|
Acasa » ENCICLOPEDIE » PASTRAVUL PESTE, PESCUIT, POZE
PASTRAVUL PESTE, PESCUIT, POZE
Pastravul pescuit, peste Pastrav, poze, imagini
Pastravul are un trup puternic, alungit, aproape cilindric. Capul, cu botul rotunjit, are gura larga, cu dinti numerosi. Pe spate se mai afla o aripioara mica, moale si rotunjita, semnul distinctiv al familiei salmonidelor. Corpul este intunecat pe spinare, uneori aproape negru. Laturile mai deschise, batand in auriu-argintiu, sunt impestritate de pete care il fac usor de recunoscut. Puncte negre, rosii-sangeni si caramizii sunt incercuite de un inel alb-albastrui. Pistruii se mai gasesc pe operculi si pe prima dorsala. Celelalte aripioare sunt portocalii deschis, iar burta alba-sidefie. Solzii marunti nu trebuie curatati.
Limita legala a pastravului este 20 cm.
Imagini pastrav peste, poze, foto.
Obisnuit ajunge pana la o lungime de 25—40 cm. Bucatile de peste 1 kg, cat si cele care depasesc aceasta greutate sunt tot mai rare. In unele ape se gasesc si doua neamuri de ale sale, aduse din strainatate. Ca si pastravul, ele se pot inmulti in crescatorii speciale, unde puietii se scot din icre si se cresc o bucata de vreme. Din pastravarii ajung sa fie varsati vii in raurile de munte, inmultind numarul pestilor, spre bucuria pescarilor.
Pastravul de sipot sau fantanelul, urca pana in apropierea izvoarelor. Se recunoaste dupa haina sa deosebita. Spinarea este brun-maslinie, incondeiata cu dungi fine serpuitoare, neregulate. Are doar puncte rosii si portocalii, incercuite albastrui. Aripioarele pantecului sunt tivite cu a dunga neagra si alta alba, alipite.
Biologia patravului: Pastravul Curcubeu sau pastravul american este ceva mai rotofei. Cenusiu-albastrui-verzui pe spinare, se arginteaza pe laturi, batand in rosietic deasupra burtii albe. Are puncte numeroase, mai dese, de marimi felurite, insa toate sunt negricioase. Felul de viata al celor doua rudenii nu se deosebeste prea mult de traiul pastravului. Au si aceleasi dimensiuni. Curcubeul creste mai repede.
Pe langa cateva lacuri, pastravul e raspandit si in unele paraie si rauri de munte, fiind unul din cei mai cunoscuti (... si gustosi) pesti. Cand are pofta de mancare, iese din adapost si se aseaza la panda. Hrana lui o formeaza vietatile. Sunt larve, viermi, racusori, insecte, incepand cu cele mai mici pana la lacuste sau carabusi. Pe masura ce creste devine rapitor, vanand pestisori, ospatandu-se chiar si cu semenii sai mai marunti. Nenumaratele sale toane il aduc pana la suprafata apei, unde sare dupa gazele din zbor, cand la fund, cand între ape.
Momeala: Ager, vioi, indraznet si rapid, se hraneste numai cu ceea ce ii place si mai ales cand ii place, ziua ori noaptea, la anumite ceasuri doar de el stiute. Pe lumina, pescarul nu le poate afla decat intrebandu-l cu momeala pusa in carlig. Pastravul face parte dintre pestii cei mai mofturosi, care musca doar la anumita vreme, avand ceasurile sale de hranire imbelsugata, dupa care leneveste si nu-l mai atrage nimic. Spre sfarsitul primaverii si inceputul toamnei se nutreste mai intens. Apa incalzita (pentru noi tot rece !) il moleseste, facandu-l sa manance doar dimineata si seara. Culegand insecte, pestii inscriu mici rotocoale pe oglinda apei sau salta peste luciul undelor. Un cer innorat, o racire in timpul verii, pot schimba situatia in bine. Dar pescarul va incerca tot timpul, cautand sa nimereasca ceasurile potrivite si momeala ravnita.
Pastravul e cautat cu undita din mers, coborand sau urcand pe apa, unditarul cerceteaza toate locurile potrivite, cu ascunzisurile din preajma. Deci trece carligul pe langa cascade, pietre, maluri scobite, varteje inspumate in care se aduna hrana. Pastravul nu sta niciodata in apa linistita cu fund malos.
Sezonul incepe la 1 mai si se incheie la 15 septembrie.
Inmultirea pastravului, boistea: Toamna, pastravul urca in locurile de reproducere, la boiste cum se spune. Icrele mari, portocalii, sunt depuse în mici gropite scobite in albia de prundis.
Pescuitul cu momeli naturale se face cu echipamentul descris dar felurit. Pe unele paraie, pe apa mai tulbure, se folosesc uneori ramele. Struna ingreunata de un alic se lasa dusa de apa, spre fund. Curentul o poarta si o scoate din cotlonul pastravului sau mana carligul spre locul de panda. In acelasi fel se folosesc burlaii sau alte larve. Vara, cosasii pot fi si ei cufundati. Dar cu insectele se practica indeosebi pescuitul pipait pe suprafata apei. Metoda este mult mai sportiva, vedem pastravul cand sare si apuca. Fiind lacom, nu este greu de prins, daca il aflam in toane bune si nu ne-au zarit ochii sai ageri. Trebuie sa ne ferim. Pe rauri mai mari, pastravul poate fi prins cu bila de celuloid, folosind insecte infirate in unul sau doua carlige. Exemplarele mari, rapitoare, se pescuiesc cu naluci sau pestisori. Se aleg zglavoace, boisteni, grindei sau cozi de beldita, cu o lungime de cel mult 5—6 cm. Se infira cu acul pe un carlig marisor, simplu sau mai bine dublu, plumbat pe tija.
O asemenea momeala, cufundata in adanc, jucata din varga cu indemanare, ne fereste sa prindem pastravi sub-dimensionali. Metoda potrivita incepatorului il recompenseaza cateodata cu frumoase exemplare carnivore, devenite daunatori.
Muscatura brutala a pastravului se simte ca o zvacnitura puternica prin firul intins. Bucatile mai mici se salta adesea din apa pe tarm. Dar cand am intepat unul mai voinic, muschii sai puternici, invatati sa lupte cu apa, deslantuie o adevarata batalie. Pastravul mare trage puternic, se zvarcoleste, tasneste din apa, sageteaza spre adaposturi. Oboseste greu, iar fara mincioc poate sa scape.
Momelile naturale sunt primul pas prin care ne apropiem de adevaratul sau pescuit. Nu numai pastravul dar si unditul sau are neasemuita frumusete. De aceea, vom folosi in curand doar momeli artificiale. Mustele mijlocii ca marime, sunt confectionate pe carlige nr. 8—14, in tot felul de forme si culori. Sunt multe la numar, deoarece pastravul culege doar pe cele care se aseamana cu gazele naturale. Le alege dupa gustul sau, fara sa-i pese de preferintele pescarului.
|
|
