|
Acasa » ENCICLOPEDIE » LIPANUL PESTE, PESCUIT, POZE LIPAN, REFERAT
LIPANUL PESTE, PESCUIT, POZE LIPAN, REFERAT
Lipanul peste, pescuit, poze Lipan, referat
Lipanul denumit si lipean, cimbrisor sau aramiu, este raspandit natural in 62 fonduri de pescuit ocupand o lungime de 1100 km. A fost introdus artificial in Neagra Brostenilor si Bistrita, de unde disparuse datorita plutitului materialului lemnos, in Valea Finisului, Vida, Rosia si Varatec afluenti ai Crisului Negru, in Valea Fiadului, afluent al Somesului Mare, in Lotrul superior amonte de lacul Vidra, in Dambovita amonte de Rucar, in Teleajen si in Cormos.
Corpul Lipanului este ceva mai turtit decat cel al pastravului. Solzii mai mari acopera si parte din coada. Capul are gura mica, cu buze delicate, subtiri si dinti foarte marunti. Spinarea se gheboseaza putin. Prima aripioara dorsala este intinsa, lunga, viu colorata, cu pete si lumini de curcubeu, deosebindu-se de nodalca mica dinspre coada. Masliniu pe spinare, Lipanul are laturile mai aurii si burta alba. Spre pantec si aripioarele sale se ivesc nuante galbui si purpuriu deschise. Petele intunecate, marunte, sunt mai numeroase spre cap si spate. Proaspat prins, are un miros placut, usor aromat, aducand cu mireasma cimbrisorului de camp.
Lipanul peste, imagini Lipan, poze
Dimensiunea legala la pescuitul Lipanului: Limita legala este 25 cm. putandu-se retine 10 bucati de dimensiuni minime 25 cm. intr-o zi de pescuit. Obisnuit ajunge pana la 30-35 cm, iar Lipanii mari, mai cocosati, cresc pana la 40—50 cm.
Unde traieste Lipanul?: Acest peste nu se intalneste in orice ape. Fara sa urce paraiele, alege doar cursul inferior al raurilor de munte mai late. Raritatea si sportul pe care il ofera il fac poate si mai cautat de unditar. Coboara mai in jos decat pastravul, aflandu-se deseori laolalta cu mrenele vinete, cleanul si scobarul. Alege portiunile mai repezi, impotrivindu-se apei in dosul unui obstacol sub care se si ascunde la nevoie. Uneori traieste in mici carduri, in bulboane. Se tine langa inceputul, marginile si coada suvoiului, infruntand repezisul cu fund de pietris sau nisip, cercetand undele cu ochii sai ageri. Ochii sunt inzestrati cu o pupila speciala, in forma de picatura cu varful indreptat inainte, care-l ajuta sa zareasca mai bine hrana. Din locul de panda, lipanul se repede culegand din apa sau de pe suprafata ei, toate vietatile marunte care-i incap in gura. Inghite racusori, viermi, larve, dar mai cu seama insecte. Vaneaza destoinic nenumaratele musculite care foiesc deasupra apei. Le aduna pe cele cazute, face salturi spre a inhata altele din zbor. Pana isi face portia (stomac mare si prada mica) se ridica si salta mereu, reluandu-si de fiecare data locul.
Sezonul de pescuit: Pescuitul sau incepe la 1 iunie si dureaza peste iarna blanda, inchizandu-se la 28 februarie. In lunile primaverii, pestele nostru este ocupat cu boistea. Toamna, cand musculitele care zburda pe fata apei se imputineaza, incepe adevaratul sau sezon. Spre a se satura, acum lipanii stau mai toata ziulica la panda. Deci sunt mai usor de prins, daca nu au ceasuri cu toane si daca... ne pricepem sa-i inselam.
