|
Acasa » ENCICLOPEDIE » DESERTUL SAHARA, REFERAT, IMAGINI
DESERTUL SAHARA, REFERAT, IMAGINI
Desertul Sahara, referat geografie, desertul de nisip
Marele desert african, tinut plin de nisip, pietris, stanci si munti golasi, insumeaza o suprafata de 7 milioane km2. De altfel in limba araba "Sahara" inseamna "desert". Pe aceasta intindere, de treizeci de ori mai mare ca Romania, unde uneori nu ploua ani de-a randul, poti merge zile intregi fara intalnesti un copac, o tufa, un om. Cu toate ca Sahara se intinde pe o patrime din continentul african, populatia se reduce doar la cateva triburi de mauri si tuaregi care se ocupa special cu cresterea vitelor.
Imagini caravana de camile in Desertul Sahara, poze, foto.
Cu privire la originea tuaregilor ce locuiesc in "oceanul de nisip", parerile etnografilor sunt impartite. Unii cercetatori arabi considera ca tuaregii coboara din fenicieni. Altii au emis chiar ipoteza ca ar fi ultimii supravietuitori ai legendarei Atlantida. Numarul tuaregilor este azi de circa 250 000 de suflete. Ei organizeaza transporturile pe camile in intreaga Sahara. Li s-au dat chiar numele de "busola desertului", deoarece ziua gasesc drumul spre niste puncte de orientare precise, cunoscute numai de ei, iar noaptea se orienteaza dupa stele. Cu toate ca sunt mahomedani, femeile nu-si acopera fata. Barbatii, insa, dimpotriva, i-si infasoara capul in asa fel ca nu li se mai vad decat ochii. Ei au o sumedenie de obiceiuri care difera foarte mult de ale celorlalte triburi africane. Cand se intalnesc, nu-si strang mana, ci-si freaca palmele. Femeile lor stiu toate sa scrie, sa citeasca si sa cante la instrumente muzicale. Tuaregii oameni ospitalieri si saritori, gata sa imparta cu primul venit ultimele rezerve de apa.
In Sahara, ziua este de o stralucire orbitoare, iar dogoarea nisipului devine inabusitoare. Aici domneste imparatia pustiului si a vantului care, scormonind muntii de pulbere cu gigantica si nevazuta lui "lopata", muta nisipul dintr-un loc in altul. Noaptea, cand miliarde de stele stralucesc pe un cer fara nori, este un frig patrunzator si o liniste de mormant. In aceasta "mare cu valuri de nisip" apar din loc in loc "insule" — oaze — unde apa constituie cel mai pretios dar.
Uscaciunea aerului si a solului, violenta vantului, marea diferenta intre temperatura zilei si a noptii impreuna cu puterea razelor solare fac din Sahara "tara insolatiei". Totusi sute de animale si plante s-au putut adapta acestei situatii. Aici traiesc circa 300 specii de vertebrate, si anume: 87 de specii de mamifere, 125 de pasari, 58 de reptile, 5 de batraciene si 19 de pesti. Desertul este populat de numeroase soparle care inoata in nisip ca pestii in apa. Majoritatea animalelor sunt iuti de picior si au o coloratie galbena, asemanatoare nisipului.
De-a lungul timpului s-au raspandit multe pareri inexacte in ceea ce priveste fauna Saharei. Atsfel, de multe ori cand se vorbeste despre leu, se spune ca el este o tipica vietuitoare a desertului. Or acest animal nu traieste in Sahara, ci in savana. In marele desert traieste ghepardul, animal inrudit cu pisica si care are corpul acoperit de pete galbene negricioase.
O curioasa vietate a Saharei este insecta careia arabii ii spun "nehtgolli", adica "camila bunicului", deoarece seamana cu o camila in miniatura. Ea are proprietatea de a-si schimba culoarea dupa mediul inconjurator, pentru care fapt este numita si "cameleonul desertului".
Una dintre tainele naturii desertului Saharei este "cantecul nisipului". Mergand prin desert pe spatele camilei, calatorul aude in linistea care domneste zgomote care seamana fie cu cel al tunetului indepartat, fie cu al unor tobe, fie cu nota dulce a unui violoncel sau a unei harpe uriase. Zgomotul treptat, apoi dupa cateva minute dispare.
