|
Acasa » ENCICLOPEDIE » MAREA CORALILOR, BARIERA DE CORALI
MAREA CORALILOR, BARIERA DE CORALI
Marea Coralilor referat, Marea Bariera de Corali
Marea Coralilor este prima din lume in ceea ce priveste bogatia faunei si florei. Avand o suprafata de 4 791 000 km2 ca intindere dupa Marea Tasman, a doua de pe Pamant. Adancimea ei maxima se gaseste in depresiunea Solomon si atinge 9 142 m.
Limita nordica a Marii Coralilor contureaza "coada" insulei Noua Guinee, litoralul sudic al insulei Noua Britanie si linia de tarm din arhipelagul Solomon pana in insulele Santa Cruz. Hotarul de vest incepe din stramtoarea Torres si urmeaza litoralul de est al Australiei pana in dreptul insulei Fraser. Paralela de 25° latitudine sudica formeaza hotarul de sud care desparte Marea Coralilor de Marea Tasman, pana in dreptul meridianului de 170°. Incepand de aici, spre nord, hotarul estic al Marii Coralilor este delimitat de arhipelagul Noile Hebride si insulele Santa Cruz.
.jpg)
Marea Coralilor, Marea Bariera de Corali, imagini, poze, foto.
La extremitatea de nord-vest a Marii Coralilor, incepand de langa insula vulcanica Murray si pana in insula Thursday, situata la nord de capul York (Australia), se insira, in lant, o sumedenie de insule atolice. Ele sunt lipsite de vegetatie luxurianta intalnita pe insulele vulcanice. In schimb, fauna din apa marii care le scalda este extrem de bogata in pesti, broaste testoase si mai cu seama in scoici de perle.
Nenumarate au fost vasele care au sfarsit prin a naufragia in aceste locuri primejdioase. Se vad si acum, in timpul refluxului, cum zac pe fundul stramtorii epavele galerelor spaniole, velierele olandeze, corabiilor engleze.
Cand in anul 1868 un vas din Sydney s-a inapoiat din stramtoarea Torres incarcat cu scoici de perle, aventurierii austrelieni s-au napustit in aceasta regiune. Papuasii - populatia bastinasa - erau fortati sa se cufunde in apa si sa umple corabiile acestora cu scoici de perle. Cei care nu se supuneau erau impuscati pe loc. Aceasta situatie a durat timp de 10 ani, pana insulele au fost luate in stapanire de Australia, care a infiintat un centru administrativ in insulele Thursday. Astazi, aceasta insula este punctul de intalnire al negustorilor americani. francezi, englezi si japonezi, care fac comert cu perle, scoici de sidef si broaste testoase.
Muntii australieni, care se intind de-a lungul litoralului de vest al Marii Coralilor, opresc toata umezeala norilor de ploaie. Acest fapt face ca in unele regiuni din interiorul continentului sa treaca ani intregi fara sa cada o picatura ploaie.
In partile nordice ale coastei australiene pe podisul ce se intinde intre capul Melville si capul Flattery, mai traiesc si acum cateva sute de oameni, din tribul australian Koko; ei au statura inalta si pielea de culoare cafenie. In vara anului 1844, membrii expeditiei germanului Leichardt i-au intalnit in valea fluviului Mitchell din peninsula York. Acesti bastinasi numeau pe europeni "cadavre inviate". Leichardt avea sa afle ca le se spunea astfel din cauza unui ciudat obicei al tribului care consta in a aseza mortii la soare pentru ca sa li se usuce trupurile. Cand soarele ardea cu putere, tinerii din trib se ingramadeau sub nasaliile pe care erau expuse cadavrele si asteptau ca lichidul care se scurgea din ele sa li se picure corp, deoarece in felul acesta- gandeau ei "puterea mormantului" trece in trupurile lor. Cu timpul pelicula cafenie disparea si pielea mortilor capata o culoare alba ca a europenilor.
Urmasii tribului Koko practica si astazi magia, iar conceptia mistica ocupa un loc preponderent in viata lor. Ei pastreaza credinta ca sufletele celor morti se reancarneaza plante si animale. Hrana acestor oameni se compune din plante, pesti, crustacee, viermi, rame si furnici.
Etnograful Hans Damm, care a studiat viata aborigenilor australieni, descrie in cartea sa "Kanaka" dibacia si spiritul de observatie de care dau dovada acestia in lupta pentru asigurarea existentei. Ei cunosc si folosesc in alimentatia lor 242 specii de plante, 93 specii de moluste si 23 specii de pesti. De asemenea, ei cunosc toti arborii bogati in lichid.
Problema originii aborigenilor australieni constituie inca enigma care preocupa pe etnografii de pretutindeni. Examinarea ramasitelor craniilor descoperite in peninsula York aratat vechimea de 11 000 de ani si asemanarea lor cu craniile gasite in India si Ceylon. Oamenii de stiinta considera ca stramosii australienilor au locuit candva in sud-estul Asiei. Ei au migrat pana in Australia, dar in timp ce alte rase au cladit civilizatii, strabatand rand pe rand epocile pietrei, bronzului si fierului, australienii izolati pe continentul lor au ramas pe loc, pastrand cultura primitiva pe care o aveau inainte de migratiune.
