|
Acasa » ENCICLOPEDIE » CRAPUL PESTE, PESCUIT, POZE, IMAGINI
CRAPUL PESTE, PESCUIT, POZE, IMAGINI
Crapul peste, crap pescuit, referat, poze, imagini
Crapul face parte dintre cei mai cunoscuti pesti. Înmultit în crescatorii, se vede si se vinde adesea în magazinele alimentare (unii îl mai "pescuiesc" la nevoie si astfel !). Trupul puternic e mai înaltat spre spinare, acoperit cu solzi mari. Gura carnoasa are însusirile tubului trompa. Pe buza de sus se gasesc de o parte si de alta, cate o pereche de mustati. Cele din fata sunt mai mici. Celelalte, mai lungi si groase, sunt asezate mai îndarat, spre colturile gurii. Aripioara dorsala cuprinde mai bine de,jumatate din mijlocul spinarii. Primul sau spin este osos, tare si ferastruit (poate chiar întepa, prin nebagare de seama). Coloratia crapului, ca la toti pestii, este felurita, dupa apa în care traieste. Mai închisa în cele statatoare, se deschide în cele curgatoare. Spinarea este întunecata, verzui-negricioasa sau batand în cenusiu. Pe laturi crapul devine auriu sau capata luciri argintii. Aripioarele sunt galbui, spre coada chiar roscat portocalii. Crapii mai mici de 25 cm trebuie eliberati. De altfel, un adevarat crap începe de la 30 cm. In delta se prind uneori bucati foarte mari, de vreun metru lungime. Dar greutatea obisnuita este cea de 1—2 kg.
Crapul peste, poze, imagini foto
BIOLOGIE. Felul de trai al crapului este bine cunoscut, datorita înmultirii sale artificiale în iazuri si helesteie. Si în libertate este larg raspandit. Traieste atat în apele curgatoare mai mari din zona de ses, urcand pana în cea colinarâ, cat si în lacurile statatoare. Hrana si-o cauta mai la adanc, cum pare sa-l arate înfatisarea. Aici scurma cu botul prin mal, mai cu seama în ape curgatoare. In cele statatoare, ridicandu-se si printre trestii sau buruieni, ajunge cateodata aproape de suprafata. Cu toata marimea sa, crapul este un peste pasnic. Se multumeste cu hrana vegetala si micile vietati aflate în apa. Se nutreste îndeosebi în perioada calduroasa a anului. Pe masura ce temperatura scade, îi scade si lui pofta de mancare, pregatindu-se de hibernare.
Crapul, unul din cei mai raspanditi pesti din tara noastra, este cautat de numerosi unditari. Pescuitul lui, pe langa rabdare, cere si pricepere. Viclean, mofturos, puternic, iata doar cateva din caracteristicile acestui peste. La undita se cauta felurit, dupa ape, dupa anotimp. Locurile în care se gaseste se afla mai usor urmarind pescarii care le cunosc mai bine. Primavara, în ape statatoare, crapul ramane prin stuf. Mai apoi, vara, iese spre larg, la adancul gropilor sau în racoare umbroasa, la margine de trestii. Uneori, pe zapuseala, poate fi vazut aproape de suprafata, în ierbarii. Poate fi recunoscut prin basicutele si norisorii de mal, starniti prin scormoneala fundului. Sarind din apa cu un plescait puternic, îsi poate trada prezenta. In raurile mari, alege locuri line în care apa se domoleste în vartejuri largi, bulboane mari, cu fundul mai namolos.
