|
Acasa » ENCICLOPEDIE » MAREA BERING HARTA, IMAGINI
MAREA BERING HARTA, IMAGINI
Referat, Marea Bering harta, imagini, poze
Cea mai nordica mare a bazinului Pacific este Marea Bering, care, pe vremuri, purta numele de Marea Castorilor. La inceputul secolului al XIX-lea, geografii i-au dat numele de Bering in amintirea marelui explorator care a descoperit-o. Marea Bering are o suprafata de 2 304 000 km2 si o adancime maxima de 4 773 m. Ea scalda tarmul celor doua continente: America si Asia si hotarul ei este bine conturat la sud de insulele Aleutine si Komandor. In stramtoarea Bering, cele doua continente se apropie unul de altul pana la o distanta de numai 90 km. In mijlocul acestei stramtori, se gaseste arhipelagul Diomede, compus din doua insule: cea din partea apuseana, Ratmanov, apartine U.R.S.S. si cea rasariteana, Kruzenstern, apartinand S.U.A. Intre aceste insule trece atat hotarul care desparte cele doua state, cat si linia de demarcatie a zilei. S-a stabilit de catre geografi ca linia schimbarii datei sa urmeze meridianul de 180°. Cum insa acest meridian trece prin mijlocul peninsulei Ciukotsk, ar fi trebuit ca in aceeasi regiune sa existe doua date pentru aceeasi zi. Din aceasta cauza, hotarul a fost mutat spre rasarit, pe langa insulele Komandor. El revine la meridianul de 180°, la sud de arhipelagul Aleutinelor.
Marea Bering harta, imagini, poze.
Partea de nord a Marii Bering nu se aseamana cu cea de sud. In apropierea stramtorii adancimea marii nu depaseste 60 m, in timp ce in partea sudica, adancimea ei trece in multe locuri peste 4 000 m. Geologii au stabilit ca in regiunea stramtorii Bering a avut loc de cateva ori ridicarea si coborarea uscatului. In locul unde se gaseste astazi fundul marii, odinioara era un ses intins si Oceanul Pacific nu avea legatura directa cu Oceanul Inghetat. Cele doua continente erau unite, fapt dovedit de altfel in zilele noastre de prezenta in partile lor nordice aceleiasi flore si faune. Parerea multor cercetatori este ca, pe aici, ar fi trecut din Asia spre America stramosii indepartati ai triburilor nord-americane. Apoi a venit ultima epoca glaciara si greutatea gheturilor a impins uscatul in jos. In momentul de fata uscatul, fiind liberat de presiunea gheturilor, sufera din nou o miscare de ridicare.
In ultimul timp au fost organizate expeditii arheologice in peninsula Ciukotsk. Arheologii au gasit pe litoral urme de sezari omenesti, precum si obiecte de bronz si de piatra. Printre marturiile trecutului se afla craniul descoperit la Uelen; analizat in laborator s-a constatat ca el are o vechime de aproape 3 000 de ani. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca acum vreo 11 000 ani, pe cand gheturile au eliberat vaile si platourile peninsulei, triburile de vanatori nomazi au trecut Alaska.
In vara anului 1963, arheologul sovietic D. Sergheev a descoperit pe tarmul nord-vestic al Marii Bering, in peninsula Ciukotsk, la Ekven, 105 morminte de-ale eschimosilor. In morminte s-au gasit diferite obiecte, pe care eschimosii le socoteau necesare "vietii de dincolo". In mormintele barbatilor se aflau harpoane, cutite de piatra, varfuri de sageti si placi de os taieturi inguste pentru protejarea ochilor de stralucirea orbitoare a zapezilor. Mormintele femeilor contineau amulete familiare, legate de diferite sarbatori rituale. Amuletele reprezinta aproape intreaga fauna a litoralului acestei regiuni: capete de morse, foci, balene, ursi albi, vulpi si lupi. Arta mesterilor necunoscuti este de admirat, tinand seama ca sculptorii anonimi nu se foloseau decat de cutite de piatra.
Doua dintre descoperirile facute au adus arheologilor noi argumente favorabile in sustinerea ipotezei migratiunii prin stramtoarea Bering. Prima este o figurina de os, care reprezinta un om sezand cu picioarele incrucisate, cu capul spre cer si cu mana dreapta ridicata in dreptul ochilor. O asemen sculptura nu a mai fost intalnita la Ciukotsk si ea nu poate fi asemuita decat cu cele gasite in Mexic. Arheologii sovietici sunt de parere ca figurina a fost gasita de eschimosi si ca ea provine de la un popor care ar fi migrat prin acele locuri catre Lumea Noua, cu mult inaintea eschimosilor. Cea de-a doua este descoperirea unor resturi de vase de ceramica pe care arheologii le-au scos dintr-un mormant cu o vechime de peste 2 000 de ani, si care se asemanau cu cele aflate la indienii din America de Nord. Aceasta este dupa cum sustin arheologii o dovada in plus ca migratiunea spre Lumea Noua sa facut prin stramtoarea Bering.
Tarmurile Marii Bering sunt in cea mai mare parte muntoase si puternic crestate. Nici ele si nici cerul de deasupra lor nu par prietenoase. Regiunea din apropierea stramtorii este vesnic posomorata. Se simte respiratia rece a Oceanului Inghetat, de unde vine si curentul rece de apa care aduce gheturi pana in apropierea Aleutinelor.
Coastele vestice ale Marii Bering contureaza litoralul estic al peninsulei Kamceatka, care este numita si "Scandinavia asiatica".
Acolo in mijlocul vulcanilor si gheizerelor predomina o vegetatie alpina, in care misuna castorul, samurul, hermelina si vulpea-argintie. Somonii din genul Onocorhynchus vin in fiecare an din Pacific si se urca in susul raurilor, pana la izvoare, pentru a-si depune icrele, din care ies milioane de pui. Cand pestii s-au facut marisori sunt indreptati spre apele lacurilor, unde exista crescatorii speciale.
Marea Bering a fost pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea brazdata de numeroase vase de vanatoare engleze si americane care pescuiau in marile nordice, morse, vidre de mare si balene. La inceputul veacului nostru, febra vanatului a scazut ca urmare a imputinarii animalelor. In prezent s-a reglementat pescuitul si vanatul. Apele Marii Bering sunt strabatute de o multime de nave moderne de pescuit. Ihtiologii au constatat existenta unei mari rezerve de peste, dar dezvoltarea pescuitului si vanatului reclama inca o studiere amanuntita a faunei, in momentul de fata se fac importante cercetari oceanologice.
|
|
