|
Acasa » ENCICLOPEDIE » CERAMICA TRADITIONALA SI CONTEMPORANA, ARTA CERAMICII
CERAMICA TRADITIONALA SI CONTEMPORANA, ARTA CERAMICII
Ceramica
Arta prelucrarii lutului este foarte veche. Tehnica de fabricare a obiectelor prin modelarea şi arderea argilelor, denumită şi arta ceramicii. Arta prelucrarii lutului este foarte veche. Roata olarului, aceea care a dat formă, cea dintai, lutului, aceea care a ivit ulcica şi farfuria ţărănească, vasele de pamant, chiupurile mari pentru cereale sau cănceeie de băut apa, roata aceasta ce se învaeşte din vecii de veci, pînă-n zilele noastre, a dăruit oamelor, dintotdeuna, precum şi celor din epoca noastră contemporană cea mai autentică, cea mai viguroasă lecţie de frumuseţe. Renumele ceramicii de Horezu, de pildă, finetea şi calitatea ei, moştenită pare de vreo 300 de ani, de pe vremea lui Constantin Brancoveanu, se datorează, potrivit părerilor unor specialisti etnografi, şi concurenţei la care au trebuit să facă faţă olarii de atunci, ceramicii orientale, care se importa masiv.
La Muzeul satului si de artă populară, printre acţiunile ce se organizau aici vizand integrarea creaţiei tradiţionale in circuitul valorilor contemporane, o dezbatere ca cea intitulată "Ceramica populară tradiţională şi creaţia industrială" a prilejuit un dialog interesant şi util între creaţia populară şi creaţia industrială actuală. Astfel că binecunoscutul Muzeu etnografic se dovedeşte şi cu acest prilej a fi nu numai un depozitar al creaţiei populare adunate din secole aici, ci şi o prezenţă vie, activă în cultura contemporana şi in acţiunea de valorificare industrială a acestui tezaur etnic-naţional. Prin finalitatea teoretica şi practică a unei astfel de dezbateri, dialogul început în sălile muzeului şi continuat în ateliere şi in halele industriale se înscrie in orientarea specialiştilor şi creatorilor din industrie către resursele interne de care dispunea ţara noastră pentru realizarea de produse originale, valoroase şi competitive pe plan national si international.
Specialiştii etnografi erau de părere că ceramica populara tradiţională oferă sugestii valoroase în această direcţie. De exemplu: înlocuirea caolinului cu argile autohtone, pentru o anumită categorie de produse, se poate realiza cu succes dacă creatorii contemporani vor cunoaşte posibilităţile formal-artistice pe care le-au conferit aceste materii prime ceramicii tradiţionale. La vremea lor, olarii au răspuns solicitărilor de-atunci şi au ştiut să imprime creaţiei lor acea notă de specific ce individualizează în contextul valorilor universale întreaga creaţie populară românească. Dintr-o atare perspectivă, specialiştii etnografi afirmă că ceramica populară tradiţională oferă designerilor contemporani nu numai sugestii pentru folosirea unor materiale, ci şi a unor elemente ce stau la baza creării unui stil românesc în arta industrială. Dintre sugestiile oferite în această direcţie menţionăm expresivitatea plastică a lutului din centrele Bîrsa, Vadu Crişului sau Sişeşti, care, prin natura coloranţilor ce îi cuprinde, dă vaselor modelate o cromatică unică şi, în acelaşi timp, definitorie pentru respectivele centre. Roşu-portocaliu pentru Bîrsa, alb-lăptos pentru Vadu Crişului şi alb-nisipiu pentru Sişeşti sunt tonuri pe care piesele le capătă numai prin ardere, fără adaos de pigmenţi sau glazuri colorate. Considerăm utilă sugestia în contextul problematicii ce o ridică în prezent, alături de realizarea unei creaţii raportate la filonul tradiţional, obţinerea pe plan local a coloranţilor şi pe această cale, reducerea importurilor. Ceea ce trebuie înţeles atît de specialiştii etnografi cît şi de creatorii din industrie este câ funcţia decorului în creaţia populară românească a fost dintotdeauna de marcare si evidenţiere a funcţionalităţii si nu de acoperire a unei suprafeţe. Pe baza acestui principiu, decorul este organic integrat formei, iar separarea sa de aceasta nu numai câ nu a existat în creaţia populară tradiţională, dar generează pentru cei care nu-i cunosc adevăratele sale rosturi confuzii." (Doina Dascălu-Işfănoni — specialist etnograf).
Cromatica ceramicii populare tradiţionale prezintă un< alt element valoros în direcţia constituirii unui stil românesc în designul contemporan. De exemplu, serviciile de masă şi cele de cafea sau ceai care preiau tricromia din repertoriul centrului Horezu; folosind roşul cărămiziu alături de brun şi verde, creatorii de la Centrul de cercetări estetice al M.I.U., cei de la întreprinderea din Baia Mare şi de la cea din Sighişoara au conceput o gama largă de produse valorificand acest element. Un alt exemplu ni-l oferă creatorii din Cluj-Napoca, aceia care au conceput o serie de vase destinate bucătăriei moderne pe baza aceluiaşi principiu.
Toate întreprinderile de ceramică fină din ţara noastră dispuneau de grupe de creaţie, ateliere, secţii, în care numărul artiştilor creatori cu studii medii şi superioare era numeros şi complet. Se preconiza continua dezvoltare a creaţiei şi a implicării tot mai accentuate a artei în industrie, astfel îneît toate produsele realizate să aibă tot mai mult o personalitate specifică şi un înalt nivel artistic şi calitativ. Iată, deci, cum colaborarea dintre tehnică şi artă în domeniul ceramicii îmbogăţea un domeniu al muncii şi creaţiei oamenilor, pentru oameni.
Si grecii utilizau in viata de zi cu zi, frecvent vasele de ceramica. Fiind însa mari iubitori de frumos, ei au cautat sa atinga perfectiunea în realizarea lor. Cele mai vestite centre de ceramica au fost Atena si Corint. In picturile de pe vase erau redate atât întâmplari mitologice, cât si scene din viata cotidiana. Cele mai vechi vase erau ornate cu reprezentari geometrice. Incepând cu secolul al Vl-lea î.Hr., au început sa predomine figurile umane, distingându-se, dupa tehnicile folosite, doua tipuri:
a) vase cu figuri negre, pictate cu vopsea neagra pe o ceramica de culoare rosie;
b) vase cu figuri rosii - pe ceramica rosie erau conturate figurile personajelor iar fondul era vopsit cu negru.
c} intr-o ultima etapa se definitivau trasaturile fetei si îmbracamintea. Aceasta tehnica a permis realizarea mai expresiva a figurilor.
Existau si vase pictate în mai multe culori, pe un fond deschis.
|
|
