|
Acasa » ENCICLOPEDIE » MANASTIREA RAMET, RAMET ALBA, LOC DE RUGACIUNE
MANASTIREA RAMET, RAMET ALBA, LOC DE RUGACIUNE
Manastirea Ramet, loc de rugaciune si sfat duhovnicesc
"Pe celalalt tarm al raului (Geoagiu) merge drumul spre alta manastire batrana a noastra, cea din Ramet... Tocmai în vale te cobori prin pietris, supt aceasta întreita cununa salbatica, vechea manastioara vorbeste despre un lung trecut de saracie si primejdie". (Nicolae lorga)
Ascunsa de peretii abrupti ai "Pietrii Cetii", "Manastirea Ramet este o încantare în calea drumetului ostenind în lumea Apusenilor. Oaza de verdeata în peisajul stancos dinspre Cheile Rametilor, "Monasteria", cum apare în documentele latine, "a format dintotdeauna o puternica cetate ortodoxa de traire duhovniceasca si de aparare, ferind satele motilor si mocanilor ardeleni de prozelitismul catolic si protestant" (parintele loanichie Balan).
Calugari eremiti, monahi singuratici, au ctitorit prin secolul al XII-lea Manastirea Eremitilor - Ramet de astazi. Pe arcada dintre naos si pronaos o inscriptie slavona marturiseste: "Am scris eu preapacatosul rob al lui Dumnezeu, Mihul, adica zugravul de la Crisul Alb, cu încuviintarea arhiepiscopului Ghelasie în zilele regelui Ludovic în anul 6885 (1377), luna iulie 2". Inscriptia este dovada faptului ca în Transilvania secolului al XIV-lea exista o organizare bisericeasca, dar si o cultura autohtona, caci pictura mesterului Mihul este printre primele ansambluri murale cunoscute în istoria artei medievale românesti.
Matei Corvinul, Radu cel Mare al Tarii Românesti, Mihai Viteazul sunt ctitori amintiti ai manastirii. Primejdiile n-au ocolit-o. In 1762, din cauza uniatiei, austriecii o distrug. Maini truditoare în credinta o refac. Decembrie 1785 aduce o noua "stricare" a manastirii; participarea la rascoala lui Horea, Closca si Crisan era astfel pedepsita. Biserica de mir numai, Rametul lupta împotriva prozelitismului strain si pentru mentinerea ortodoxiei si traditiilor religioase ale neamului. Abia în 1940, cu staretul Evloghie Ota, viata monahala a locului renaste. In anul 1955, Ramet sa transformat în manastire de maici. Au venit anii 60, care n-au fost mai blanzi. Manastirea închisa, maicile risipite care încotro le-a luminat Domnul. Din 1970, se reia viata monahala, stareta fiind azi monahia Ierusalima Ghibu.
Duhovnic a fost pana în 1975 arhimandritul Domentie Manolache, îndrumator al vietii spirituale, cel care la praznice spovedea necontenit, atipea o ora în sfantul altar si începea slujba de dimineata, în timp ce chilia-i era plina de copii si credinciosi. Dadea saracilor tot ce avea, ba mai lua si de la maicute. Iar cand acestea nu-si gaseau hainele le spunea zambind: "Vreau sa va duc pe toate cu forta în rai!" Tot el îndemna: "Sa luam aminte la micutele albine, ce ordine, ce randuiala si curatenie în stupinele lor; iar de intra vreun trantor sau alta insecta în stup, o omoara si o scot afara. Asa trebuie sa facem si noi în casa sufletului nostru. Sa dam afara toate viclesugurile, minciunile, invidia si ura din inimile noastre".
Biserica veche a manastirii poarta hramul "Izvorul Tamaduirii", caci în altar, de sub Sfanta Masa, un izvor cu apa potabila iese la suprafata. Langa biserica, scoala veche, astazi muzeu, este marturia rolului cultural pe care asezamantul l-a îndeplinit: aici învatau copiii mocanilor sa scrie, sa citeasca, iar viitorii slujitori ai bisericii - caligrafie, tiparul, broderia, miniatura. Si azi în curtea manastirii functioneaza o scoala. Carti, obiecte de cult donate de domni si monahi moldoveni ori munteni atesta legaturile manastirii cu celelalte tari române.
De peste munti ori din împrejurimi, pelerini si credinciosi tot bat cararile Rametilor spre rugaciune neancetata, mangaiere, mantuire si sfat duhovnicesc.
Alaturi de biserica si scoala veche sa construit o biserica noua, "Sf. Apostoli Petru si Pavel", sinteza a traditiei românesti: turla - în stil moldovenesc, friza -muntenesc, iar zidul - transilvanean. Colectivul condus de pictorul Grigore Popescu au lucrat la pictura interioara.
|
|