Sezonul începe în primaverile calduroase, înca din aprilie. Rezultatele se îmbunatatesc vara, tinand pana în octombrie, daca se pregateste o toamna blanda. Pe caldura, ceasurile dinspre apusul si rasaritul soarelui sunt cele mai prielnice unditului. Crapul este un peste sensibil. Scaderea apei, apropierea unei furtuni, îl fac nelinistit, temperatura ridicata îl moleseste. Sunt anumite zile în care crapii nu pun gura pe nici o momeala, apa este "moarta", cum zic pescarii. Rabdarea pretinsa de acest peste este de-a dreptul proverbiala, mai ales acolo unde nu este abundent. Dar succesul îl poate asigura adesea o nadire facuta din timp. Crapul poate fi obisnuit sa se prezinte la masa (sau la carlig) dupa dorinta noastra, la anumite ceasuri potrivite. Facerea unui vad valoreaza mai mult decat la orice alt peste. Mai cu seama daca este pregatit din timp, cu o saptamana înainte. Se arunca: nada de fund, cu bucatele de momeala într-însa, întretinandu-se locul cat dureaza sezonul. Cativa crapi frumosi fac doar mai mult decat niste cartofi si coji de paine uscata. Altfel, sa nu ne facem sperante, caci s-ar putea sa ramanem doar cu ele.
Momelile se încearca pe rand, se aleg cele mai potrivite, dintr-un lung sir. Rame de tot felul, lipitori, viermusi au cautare parca la început. Apoi le iau locul vegetalele: cartoful fiert, boabele de mazare, porumb si grau. Cand folosim paste, gris, paine ori mamaliga, adaugam la framantare si lapte bine îndulcit cu zahar. Si crapului îi plac dulciurile.
Echipamentul se alege mai puternic, atunci cand ne asteptam la bucati mari. Varga rezistenta pretinde neaparat o mulineta sau macar fir de rezerva. In asemenea ocazii, nylonul poate avea chiar o grosime de 0,40—0,50, astfel încat sa reziste primelor avânturi vijelioase ale crapului agatat în carlig. Forma carligelor se potriveste cu momeala. Alegem cele lungi pentru rama sau lipitori. La paste dam întaietate celor cu bratul mai scurt, largi la curbura, deoarece se ascund mai bine. Otelul trebuie sa fie însa gros, rezistent si neaparat încercat. Alegem marimea potrivita între numerele 3—7. Folosirea acestui echipament, ceva mai greu decat cel folosit pana acum, se face felurit, dupa ape. Dar totdeauna cautam sa ramana sensibil, aratandu-ne orice miscare petrecuta în adanc. In apele statatoare, ne satisfacem aceasta dorinta întrebuintand greutati cat mai mici. Alegem struna plutitoare împreuna cu o pluta usoara. Momind cu paste — cocolosi marisori si grei — putem încerca sa renuntam la orice alta greutate. De obicei, momeala trebuie asezata pe fund, rareori înaltata de o palma, doua deasupra. Folosind-o asemenea unui plumb-sonda ne putem, prin urmare, aranja pluta. O pozitie putin oblica ajuta mai mult de asta data, tradeaza mai curand crapul. Aruncand la distante mari, o pluta glisanta, care aluneca pana deasupra plumbului, ne va usura treaba. La înaltimea ceruta înnodam un fir mic de cauciuc pe nylon, astfel încat sa poata fi miscat dupa voie. Pana aici se va putea înalta pluta în apa. Inlaturam astfel balabaneala sacaitoare, plescaitul zgomotos, firul prea lung pentru aruncare si bineanteles încalcelile care îi urmeaza.
Momelile care se desprind usor cer o manuire mai delicata. Azvarlindu-le cu toata forta, vor ajunge la crap, dar desfacute fara carlig, cazand mult mai departe. O masura de prevedere des folosita este alegerea unei strune duble, una mai lunga, alta mai scurta cu vreo 8—10 cm. Astfel, oricum, un cocolos ramane mai sigur la capatul unditei. Dar folosind si doua momeli felurite, putem avea surpriza sa nimerim mai grabnic ceea ce este pe placul crapului, atat de nestatornic în alegerea mancarurilor sale preferate.
