|
Acasa » ENCICLOPEDIE » AVATUL PESTE, PESCUITUL AVATULUI
AVATUL PESTE, PESCUITUL AVATULUI
Avatul peste, pescuitul avatului, imagini, poze
Avatul seamana cu obletul. Corpul sau alungit ca o lama lucioasa, despica apa fara greutate, manat de aripioarele alungite. Si culoarea il apropie de obleti. Albastru-verzui pe spinare, se face curand argintiu, stralucitor. Felul sau pradalnic ni-l arata poate doar gura larga, adanc despicata pana in dreptul ochilor. Falca de jos incovoiata, se intinde inaintea celei de sus.
Dimensiunea legala: Fiind spaima obletilor, avatul creste desigur mai mare, astfel ca sa-i poata inghiti cu usurinta. Fiind rapitor, nu are stabilita lungime minima legala. Dimensiunile obisnuite ale avatului sunt intre 35-50 cm si 1-2 kilograme. S-au prins insa si avati mult mai grei, chiar de 10 kg.
Avat peste imagini, poze, foto.
BIOLOGIA. Asemanator cu obletul, avatul nu se apropie atat prin inrudire cat datorita adaptarii la acelasi mediu. Acest rapitor a devenit un fel de specialist in prinderea acestor mici pestisori argintii. Se simte bine in aceleasi locuri: ape curgatoare mai mari, ori din cele statatoare, mai curate. In rauri, se tine si el in curent, dar mai spre adanc. Cand vaneaza, se indreapta spre suprafata, inotand minunat, se repede si da iama in cardurile obletilor. Adesea plescaie puternic apa, izbind-o vijelios cu coada. Astfel, prada speriata si ametita se culege mai usor. Pare-se ca avatul isi permite chiar anumite tabieturi, hranindu-se la ceasuri si intervale destul de regulate. Cateodata vine si la apa mica, langa o limba de nisip sau un prundis insorit. Se adapostesc aici si alti pestisori de la care nu se da in laturi. In anumite ocazii, culege si insecte mari, purtate_de valuri.
Pescuitul avatului: Primele incercari de a pescui avatul le facem in vreme ce prindem obleti. In apele curgatoare nu trece o zi fara sa surprindem rapitorul sarind dupa prada, biciuind apa navalnic. Se intampla sa ne sperie chiar si pe noi, vanand prin apropiere aceiasi pestisori. Daca i-am descoperit locul si ceasurile in care se hraneste, cunoscandu-i obiceiurile avem tot interesul sa-l prindem. Asta o poate face chiar singur, in vreme ce noi ne distram cu undita cea mica. O pregatim pe cea mare, fara plumb, fara pluta. Lasam numai un carlig marisor nr. 1-5, legat prin struna de vartej. Momeala o strabatem incepand prin gura, de cateva ori dintr-o parte in alta, de parca am coase-o cu struna. Varful carligului se aseaza langa coada pestisorului, care poate fi cercuita cu ata, ca sa tina mai bine. Asezam momeala in curent, tocmai in locul in care vaneaza avatul. Coada, usor indoita, izbita de apa, va face pestisorul sa se invarteasca, sa sclipeasca ca un oblet viu. Ne potrivim firul si pozitia vergii, al carei maner se implanta zdravan in mal, intepenindu-l cat de bine. Daca ni se pare ca momeala nu misca destul, putem s-o mai coboram pe carlig, sa-i mai indoim coada, care are rostul sa lucreze ca o elice. Dupa ce suntem satisfacuti, ne vedem mai departe de treaba noastra cu obletii. Nici nu e nevoie sa aruncam din cand in cand o privire spre undita pusa in asteptarea rapitorului. Ajunge sa nu plecam prea departe. Muscatura avatului este atat de nestavilita incat se inteapa singur. Taraboiul pe care il face ne instiinteaza fara gres despre intamplare. Acum ne putem grabi, ca nu cumva sa ne smulga undita proptita in mal. La primele incercari de aparare nu-l fortam. Ii dam chiar fir pentru fuga, deoarece in clipele acestea lupta cu toata puterea. Chiar pornind departe se va slei curand, lasandu-se adus cuminte spre tarm. Nu e bine sa-i tragem impotriva curentului, deoarece trupul mare se impotriveste apei, ingreunandu-ne undita. Prin urmare, ca sa nu ne scape, este recomandabil sa coborm In josul apei, In vreme ce curentul ne ajuta, aducAnd avatul tot mai aproape de mal.
Avatul vara: Cat tine vremea calda, pescuim doar la suprafata. Aruncam cat mai departe, in josul apei, in salasurile cunoscute. Strangem firul, il recuperam, astfel ca pestisorul sa para in lupta cu suvoiul. Tras impotriva apei, aproape de suprafata, atata rapitorul la atac. Surprinzand avatul in plina hranire, sa-i oferim iute, de la distanta, obletul nostru, exact in acel loc. Muscatura furioasa, cateodata neasteptata, poate speria pescarul. Dar aceasta nu strica, miscarea de intepare trebuie facuta puternic, deoarece firul este lung si elastic.
Avatul toamna: O data cu racirea apelor, avatul coboara spre adanc in urmarirea obletilor. Devine mai greu de prins, dar poate fi pescuit cautand ceilalti rapitori. In apele line, statatoare, metoda noastra da rezultate mai slabe. Mai tarziu, sfarsindu-ne ucenicia, vom vedea cum pot fi inselati rapitorii, mai simplu, mai sportiv, cu un alt echipament.
|
|
