|
Acasa » ENCICLOPEDIE » FOCUL DE TABARA, REGULI PENTRU DRUMETII
FOCUL DE TABARA, REGULI PENTRU DRUMETII
Focul de tabara, reguli generale pentru drumetii, vacante
Focul este un bun prieten al drumetului, ajutandu-l sa-si pregateasca hrana, sa se încalzeasca, sa-si semnaleze prezenta in anumite cazuri, iar uneori sa tina departe de tabara eventualele animale salbatice ale padurii.
Dar focul poate deveni si cel mai mare dusman al drumetului atunci cand e aprins si întretinut fara respectarea regulilor de prevenire a incendiilor, cand este lasat nesupravegheat sau nu este stins la parasirea taberei.
O regula generala: nu faceti focul în timpul drumetiei daca acest lucru nu este absolut necesar, daca nu aveti motive bine intemeiate pentru a-l aprinde.
1. Cateva reguli obligatorii pentru cei ce realizeaza un foc de tabara:
- distanta de la foc la liziera padurii sa nu fie mai mica de 100 m ;
- locul pe care urmeaza sa se faca focul se curata de frunze uscate, crengi, aschii sau orice materiale, chiar mai greu inflamabile;
- pentru vatra focului se scobeste o mica groapa, care se înconjoara la o oarecare distanta cu pietre acoperite de brazde;
- este periculos sa se lase bolovani sau lespezi de gresie prea aproape de foc: se pot produce explozii periculoase din cauza transformarilor ce au loc în compozitia pietrei prin supraîncalzire;
- nu depozitati combustibilul pregatit (lemne, crengi,aschii etc.) pentru întretinerea focului prea aproape de acesta;
- cand alimentati focul nu lasati sa cada aschii, crengi, alte materiale, între locul de depozitare a combustibilului si focul aprins;
- nu aprindeti focul pe timp de furtuna sau vant puternic care poate spulbera carbunii si scanteile pe o mare distanta in jur;
- nu asezati vatra focului în apropierea corturilor, deoarece scanteile pot produce deteriorarea lor;
- pastrati în apropiere de foc un vas cu apa pentru o prima interventie în caz de nevoie;
- pentru a pastra jarul în vederea pregatirii mesei viitoare, acoperiti-l bine cu brazde de pamant. Dar nici in acest caz nu lasati focul nesupravegheat;
- in cazul cand sunteti nevoiti sa pastrati focul aprins pe timpul noptii, stabiliti cu exactitate schimburile pentru supravegherea lui. Timpul de veghe al unui schimb e bine sa nu depaseasca 2 ore. Daca împrejurarile îngaduie, organizati schimburi de cate 2 persoane.
Stingerea focului este o operatie de o importanta la fel de mare ca si aprinderea lui, de aceea:
- nu stingeti focul prin împrâstierea carbunilor sau taciunilor;
- vremea umeda nu va scuteste de a stinge focul cu toata atentia;
- la stingerea focului controlati pe o distanta de 1—2 metri în jurul vetrei daca nu s-au format mici puncte aprinse datorita frunzelor moarte, a ierbii uscate, a unor crengi si aschii etc.
- stingeti focul cu cat mai mult timp înainte de a parasi tabara.
In continuare prezentam cateva cunostinte legate de aprinderea si întretinerea focului, folositoare in orice drumetie.
Vatra locului se alege în functie de destinatia acestuia (incâlzire, prepararea hranei etc.) si de alti factori care conditioneaza folosirea lui, ca: forta vantului, evitarea incendiilor etc. precum si de combustibilul pe care îl folosim.
Pentru încalzire, vatra focului trebuie amenajata astfel, încat caldura sa fie dirijata în directia în care ne aflam. Aceasta se poate face folosind diverse materiale gasite in zona, pietre, brazde de pamant, trunchiuri de copaci etc. cu care înconjuram focul din 3 parti.
In situatia cand vatra focului s-a fixat pe un strat de zapada sau de gheata, în mod obligatoriu se va amenaja în partea de jos un strat izolant de pamant, pentru a proteja focul de apa rezultata din topirea zapezii.
In functie de loc, forma, destinatie si durata, focul poate fi de mai multe feluri:
Diferite forme de foc de tabara.
Focul în forma de stea. Se face asezand 6-7 bucati de lemn uscat, cu un capat în centrul vetrei focului, iar cu celalalt spre exteriorul acesteia. Pe masura ce capetele aflate pe vatra focului au ars, taciunii sunt împinsi pe vatra pana la arderea lor completa. Acest fel de foc se recomanda, deoarece are un consum de combustibil mai mic si asigura o caldura suficienta pentru încalzire si prepararea hranei.
Focul in groapa sau sant. Acest fel de foc se foloseste de regula atunci cand vrem sa ne preparam hrana. Groapa in care urmeaza sa facem focul se sapa sub forma de trunchi de con cu varful în jos, iar lemnele se asaza pe marginea acesteia în mod înclinat, unul langa altul. Prin acest fel de foc economisim combustibil, care arde lent ca urmare a cantitatii mici de oxigen ce înretine arderea si putem asigura pastrarea focului un timp mai îndelungat prin acoperirea jaratecului cu cenusa. Dezavantajele constau în faptul ca spre deosebire de alte tipuri de foc el da o cantitate mai mica de caldura si ne limiteaza posibilitatile dirijarii acesteia în directia dorita.
