|
Acasa » ENCICLOPEDIE » LINUL PESTE, LIN PESCUIT
LINUL PESTE, LIN PESCUIT
Referat, Linul peste, Lin pescuit, poze, imagini
Corpul Linului arata cam rotofei. Presarat cu solzi foarte marunti, este neted si balos. Il acopera un mucus alunecos. Gura mica se prelungeste. Are buze pline, doua mustacioare scurte. Inotatoarele sunt groase, rotunjite, coada pare aproape dreapta. Dupa haina întunecata îl recunoastem fara gres. In apa pare aproape negru, ca fundul ei, într-adevar, spinarea e maslinie, închisa. Laturile se fac treptat mai deschise, verzi-aurii. Dar burta tot galbuie ramane. Chiar si culoarea aripioarelor e mai întunecata, usor negricioasa. Doar la ochi are putintel rosu.
Dimensiunea minima a linului este 20 cm. Cei obisnuiti au pana la 30 de cm, cand se apropie de kilogram. Pe masura ce cresc, ajungand si la mai multe, devin tot mai rari.
Biologie. Haina sa ni-l arata ca un peste întunecat. Iubeste ape statatoare, namoloase, locuri umbrite de vegetatie bogata, îndeosebi planta numita penita apei, cu frunzulite subtiri si verzi. Lumina nu-i prea place. Arareori se soreste, dar tot printre buruieni. Atunci iese si la suprafata. De obicei traieste la fund. Se hraneste mai cu seama noaptea, bizuindu-se mai mult pe celelalte simturi decat pe vaz. Asadar, duce si o viata cam întunecata. Botul sau se poate prelungi ca o trompa si-l ajuta sa scotoceasca prin mal. Alege astfel resturi de plante si mici vietuitoare pe placul sau; fara mare truda. Uneori mai ciuguleste si vegetatie verde. Mare somnoros, se trage odata cu frigul la întuneric. Se îngroapa în mal, iesind din nemiscare de-abia cand primavara încalzeste apele.
.jpg)
Linul peste, poze, imagini Lin
Pescuit. Vom cauta linii îndeosebi în balti, în partile cu multa vegetatie, nici prea aproape de tarm, dar nici în larg, la loc deschis. Daca avem la îndemana o barca, vom pescui cu mai mult folos, ferindu-ne însa cat se poate de zgomot.
Greutatea la pescuitul acestui peste este poate aflarea unor locuri bune. Adeseori buruienile sunt o stavila care nu permit carligului sa coboare la adanc. Ne putem descurca încercand sa le smulgem, pregatindu-ne un loc curatit. Afundam în apa o creanga lunga cu o cracana în varf sau o furca. Rasucind ierburile, reusim sa le smulgem si sa facem loc unditei noastre. Dar fiindca o treaba cam obositoare, trebuie sa fim siguri ca linul se tine prin preajma. Sa-i recunoastem locurile întreband si unditarii mai priceputi. Vom încerca ochiurile dintre trestii, locuri libere, canale înguste, în care vegetatia ne lasa sa coboram momeala. Cateodata, pestii care scurma malul în adanc — mai ales linul — ne tradeaza ei însisi unde se afla. Câutandu-si hrana la fund, starnesc basicute. Uneori le putem urmari chiar drumul, oprindu-le plimbarea daca le asezam carligul în fata botului. Bineanteles nu toate basicile înseamna peste. Ele se înalta si singure la fata apei. Sunt gaze care iau nastere prin putrezirea resturilor organice din namol. Bulbucii lor sunt mai mari, mai largi, aparand doar la intervale îndepartate. Cand e vorba de peste sunt mai marunte, mai dese, în continuare, schimbandu-si locul si ivindu-se aproape într-una cand se hraneste vreun card.
Sezonul de pescuit al linului începe cam la mijlocul primaverii si tine pana în toamna, cînd apele se racesc. Mananca mai bine la începutul si spre sfarsitul acestui timp. Vara, rezultatele sunt mai slabe, deoarece caldura îl moleseste. Dar adeseori, sub cer înnorat, ori pe vreme mai rece, se prind si acum lini frumosi. Cautandu-si hrana mai cu seama noaptea, mai potrivite unditului {pescuitului}, sunt ceasurile timpurii ale diminetii ori cele dinspre seara.
Momelile mai folosite sunt: rame rosii sau albe, viermusi boabe de cereale sau mazare, cartofi, cocolosi de paine, mamaliga sau pasta. Putem sa le încercam pe rand, cautand care este mai pe placul linului. Ca începator, poate e mai bine sa alegem rama alba, rezistenta, pe care pestisorii o ciugulesc greu de pe carlig. Mai ales daca ne-am curatit un loc, e bine sa nadim din timp cu un amestec de paine, mamaliga si rame taiate. Astfel ne putem astepta la mai multi pesti, chiar si de alte feluri. In timpul pescuitului, ne aratam mai zgarciti, nadind mai putin dar nu prea rar, cu mici cocolosi.
Echipamentul nu trebuie sa fie greoi. Alegem o varga lunga, usoara, cu un fir nu prea gros. Carligul, dupa mo meala, are marimi între numerele 7 —10, sau chiar mai mici — pentru viermusi. Il legam la o struna de nylon 0,20—0,30. Folosim drept greutate alicele, laolalta cu o pluta usoara de pana cu antena, bine cantarita. Mulineta ne trebuie doar daca ne asteptam si la un crap
mare, peste care ia aceeasi hrana. Momeala se coboara cat mai la adanc, putin deasupra fundului sau ierburilor care îl acopera. Potrivirea înaltimii se face dupa pozitia plutei, dar mai bine cu un plumb-sonda (fig. 50). Este o greutate alungita, de forma conica sau piramidala. Fundul neted are o fasie de pluta în care se înfige carligul. Capatul ascutit are un ochi de sarma prin care se trece struna. Inainte de a începe pescuitul, în carlig se pune plumbul-sonda a carui greutate mare ne ajuta repede sa aflam precis adancimea apei, în locul ales. Ramâne doar sa potrivim pluta la înaltimea funde în namol, ascunsa pestelui.
Muscatura linului nu este prea grabita. E doar un peste tacticos, care ciuguleste, gusta ori poate chiar scuipa momeala pana ce se hotaraste daca-i place sau nu. Uneori pluta face tot felul de miscari, tremura, se clatina si abia mai tarziu (în sfarsit! zice unditarul...) ne arata ca putem întepa. Dar acum se afunda hotarat, rareori se plimba îndreptandu-se dupa linul nostru. Il agatam ca de obicei zvacnind din pumn. Pe masura ce pestele va fi mai mare va obosi mai greu, luptand mai îndelung. La început se zbate puternic, cautand sa fuga, zvarcolindu-se prin ierburi. Buzele sale groase ne permit sa-l tinem destul da strans. Linul se da curand învins, poate fi adus în minicioc. Dar mai poate scapa. Balos cum este, dupa cum am vazut, poate aluneca printre degetele care încearca sai desprinda carligul si sa ajunga iarasi în apa. Prin urmare, desprinderea din carlig se face cu putintica chibzuiala.!
|
|
