|
Acasa » ENCICLOPEDIE » PESCUIT LA SALAU, PESTE IMAGINI
PESCUIT LA SALAU, PESTE IMAGINI
Pescuitul la Salau, peste imagini, poze foto
Descriere generala: Desi asemanator stiucii, salaul este var bun cu bibanul. Corpul sau lunguiet este acoperit de solzi, aspri. Capul ascutit are gura larga, inarmata atat cu dinti puternici cat si cu altii mai mici. Dorsalele sunt in numar de doua, prima avand spinii teposi caracteristici neamului. Culoarea salaului este indeosebi deschisa: cenusie pe spate, alb-argintie in rest. Pe laturi se pierd spre burta 6-10 dungi brun-albastrii, neregulate. Aripioarele spinarii si cozii sunt stropite cu pete mici randuite in siruri. Dupa moarte, ochii salaului devin laptosi.
Peste Salau imagini, poze, foto.
Dimensiunea minima legala: Este singurul rapitor adevarat, cu dimensiune minima legala. Nu se poate retine decat peste 30 cm. Dar salaul ajunge adesea la 40- 70 cm lungime si o greutate de cateva kg. Bine inteles ca exemplare mari de peste 1 m sunt foarte rare.
Biologia salaului: Asemanarea cu stiuca si inrudirea cu bibanul ne prevestesc felul sau de trai. Salaul iubeste ape proaspete, aerisite, adanci, cu fund pietros sau nisipos. Peste cam pretentios, salaul este ceva mai rar intalnit. Il gasim insa atat in ape curgatoare cat si in cele statatoare. Le alege chiar daca sunt salcii, bunaoara unele lacuri litorale. Mare rapitor, se nutreste din tinerete cu pestisori. Rareori ia alta hrana in gura. Vaneaza atat la fund cat si la suprafata. Uneori se aduna in grup, asemenea bibanilor, in rauri se adaposteste cu precadere in valtori, curenti nu prea repezi, inapoia unor obstacole care imblanzesc cursul apei. Daca in apropiere sunt copaci cazuti, radacini ori vreascuri depuse de viituri ne putem astepta sa gasim vreun loc tocmai pe placul salaului.
Sezonul de pescuit incepe la apropierea toamnei si tine pana ce apele se racesc. Daca dupa inghet vin iarasi cateva zile calde, salaul trage minunat. Vara, in zile ploioase, sau innorate, ne putem astepta la muscaturi. Nici primavara nu se da in laturi de la momeala.
Momeli la Salau: Intrebuintam doar pestisori vii, cu preferinta obleti de 6—8 cm lungime. Fire mai banuitoare decat alti rapitori, salaul trebuie pescuit cu oarecare finete. Este mai lesne de prins in lacuri, unde se cunosc de obicei de catre unditari locurile bune. Mai bine folosim o struna metalica impletita, subtire si moale. Daca nu ne temem de stiuca, alegem chiar nylon cu diametrul de 0,30, plumbuindu-l cu alice, echilibrand cu o pluta sensibila. Cand salaului i se trezesc banuielile, apuca abia simtit in apele statatoare. Carligul nr. 3—5, se infige prin gura pestisorului, scotandu-se prin una din nari. Trecandu-l gresit prin amandoua buzele, ar insemna sa sufocam momeala, impiedicandu-i respiratia. In apele curgatoare, pescuitul e destul de greu, pretinzand indemanare si atentie.
De aceea ii cautam mereu, cu pricepere, astfel ca sa nu se lase mult asteptati. Rapitorii nu sunt atrasi de momeala de la mari departari. Noi suntem cei care avem sarcina s-o aducem cat mai aproape de ochii lor ageri. Prin firul intins, muscaturile se simt bine. Vom intepa imediat, destul de puternic. Salaul apuca zdravan si nu mai lasa momeala din gura. Lupta, la inceput apriga, nu dureaza prea indelung. Salaul se zvarcoleste pe loc, incearca sa se refugieze in ascunzis, dar apoi, daca nu e prea mare, vine usor la mal spre mincioc. Daca am nimerit o stiuca, povestea se schimba, se complica, lungindu-se. Pestii apelor curgatoare, mai obisnuiti sa infrunte taria apei, se apara cu indarjire sporita.
|
|
