijorator, fiind pe cale de disparitie. Unele dintre aceste specii constituie, prin frumusetea lor, adevarate "monumente ale naturii", cum sunt zambrul (Pinus cembra) din padurile noastre montane, delicata garofita a Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), endemism pentru România, si multe altele. Dar actiunea de protejare nu se exercita numai asupra unor specii luate izolat. Deoarece plantele nu traiesc izolat, ci alcatuiesc diferite formatiuni (paduri, pasuni, lunci, turbarii etc), ocrotirea se rasfrange cel mai adesea asupra unei asemenea asociatii sau biocenoze, împreuna cu biotopul respectiv. Astfel, în afara de unele specii rare, amenintate cu disparitia, sunt protejate si o serie de specii vegetale care traiesc numai în tara noastra (endemisme), precum si altele care se gasesc la limita arealului lor de raspandire. Printre asociatiile complexe protejate sunt multe zone paduroase, de ses, dar mai ales de munte, pasuni, mlastini, un anumit perimetru din Delta Dunarii, chei, masive muntoase întregi. Asemenea zone de vegetatie naturala protejate de lege poarta numele de rezervatii naturale si sunt de mai multe feluri: parcuri nationale, parcuri naturale, rezervatii stiintifice, peisagistice, monumente ale naturii. In prezent exista în tara noastra un numar de 237 de rezervatii naturale, între care multe forestiere si complexe.
Cea mai valoroasa formatiune vegetala din tara noastra, adevaratul nostru "aur verde", o formeaza padurile, în trecut ele acopereau suprafete imense, dar din cauza exploatarii lor abuzive întinderile paduroase s-au redus mult. Unele regiuni muntoase au fost complet dezgolite, cum sunt Muntii Vrancei, Muntele Rasnovu — de pe Valea Prahovei, unele zone de pe valea Lotrului, din muntii Buzaului etc. Se apreciaza ca numai în perioada 1781—1918 au fost defrisate circa 2,5 milioane ha.
Padurile au constituit deci primul semn de îngrijorare! într-adevar, aceasta situatie îngrijoratoare a fost sesizata de mintile luminate ale vremii. Printre acestia amintim pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza si pe Ion Ionescu de la Brad, renumitul agronom care, într-o lucrare din 1866, propune "înfiintarea unor plantatii de protectie pe culmile unor dealuri. . . "Tot în acea perioada, P. S. Aurelian, "viitorul presedinte al Consiliului de Ministri, ... cerea întocmirea unei legi pentru apararea padurilor si ... a apelor".
Unele preocupari de aparare a padurilor si de stavilire a taierilor irationale au existat înca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand apare o legislatie silvica si se initiaza învatamantul silvic. In 1843 fusese votata în Moldova o lege pentru cresterea si exploatarea padurilor, dar practic ea nu a fost aplicata.
Pe la jumatatea secolului al XIX-lea se înfiinteaza primele gradini botanice: cea de la Iasi, în 1856 si cea de la Bucuresti, în 1860. Tot în acea perioada se pun bazele primului parc dendrologic din tara, la Simeria, jud. Hunedoara. Azi parcul cuprinde 560 de unitati vegetale, fiind declarat rezervatie naturala.
In 1886 ia fiinta la Bucuresti prima societate, intitulata "Progresul silvic", care avea ca scop buna gospodarire a padurilor. Desi societatea a scos si o "Revista a padurilor", a initiat conferinte stiintifice publice pe teme silvice si în general a avut "o activitate meritorie, ea nu a putut împiedica exploatarea pradalnica" a padurilor din România.
Dupa datele statistice publicate reiese ca în intervalul 1938 suprafata padurilor s-a micsorat cu înca 1,3 milioane ha, adica aproape 1/5 din întregul patrimoniu silvic.
|
|