Momeli: Peste insectivor, lipanul este un mare muscar. De aceea se pescuieste indeosebi cu muste artificiale mici, legate pe carlige nr. 12—18. Nu are nici un rost sa-l undim nesportiv cu momeli naturale. Lipanul isi repeta de cateva ori saltul dupa imitatiile noastre. Iata de ce vom cunoaste mai indeaproape momelile care se aseamana cu gazele din natura. Sunt mustele artificiale, despre care am pomenit in treacat, legate direct pe carlig de mana omului. Acest fel de a undi, numit si muscarit, pe scurt, se deprinde anevoie. Mai tarziu insa, da neasemuite bucurii. De aceea trebuie invatat din timp. Mai ales daca am cules roade frumoase cu pescuitul pipait, inceputul nu va parea prea greu. Desigur, unii vor sa ajunga dintr-o data mari muscari, dar din pacate aceasta nu se poate. Ne vom multumi, ca incepatori, sa ramanem doar la abecedarul acestei metode. Luam aceeasi varga, pana ne procuram din magazin una speciala, construita. Pe nuiaua de alun se leaga sfoara, ori se poate pune si o mulineta. Nu mai intrebuintam firul obisnuit de nylon, ci unul impletit din matase, a carui lungime ajunge pana la 15-20 m. Din farmacii se poate cumpara ieftin matase chirurgicala mai groasa. Diametrul sforii se apropie de 1 mm, deoarece greutatea firului va arunca momelile tragandu-le dupa sine. Spre a inlatura banuielile pestilor, la capat se leaga o struna de nylon transparent, care se poate subtia treptat, avand spre musca o grosime de 0,25-0,30. Lungimea este cam de 1,5 m. Pe struna, cu ajutorul saltatorilor niste capete de nylon scurte si subtiri se pot prinde mai multe momeli. Deocamdata, socotindu-ne incepatori, vom lega o singura musca in capatul firului straveziu. Mustele artificiale se pot cumpara din comert. Corpul gazelor este imitat din fire de matase, lana sau plastic. Puful (care imita aripile si piciorusele) se face din pene. Adeseori se folosesc cele din ceafa cocosilor, alese pe masura carligului pe care se rasucesc. Marimea mustelor artificiale o cunoastem: cele mai zdravene pentru clean, cele mijlocii pentru pastrav, iar la lipan cele mai marunte.
Cum pescuim Lipanul?
Pentru a vedea pestele, nu atat spre a simti clipa in care apuca, mustele trebuie purtate la suprafata. Dupa caderea lor in apa, inaltand varful vergii, sfoara se intinde. Astfel, momelile joaca pe luciul apei, chiar putin scufundate. Sunt lasate in voia curentului, duse la vale, aidoma musculitelor adevarate. Artificialele se pot trage usor, aducandu-le spre tarmul nostru de-a curmezisul raului. Dar cu grija, fara sa intreaca pe cele vii, care nu pot inota impotriva unui suvoi. Oglinda apei nu trebuie sa faca valuri, sa fie incretita de musca. Un asemenea fapt neobisnuit sperie pestele. Nu este permis sa "zgariem fata apei", zic muscarii. Noi sa facem la fel. Dupa un oarecare timp, mai putem adauga o saltatoare, obisnuindu-ne vederea.
Inteparea se face chiar in clipa in care pestele a luat musca (usor de spus, greu de facut !). Altfel scapa, simte ca momeala este artificiala si o scuipa mai repede decat am crede. De aceea, trebuie sa avem ochi foarte ageri si o mana iute. Iata, pe langa drumul anevoios, oricat ne-am feri de ochii pestelui, apar greutati care se cer invinse pe rand: aruncarea, manuirea mustelor si inteparea (care va intarzia deseori si mai tarziu).
Varga este subtire, struna fina, carligul mic, pescarul nu are voie sa fie brutal. Va intepa usor, smucind fin din incheietura pumnului. Pestele prins va fi obosit (ajunge sa depaseasca 1/4 kg !) si numai atunci va fi adus spre mal ori, mai bine, in mincioc.
Gura delicata a lipanului, cu buze subtiri, este sfasiata cu usurinta de carlig. Este pestele care pretinde cea mai mare prudenta, care nu poate fi fortat. Dar pana sa ajungem muscari la fel de priceputi ca si lipanul, va curge inca multa apa pe vaile spumegande ale raurilor repezi.
|
|