In apele curgatoare, cu un curs încet, se potriveste acelasi echipament. Eventual adaugam ceva mai mult plumb. Pentru atingerea distantelor mari, pluta alunecatoare devine pretioasa. O putem întari adaugandu-i un corp alungit, faurit din dopuri. La o apa mai grabita, în curentul ceva mai repejor al valtorilor, folosim doar plumbul. Greutatea trebuie sa mentina momeala în locul aruncarii fara s-o tarasca undele. Infiram deci pe fir un plumb gaurit si ne amintim: niciodata mai greu decat e nevoie. Atat cat sa zaca nemiscat în adanc. Il împiedicam sa cada peste momeala, cu ajutorul unui alic fixat la capatul firului. Astfel pluta aluneca oricat în sus, pe nylon, bunaoara cand pestele trage fara sa-i simta împotrivirea. In jos o opreste însa plumbul. La acest fel de pescuit, struna trebuie scurtata pana la 15—20 cm. Altfel, undele ar salta momeala de pe fund, miscand-o ca o sperietoare. La aruncari, tintim deasupra locului ales. Cufundandu-se, plumbul atinge fundul de-abia dupa ce curentul îl poarta o vreme, asezandu-se mai în jos. Firul se strange prin recuperare pana ce simtim greutatea din adanc. Stim unde se gaseste, o putem urmari si astfel vom zari cand se iveste vreo muscatura.
Deoarece vorbeam despre rabdarea pe care o pretinde-crapul, undit care se face cu doua vergi, sa încercam sa ne bucuram de oarecare comoditate. Miscare nu se prea cere, mai cu seama cand ne gasim la vadul pregatit. Asteptarea poate fi usurata. Pescarul se asaza pe un scaunel si vergile stau pe suporturi. Suporturile se improvizeaza din crengi, o cracana si un tarus în forma de V cu o ramura scurta. Suporturi bune se fac din sarma groasa. Iar scaunelul se aduce de acasa. Astfel vom arata, aidoma cu pescarii rabdatori, nemiscati, din desene. Poate e mai bine sa ne distram altfel, sa nu uitam de pestii cei mici, tragand cat mai des cu ochiul spre varga care poate astepta zadarnic un crap, în apele mai sarace. Dar pescuitul acesta pasnic, atat de linistit, poate capata dintr-o data alta întorsatura.
Muscatura crapului e prelungita de felul în care morfoleste hrana. La pluta apar tresariri, plimbari (destul de lungi) si deodata o scufundare, semnul înteparii, pe care o pregatim cu varga în mana, desprinsa din suport. Pescuind doar cu plumb, semnele sunt altele. Firul capata viata, se clatina varful vergii. Cand nylonul se întinde, tras puternic de peste, întepam si noi în sens opus, înfigandu-i carligul în buza rezistenta, înseamna ca începe taraboiul înversunat al luptei. Voinic, rezistent, folosind tot felul de siretlicuri, crapul nu se da batut cu una-doua, mai ales daca este mare. Ne putem astepta la emotii cu o durata de un sfert sau chiar o jumatate de ceas, vreme în care pestele nu înceteaza sa-si caute scapare. Surprize poate darui chiar de la început, îndeosebi unditarului nepregatit. Fuge spre adapost, tasneste departe, desfasurand firul cu o viteza si putere neobisnuita. De aceea trebuie franat priceput de pe acum. Nu renunta la zvarcoliri pe loc. Cauta sa-si smulga carligul, încearca sa încurce struna prin crengi sau prin vegetatia baltilor. Batalia se desfasoara în adanc, cand într-un loc, cand în altul. Numai dovedindu-si maiestria, pescarul îl poate obosi. Parca resemnat — dandu-si seama ca a fost învins — crapul se lasa adus spre mincioc. Dar daca e speriat de agitatia unditarului, îsi aduna ultimele puteri si uneori scapa, cand te astepti mai putin. Si la pescuit e bine sa nu-i dam prilej sa ne vada prea de aproape. Zace în el aceeasi fire banuitoare ca la platica. La fel trebuie învins, dar cu mai multa rabdare, calm si experienta, deci iata greutati mai mari. In schimb, clipele în care un crap frumos îsi oglindeste solzii în fata pescarului, aduc atata bucurie încat sunt uitate toate necazurile si straduintele depuse pentru a castiga lupta. Alaturi rasar si ganduri îndreptate spre viitor, sperantele unor bucati tot mai mari. Desi modest, pescarul se poate mandri de-acum înainte cu un peste mare cu adevarat.
vizite: 450
|
|
