|
Acasa » ENCICLOPEDIE » LACUL NYOS, LACUL UCIGAS, CAMERUN AFRICA
LACUL NYOS, LACUL UCIGAS, CAMERUN AFRICA
Lacul Nyos — "Lacul ucigas"
Mai întai in 1984, apoi in 1986, două lacuri din Camerun, Africa, au făcut ca prin fenomenele naturale tragice ce s-au manifestat atunci să rămină de neuitat pentru locuitorii acestei ţări şi să devină subiect de cercetare pentru specialişti. O erupţie de gaze, de mică amploare la început, apoi foarte mare, provenind iniţial din Lacul Monoun, ulterior din cel denumit Nyos, situat în nord, la 95 km distanţă de primul, au făcut atunci 37 de victime omeneşti şi, respectiv, 1 746, ucigand foarte multe vite şi devastind vegetaţia de pe maluri.
Tragismul evenimentului petrecut la Nyos i-a adus acestuia numele de "Lacul ucigaş". Apele lui au aruncat la suprafaţă un jet puternic de dioxid de carbon, care s-a transformat într-un nor de gaz cu înălţimea de 50 m, ce s-a deplasat, ia nivelul solului, pe o distanţă de 16 km, asfixiind oameni şi animale. Specialiştii au explicat astfel cauza evenimentului: dizolvarea lenta a dioxidului de carbon în apa, presupunandu-se că "pardoseala" lacului ar fi constituită din rocă vulcanică fierbinte care ar fi degajat acest gaz. Acumularea acestuia, de-a lungul anilor, în pătura cea mai de jos a apei lacului, a atins la un moment dat un asemenea "prag" care, stimulat de un factor perturbator, a dus la eliberarea masivă a gazului în aer. Factorul perturbator a putut fi o prăbuşire de roci, un cutremur, o erupţie vulcanică, o furtună puternică sau pur şi simplu răcirea suprafeţei lacului ce provoacă, de obicei la sfirşitul verii, mixarea straturilor de apă.
Cercetările ulterioare au dovedit că, într-adevăr, lacul corespunde unei regiuni cu activitate vulcanică, existand pe fundul bazinului său o falie prin care dioxidul de carbon trece în pătura cea mai de jos a apei lacului.
Oamenii de ştiinţă japonezi, camerunezi şi francezi apreciază în momentul de faţă, pe baza rezultatelor studiilor întreprinse de ei, că în următorii 20 de ani ar putea să se repete evenimentul tragic din 1986. Impreună cu dioxidul de carbon, se degajă şi heliu, gaz greu solubil în apă, care nu se acumulează deci în pătura cea mai de jos a apei, ci se ridică la suprafaţă. Iar concluzia nu este deloc liniştitoare: in cel mult 20 de ani apele lacului vor deţine din nou o cantitate primejdioasă de dioxid de carbon.
Un pericol asemănător îl reprezintă şi Lacul Bambuluve, situat în apropiere de Nyos, in care încă de pe acum concentraţia de CO2 este destul de mare. Dacă acest gaz va continua să se acumuleze rapid, ca urmare a intensificării probabile a activităţii vulcanice din adîncuri, este iminentă o catastrofă cu nimic mai prejos de cea declanşată de Lacul Nyos în 1986 — susţine geochimistul francez M. Pourchet, de la Institutul de glaciologie şi geografia mediului înconjurător, Grenoble, Franţa.
|
|