Focul haiducesc. Pentru focul haiducesc este necesara in general o cantitate mai mare de combustibil. Acest tip de foc consta în aranjarea lemnelor sub forma de piramida, arderea facandu-se din centrul bazei spre exterior în sus. Focul haiducesc poate servi pentru încalzire, precum si pentru prepararea hranei.
Focul vanatoresc. Aranjarea combustibilului lemnos se face in felul urmator: se asazâ pe sol doua bucati de lemn mai groase, la departare de 40—50 cm una de alta; între acestea se pune combustibilul de aprindere (aschii, paie etc.), iar peste ele se asaza, in forma de cruce, bucati de lemn mai gros, ale caror capete se sprijina pe trunchiurile copacilor asezati pe vatra sau pe sol. Focul se aprinde în partea cea mai apropiata de sol, pentru a asigura arderea completa si uniforma a combustibilului.
Focul tip gratar. Pentru acest tip de foc, lemnele se aranjeaza sub forma de gratar, pe doua trunchiuri de copaci de esenta tare, asezate paralel, la o distanta de 40-50 cm unul de altul. Focul se aprinde la centru jos, sub gratarul format, pentru ca flacarile sa cuprinda întreaga stiva de lemne. Prezinta avantajul ca pe tot timpul arderii mentine constante flacara si caldura, pe care o radiaza circular. Dezavantajul acestui fel de foc consta în faptul ca necesita în general o cantitate mare de lemne, iar arderea se produce într-un timp relativ scurt.
Focul intre pietre. Vatra focului poate fi amenajata in anumite situatii si între pietre, care, servind drept paravan, pot asigura prin încalzire o cantitate mai mare de caldura chiar cu combustibil putin. Avantajele acestui fel de foc constau în posibilitatea dirijarii caldurii si a mentinerii acesteia (si dupa stingerea focului), ca urmare a radierii poduse de pietrele supraancalzite.
Lemnul folosit în facerea focului poate fi:
- de esenta tare, stejarul, fagul, ulmul, carpenul, salcamul, frasinul etc. care ard încet, degaja multa caldura si produc mult jaratec;
- de esenta moale, salcia, arinul, teiul, plopul, molidul, bradul etc. care în general ard repede, produc putina caldura si mult fum, iar jaratecul aproape lipseste. Mesteacanul si pinul produc flacara si caldura, dar jaratecul este putin si se stinge repede.
Pentru aprinderea focului se pot folosi: aschii de lemn uscat, mai ales de brad (îmbibate cu rasina), mesteacan, molid, pin etc., ierburi uscate, cuiburi parasite de pasari, etc. tabara se poate face prin mijloace clasice (chibrit, bricheta) si prin mijloace improvizate: lentila de ochelari, lupe, binoclul (prin intermediul soarelui), scantei produse de materiale dure sau prin frecarea lemnelor uscate.
Procedee de sustinere deasupra focului a vaselor pentru prepararea hranei.
Aprinderea focului cu ajutorul razelor solare, folosind o lentila concava (de la ochelari, binoclu etc), se face in felul urmator: se orienteaza lentila cu partea concava spre soare si se apropie pana ce razele solare vor fi concentrate intr-un punct cat mai mic pe materialul inflamabil; se tine in aceasta pozitie pana ce se aprinde materialul inflamabil, dupa care se va proceda la aprinderea focului. Daca posedam putina iasca uscata putem aprinde focul folosind o bucata de cremene si un amnar (respectiv lama unui cutit sau orice bucata de otel folosita ca amnar în orice conditii atmosferice). Punem iasca sau iarba uscata pe bucata de cremene tinand-o cu degetul gros al mainii stangi. Cu dreapta lovim razant amnarul de cremene. Scanteile vor aprinde iasca din care apoi, tinand-o la vant, vom obtine flacara cu ajutorul careia se aprinde focul. Aprinderea focului prin frecare, cu ajutorul a doua bucati de lemn de esenta tare, e un procedeu simplu, constand in frecarea celor doua bucâti de lemn pinâ ce apare flacara.
Acest procedeu poate fi folosit in orice conditii de teren, de stare a vremii si de anotimp, dar cere efort si rabdare. Focul poate fi pastrat un timp mai îndelungat daca se iau masuri de încetinire la maximum a arderii, prin asezarea vetrei focului intr-un loc ferit de curentii de aer, adunarea jaratecului si acoperirea lui cu un strat de cenuse si apoi cu putin pamant. Vasele pentru prepararea hranei nu se asaza direct pe jar, intre vatra si vas trebuie sa existe o distanta suficienta pentru a permite alimentarea focului, dar care sa nu fie prea mare, permitind risipirea inutila a caldurii.
|
|
