|
Acasa » ENCICLOPEDIE » BIBANUL PESTE, PESCUIT, POZE
BIBANUL PESTE, PESCUIT, POZE
Referat, Bibanul peste, pescuit Biban, poze, imagini
Bibanul face parte dintr-o alta familie mai putin numeroasa, cea a percidelor. Sunt usor de recunoscut. Trupul mai latit, se gheboseaza înapoia capului, subtiindu-se spre coada. La pipait, solzii marunti (greu de curatit) sunt aspri. Bine înfipti în piele, au marginile zimtuite. Bibanul are pe spate doua aripioare. Prima cu tepi tari si ascutiti. Ridicand-o, o foloseste la aparare (chiar si cand a înghitit carligul). Spre sfarsitul acestei aripioare se gaseste o pata neagra. Gura mare are dinti marunti. Operculul, capacelul ce acopera branhiile, se termina si el cu un spin. Bibanul este frumos. Culoarea verzuie întunecata a spatelui devine pe laturi galbuie-alamie. Burta fie alba, fie usor galbuie e împodobita de portocaliul aripioarelor. Din spinare coboara cateva dungi întunecate, negricioase.
Imagini Biban peste, bibanul poze, foto.
Dimensiuni: bibanul nu este trecut în permis, printre pestii a caror lungime trebuie respectata. Nu are dimensiune minima legala. Obisnuit are însa 15-30 cm. Bibanii mari ajung însa chiar peste o jumatate de metru. Dar acestia din urma capata alte obiceiuri si pe masura ce cresc se întalnesc mai rar.
Biologia bibanului se schimba pe masura varstei. Traieste în ape mai limpezi, alegand fundul mai nisipos atunci cand poate. Il întalnim în ape curgatoare domoale, în lacuri si balti potrivite. Cat este tanar, carduieste nu departe de tarm. Pe zapuseala, se trage la "umbra" vegetatiei. Vioi si curios, îsi cauta hrana compusa din tot felul de vietati marunte. Le vaneaza ziua, repezindu-se adeseori pe urma lor pana izbuteste sale înhate. Se tine la o adancime mijlocie, între ape, între fund si suprafata.
Pescuitul, momeala: Rama este una din mancarurile lor cele mai dorite. Cateodata nici n-a fost lasat sa coboare pana la fund, spre caracude, si bibanii le-au luat-o înainte. Asa sunt ei, lacomi si grabiti. Cand au pofta de mancare (si o au aproape mereu !) nu ne lasa sa-i asteptam. Dar cautand bibanul în special, nu tinem carligul prea la fund, nici prea la suprafata. O sa ne aranjam pluta astfel încat sa pescuim între ape. Aici vom întalni si rosioara si babusca mai mare. De nada nu prea avem nevoie. Cardurile bibanasilor umbla mereu, cand mai la adanc, cand mai la suprafata. Cauta printre buruieni, la marginea trestiilor. Asa îi vom cauta si noi. O sa umblam ceva mai mult decat pana acum, înaltimea momelii o vom schimba, cautand adancimea potrivita. Gasind un loc prielnic pescuitului, îl aflam prinzand adeseori cativa bibani, unul dupa altul. Si dintr-o data s-ar putea ca pluta sa nu mai dea nici un semn de viata. Sa nu ne grabim. Cardul a trecut doar mai departe, îsi are anumite carari de "plimbare" si va reveni mai devreme ori mai tarziu. Povestea de adineaori se va repeta întocmai. Sa nu uitam acest amanunt. Putem sa pescuim chiar în mai multe locuri apropiate, cercetandu-le la rand. Asadar, urmarim si cautam cardul, fara sa pescuim la întamplare. Bibanul trage bine la undita mai tot timpul anului, chiar si iarna, sub gheata. Dar vara, o sa ne strecuram si noi la umbra peste tot unde înghesuiala buruienilor lasa un locsor cat de mic pentru carlig. Miscarile ramei o sa le întrerupa odihna de amiaza, caci nu prea refuza ei asemenea bunatate. Pe zapuseala, e potrivit sa fim ceva mai grabiti, sa scotocim un loc dupa altul. Pluta tradeaza si ea firea bibanului, care nu sta mult pe ganduri. Dintr-odata o porneste grabit, scufundandu-se iute în apa. Acum întepam fara sa asteptam. Teposul nostru apuca momeala în gura dintrodata (pacalindu-ne adeseori atunci cand nu-l prea asteptam). Trage cu atata nadejde încat banuiala se îndreapta spre cine stie ce peste mare. Cand colo, în carlig se zbate un bibanas, nici cat degetul nostru. Asa-i daca are gura mare.
Sezonul: Cel mai potrivit sezon de pescuit pentru Biban este toamna. Acum bibanii se nutresc si mai zdravan. Se pregatesc sa-si adune sub solzi rezerve pentru iarna, cand hrana e pe sponci. Vara se prind mai bine pe vreme noroasa, caldura prea mare nu le face bine. Cand bate vantul si valurile încretesc oglinda lacului, ne putem astepta la prada bogata. De ce oare ? Fiindca momeala noastra a devenit mai atragatoare. Pluta salta mereu, jucata de valuri. In adanc rama capata miscari asemanatoare. Iar bibanul e curios, îi place îndeosebi ceea ce misca. Si alti pesti trec pe lînga rama moale, flescaita si moarta. Nici ei n-o prea baga în seama, de parca nici n-ar fi. Par pe semne satui. Dar saltand putintel pluta si lasand momeala sa recada spre fund, faptele se pot petrece si altfel. Atrasi de miscare, pestii devin atatati si apuca mai cu nadejde. Bibanul ne va fi de mare folos, pe apa limpede. Ne va arata cat si cum sa miscam momeala. Il vom zari adeseori repezindu-se dintre ierburi, în clipa în care rama capata viata. Dupa ce ne-am perfectionat, sa încercam si la ceilalti pesti. Se vor arata si ei atrasi de ceea ce se cheama jocul momelii, care trebuie sa fie de asta data ceva mai bland. Doar nu toti pestii sunt la fel de repeziti ca si bibanasii. Mai tarziu s-ar putea sa-l dam uitarii. O sa ne atraga mai mult cei mari. Dar sa nu uitam de-acum înainte ceea ce am învatat la cei micuti, acest joc al momelii, care ne îmbunatateste rezultatele. Solzii greu de curatat ar putea sa ne dea ceva bataie de cap. Ne multumim doar cu despicatul si scoaterea maruntaielor. Restul se face acasa.
|
|