Pana in prezent nu se cunoaste precis cauza "muzicalitatii nisipurilor" din Sahara sau din alte deserturi. Toti,cercetatorii afirma insa ca aceste zgomote se produc numai in anumite momente, dupa ce a stat vantul. Nisipurile "cantatoare" sunt cele cu bobul fin, compuse din cuart si feldspat. Faptul ca nisipul desertului canta numai cand este "dispus" face pe cercetatori sa banuiasca ca sunetele sunt determinate de electrizarea atmosferei, precum si de cantitatea de vapori si gaze aflate printre firele de nisip.
In trecut calatoriile peste valurile de nisip constituiau un eveniment de seama, iar europenii care au traversat pustiul erau considerati drept exploratori neanfricati. Dintre acestia francezul Rene Caillie a fost primul care a strabatut desertul pana la Tombouctou (in anul 1770), iar germanul Heinrich Barth, primul explorator care a reusit sa strabata, intre anii 1850—1853, "tara cu cerul de flacari si pamantul de jaratec", cum a numit-o un scriitor francez. Barth a strans bogate materiale geografice, istorice, etnografice si lingvistice cu privire la pustiul Saharei.
Multi dintre cercetatori si-au pierdut viata in imensa campie de nisip in timpul expeditiilor. Dintre acestia cei mai cunoscuti sunt: Laing (1826), Davidson (1836), Couturier (1856), Flatters (1881), Cullot (1896) si Cappolani (1905).
Cercetarile geologice au aratat ca actualul pustiu, intr-un trecut indepartat, a fost o campie verde. Marturia a fost data de desenele din muntii Tassilli, situati in inima Saharei. Arheologii au gasit aici desene din diferite epoci care reprezentau scene din viata de pastori si vanatori a populatiilor care au locuit in aceste regiuni. Au fost descoperite in albia unui rau secat, chiar imagini de chiparosi falnici, alaturi de picturi ce reprezentau cascade de apa...
Unii cercetatori, bazandu-se pe aceste descoperiri, afirma ca bazele culturii popoarelor din Sudan si Africa tropicala i-si au inceputurile in Sahara, cu mult inainte de aparitia civilizatiei egiptene.
Dupa veacuri de uscaciune, cand Sahara s-a transformat in desert, putinii locuitori care nu au migrat spre nord sau spre sud au ramas in oaze, unde s-au ocupat cu cresterea vitelor si cultura curmalului. Acest arbore le procura fructele dulci si gustoase din care se extrag sucuri pentru prepararea diferitelor bauturi racoritoare si din samburii carora se face o cafea mult apreciata de bastinasi. De asemenea si lemnul de constructie pentru colibele lor si frunzele pentru impletirea a sumedenie de obiecte.
In ultimul timp s-au gasit in centrul Saharei zacaminte bogate de titei si gaze naturale a caror rezerva se cifreaza la aproape 6 miliarde de tone. Afara de aceasta, titeiul a fost gasit si in nord-estul desertului, in regiunea Edjeleh si El Gassi, iar rezerve bogate de gaze s-au descoperit si in regiunea Hassi Messaoud. Adancurile Saharei contin de asemenea carbuni, fier, cupru, mangan, plumb, uraniu, cobalt si saruri minerale. Zacamintele cele mai importante de carbuni se gasesc la sud de Muntii Atlas, de unde anual se extrag peste 300 000 de tone. Folosirea energiei solare si a vanturilor din desertul Saharei nu s-a raspandit inca pe scara larga. Dar, tinand seama de utilizarea cu succes a semiconductoarelor, se deschid perspective de valorificare a resurselor colosale ale energiei solare. Dupa parerea unor oameni de stiinta, in anii urmatori, utilizarea semiconductoarelor ar putea juca un rol tot atat de mare ca si energia nucleara. Cu ajutorul lor se va putea obtine o cantitate enorma de energie electrica, care va asigura o valorificare mai intensiva a bogatiilor naturale din desert. Energia electrica ieftina va putea pune in miscare dispozitivele de irigatie si mecanismele necesare omului pentru supunerea naturii vitrege.
Recent, mai multi hidrologi au proiectat construirea unor baraje pe cursul fluviilor Niger si Congo, pentru ca o mare cantitate de apa sa fie indreptata spre lacul Ciad. Rezervele de apa ar putea asigura cultivarea unor intinse teritorii din aceasta "tara cu cerul de flacari si pamantul de jeratic".
|
|