In partea de vest a marii, de-a lungul litoralului australian, se intinde Marea Bariera de Corali, care a fost descoperita in 1770 de James Cook, pe cand vasul sau "Resolution" a esuat pe un banc de corali, in apropiere de locul unde se gaseste astazi orasul Rockhampton. Aceasta bariera de corali adevarata minune a naturii se intinde din dreptul insulei Heron spre nord pana in dreptul insulei Murray, din stramtoarea Torres.
Deoarece coralii nu se pot dezvolta in regiunile cu o temratura mai coborata de 20 grade C, nu s-au intins spre sud de Insula Heron, unde, de la nivelul tropicului de sud, temparatura scade sub 20°C. Spre nord de insula Murray, coloniile de corali au fost impiedicate sa se dezvolte in Marea Coralilor din pricina apei dulci adusa de raurile din Noua Guinee.
Cum, de asemenea, fauna coraligena nu poate supravietuii dincolo de zona de penetratie a razelor solare, ea a putut se dezvolte de-a lungul coastelor de nord-est ale Australiei tocmai pentru ca acolo platforma continentala are o inclinatie extrem de lina, fundul ajungand la profunzimea de 200 m la o distanta de peste 150 km de litoral.
La jumatatea lungimii lui, Marele zid de corali se apropie de tarm, ca urmare a ingustarii platformei continentale, fundul trecand brusc de la 80 la aproape 2 500 m adancime. Cercetatorii au numit acel loc "groapa coralilor".
Interminabilul sir coraligen reprezinta de fapt o gradina zoologica submarina, in care natura a concentrat atat cele mai frumoase, cat si cele mai dizgratioase creatii ale ei si pe cele mai mici vietuitoare marine, alaturi de cele mai mari reptile. In apele acestei mari se intalnesc specii de pesti sau de alte animale cu infatisarea unor plante si plante care se aseamana animalele.
Intre Marea Bariera si coasta australiana circula numai navigatorii priceputi care stiu sa se strecoare printre pericolele nevazute, ce se pot ivi la orice pas.
De-a lungul veacurilor, pe soclul continental putin adanc, coralii s-au inmultit mereu, organismele noi crescand pe scheletul de calcar al celor morti, astfel ca astazi aceasta ingramadire compacta depaseste in unele puncte grosimea de 250 m. In acest labirint marin, unde viata pulseaza cu intensitate, omul se aventureaza cu greutate. Australienii au construit un hol si un laborator stiintific pe insula Heron, iar in insula Green, doi vanatori de crocodili au amenajat sub apa o camera de observatii, care atrage numerosi turisti. Sute de insule au ramas insa necercetate si nepopulate. Pe ele ratacesc caprele salbatice, aduse acolo de guvernul australian pentru a servi ca hrana ipoteticilor naufragiati.
Cei mai numerosi "locuitori" ai Marii Coralilor sunt albatrosii, pasari care nu cunosc oboseala. Aproape trei sferturi din viata, ei si-o petrec in vazduh. Mananca in aer, se odihnesc in aer si nu se opresc din zbor nici pe vreme de furtuna. In miscarile "vulturului marilor" nu se vede nici o sfortare, ci numai energie impletita cu gratie. Mii de albatrosi acopera cerul, in timp ce broastele testoase vin sa-si depuna ouale in numeroasele insule atolice din Marea Coralilor. Mai mult de jumatate din "cuiburi" sunt descoperite de albatrosi care inghit cu lacomie ouale ingropate in nisipul cald. Dupa zece saptamani de la acest prim "ospat", cand puii de-abia iesiti inoata in nisipp pentru a ajunge la apa marii, are loc un al doilea "ospat" al albatrosilor, urmati de pescarusii si crabii care devoreaza resturile. Curios este faptul ca albatrosii nu mananca decat capul micilor vietati. Cercetatorii au constatat ca, in medie, din zece broaste, numai una singura ajunge la mare.
Printre curiozitatile Marii Coralilor se numara si "vaporul de Corali" din apropierea atolului Kanton-Eiland. Este vorba de vasul american "President James Madison", care spre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a naufragiat langa acest atol. Vaporul, care se vede prin apa limpede si linistita din jurul atolului, a devenit alb-roz, fiind acoperit peste tot de corali din specia "coarne de cerb". Scafandrii, care s-au coborat sub apa pentru a incerca ridicarea epavei la suprafata, au declarat ca va fi foarte greu sa se poata face legaturile necesare din cauza coralilor. Munca milioanelor de corali, care au transformat vasul intr-un "fenomen al naturii", a invins incercarea scafandrilor de a le distruge minunata lor constructie.
|
|
